Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Numeri 24:7 - Biblia în versuri 2014

7 Ape se scurg, din vadra lui. Sămânța lui nu-i însetată, De ape mari fiind udată, Căci curg în jurul ei, șireag. Mult mai presus decât Agag, Se-nalță al său Împărat. Iată dar, că s-a-nfiripat, Acum, a lui împărăție Și tare, ea are să fie.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

7 Apa va curge din gălețile lui și sămânța lui va fi udată de ape mari. Regele lui va fi mai măreț decât Agag și regatul lui va fi înălțat.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Va curge apă din gălețile lui; iar sămânța îi va fi udată de ape mari. Regele lui va fi mai faimos decât Agag; și regatul îi va fi ridicat deasupra altora.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Apa lui se revarsă din găleți și sămânța lui [se bucură] de ape îmbelșugate. Regele său se ridică mai presus de Agág și împărăția se mărește.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Apa curge din gălețile lui Și sămânța lui este udată de ape mari. Împăratul lui se înalță mai presus de Agag Și împărăția lui ajunge puternică.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Apa va curge din gălețile sale și sămânța sa va fi în ape mari. Și împăratul său va fi mai mare decât Agag și împărăția sa va fi înălțată.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Numeri 24:7
29 Iomraidhean Croise  

Atuncea, David a știut Că Dumnezeu îi este scut Și că-ntărită-i e, prin El, Împărăția-n Israel.


Împărățiile aflate Chiar lângă Râu, au fost luate De Solomon în stăpânire. El cârmuia întreaga fire, Pân’ la hotarul cel pe care Neamul de Filisteni îl are Și până la acel ținut Pe cari Egiptul l-a avut. Oamenii care locuiau Acolo, daruri, aduceau Pentru-mpărat. Cât a trăit Acesta, ei s-au socotit Supuși ai săi, neîncetat.


Hiram, cel care împărat Fusese-n Tir încoronat, Când auzi că Solomon Era pe al lui David tron, În grabă, slujitori trimise, La curtea lui, căci îl iubise Mereu, pe David, pe-al său tată.


Atuncea, David a știut Că Dumnezeu îi este scut, Și că-ntărită-i e, prin El, Împărăția-n Israel, Din pricina poporului Care era al Domnului.


Așa după cum bine știm, Șezut-au la Ierusalim Mari împărați, cari s-au vădit Puternici, căci au stăpânit Țara de dincolo de Râu Și i-au ținut, pe toți, în frâu. Ăști împărați, biruri, luau Precum și dări. Ei mai primeau Și plata ce se dă acum, Ca drept de trecere, pe drum.


După tot ce s-a întâmplat, Ahașveroș a ridicat Atuncea – chiar în acel an – La rang și cinste, pe Haman. De neam, el fost-a Agaghit, Și Amedata s-a numit Al său părinte. Ridicat La mare cinste, de-mpărat, Haman avea scaunul pus – Față de ceilalți – mai presus.


Din ne-nțelegerile care, Mereu, poporul meu le are, Tu ești Acela care poți, Întotdeauna, să mă scoți. Mă pui în fruntea tuturor, Al neamurilor domnitor. Un neam pe cari nu-l cunoșteam, Acuma drept supus îl am


Să-L binecuvântați, mereu – În adunări – pe Dumnezeu! Cei cari sunteți din Israel Să-L binecuvântați, pe El!


Toți împărații se închină În fața lui, necontenit. De neamuri, el va fi slujit


Atunci, Eu îl voi fi făcut Să fie cel dintâi născut, Mai ‘nalt decât toți cei ce sânt Drept împărați pe-acest pământ,


În lungul drum al timpului, Muntele Casei Domnului Are să fie-ntemeiat Drept cel mai ‘nalt munte aflat Pe fața-ntregului pământ, Iar neamurile câte sânt, Se vor îngrămădi spre el.


Pe vârfurile munților, Pe crestele dealurilor, Curgeri de ape vor țâșni Și râurile vor porni A curge-apoi – în timpu-acel – În ziua marelui măcel, Când turnurile vor cădea.


„Lucrul acest să-l ascultați Voi toți acei care purtați, Azi, numele lui Israel Și cari sunteți Iudei, de fel. Casă-a lui Iacov, ia aminte Și-ascultă dar, aste cuvinte. Ascultați toți, voi cari, mereu, Spre-al lui Israel Dumnezeu V-ați întors ochii și-ați strigat, Voi toți cei care ați jurat Pe sfântul Nume-al Domnului, Dar n-ați venit în fața Lui, În adevăr să vă vădiți Oameni a fi, neprihăniți!


Domnia Lui are să crească, Mereu, și are să-nflorească. Cu pace fără de sfârșit, Are să fie întărit Jilțul lui David, de domnie, Precum și-a lui împărăție, Pentru că fi-va sprijinită Prin judecată și-ntărită Printr-o neprihănire vie Care va ține pe vecie. Lucrul acesta, negreșit, Are să fie împlinit De râvna Celui cari, mereu, E al oștirii Dumnezeu.


„Ascultă tu, acela cari Te afli lângă ape mari, Iar ale tale visterii Nemărginite sunt! Să știi Precum că ceasul ți-a sosit! Se-apropie al tău sfârșit, Iar lăcomia ta vădită Are să fie stăvilită!”


Însă în vremea cea pe care Această-mpărăție-o are – În vremea-n care-nscăunați, Pe tron, sunt ai ei împărați – Acela care, tot mereu, E-al cerurilor Dumnezeu Va ridica o-mpărăție Cari veșnică are să fie. Află că nimeni, peste ea, A fi stăpân, nu va putea, Căci nimicite, de ea, sânt Domniile de pe pământ. De-aceea, astă-mpărăție Va dăinui pe veșnicie.


Balaam, în juru-i, s-a uitat. Pe-Abimelec, el l-a zărit Și iată ce i-a prorocit: „Abimelec este cel care E – dintre neamuri – cel mai mare. El este-ntâiul, negreșit; Dar într-o zi, e nimicit.”


Uimit, a zis Natanael: „O, Rabi! Văd prea bine eu, Că ești Fiul lui Dumnezeu – Al lui Israel Împărat!”


Din trâmbița ce o avea, Când îngerul al șaptelea A răsunat, am auzit, Glasuri, în cer, care-au rostit: „Împărăția lumii, iată, Acuma chiar, a fost luată, Trecând în mâna Domnului, Precum și a Hristosului Cari este-al Său. În acest fel, În veci, va-mpărăți doar El.”


„Unul din îngeri, cari țineau Potirele – și cari erau Șapte la număr – a venit La mine și-astfel mi-a vorbit: „Vino aici, să vezi îndată, Căci se rostește-o judecată, Asupra curvei celei cari Șade, acum, pe ape mari.


În urmă, îngeru-a vorbit: „Apele care le-ai zărit – Pe care-i curva așezată – Noroade sunt și, totodată, Gloate și limbi, neamuri, pe care, Acum, acest pământ le are.


Pe coapsă și pe strai, scria Numele care Îl avea, Și-anume, „Domn al domnilor” Și „Împărat al tuturor”.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan