Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Numeri 24:4 - Biblia în versuri 2014

4 Și-aud glasul lui Dumnezeu. Am viziunea Domnului Și mă închin ‘naintea Lui, Căzând cu fața la pământ, Iar ochii, tot deschiși, îmi sânt. Iată acuma, eu – Balaam – O veste, pentru tine, am:

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

4 rostirea celui care aude spusele lui Dumnezeu, care are o vedenie de la Cel Atotputernic, care cade cu fața la pământ și ai cărui ochi sunt deschiși:

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Acesta este un mesaj din partea celui care aude ce spune Dumnezeu, care vede o revelație de la Cel Omnipotent și care este aplecat până spre pământ înaintea Lui, având ochii deschiși:

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 oracolul celui care aude cuvintele lui Dumnezeu, al celui care vede ceea ce lasă să se vadă Cel Atotputernic, al celui care, deși cade, are ochii deschiși:

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu, Cel ce vede vedenia Celui Atotputernic, Cel ce cade cu fața la pământ și ai cărui ochi sunt deschiși:

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu, cel ce vede vedenia Celui Atotputernic, care cade jos și are ochii deschiși zice:

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Numeri 24:4
20 Iomraidhean Croise  

După aceste întâmplări, Cuvântul Domnului, din zări, Pân’ la Avram veni, de sus, Și-ntr-o vedenie i-a spus: „Avrame! Nu te-nspăimânta! Sunt scutul tău. Răsplata ta, În fața Mea, e foarte mare.”


În zare, soarele-a apus. De-un somn adânc, a fost răpus Avram – apoi s-a-nspăimântat, În întuneric cufundat.


Mica, atunci, a cuvântat: „Iată că văd al tău popor, Ca turma fără de păstor. Îl văd, pe munte, risipit, Iar Domnul, astfel, a vorbit: „Nu au stăpân oameni-acei. Acasă, să se-ntoarcă ei.”


Celui ce-Ți este preaiubit, Prin vis, în urmă, i-ai vorbit Zicându-i: „Ajutor am dat Și-un tânăr Eu am ridicat.


Lumina ‘ceea se vădea Cum că era asemenea Cu-n curcubeu ce stă să iasă De după nori, în zi ploioasă. Așa e chipul cel pe care Doar slava Domnului îl are. Când astă slavă am văzut, Jos, la pământ, eu am căzut Și-apoi un glas am auzit, Al Unuia care-a vorbit.


Domnul le-a zis: „Ascultați bine Și să luați seama la Mine! Când un proroc are să fie Aflat la voi, vreau să se știe Căci am să Mă descoperesc În fața lui și-am să-i vorbesc Printr-o vedenie sau vis Și am să-i spun ce am de zis.


Către Balaam, Domnu-a vorbit: „Pentru că solii au venit, Din nou, la tine, vreau acum, Ca să pornești, cu ei, la drum. Să nu-ndrăznești să faci nimic, Afară doar, de ce-am să-ți zic.”


Atunci, vederea i-a fost dată, Căci Domnul, ochii, i-a deschis. Speriat – trezit parcă din vis – Balaam, în juru-i, a privit. Abia atuncea, l-a zărit Pe Înger, înainte-i stând, Cu sabia amenințând. De groază plin, s-a aruncat Jos – la pământ – și s-a-nchinat, Cu spaima-n oase-n fața Lui.


Balaam, în urmă, a vorbit Și-n acest fel, a prorocit: „Iată, eu sunt chemat Balaam Și pe Beor, tată, îl am. Ochii îmi sunt deschiși, mereu,


„Cât de frumoase corturi ai – Tu, Iacove – în care stai! Ce locuințe minunate, Are Israelul, durate!


Apoi, l-a prins o foame mare. Pe când făcea el de mâncare, Într-o răpire, a căzut.


Acolo. Petru mai ședea Și, la vedenii, se gândea, Când Duhul Sfânt l-a înștiințat: „Ești, de trei oameni, căutat.


În urmă, mi s-a întâmplat, Că după ce m-am înturnat Iar, la Ierusalim, și stam În Templu, unde mă rugam, Într-o răpire sufletească, Să cad, iar Domnul să-mi vorbească.


Pe-acel ostrov, eu mă aflam Și-n ziua Domnului eram În Duhul, când am auzit, ‘Napoia mea, cum a vorbit Un glas puternic, răspicat, Ce poate fi asemănat Cu sunetul puternic, tare, Pe cari doar trâmbița îl are.


Speriat, atunci când L-am văzut, Ca mort, îndată, am căzut. El, mâna dreaptă, Și-a întins, Zicând, după ce m-a atins: „Să nu te temi, pentru că Eu Sunt Cel dintâi, precum – mereu – Sunt Cel din urmă, negreșit;


Iar la Naiot, s-a dezbrăcat De straiele ce le-a avut Și-apoi, din nou, a început Să prorocească. Lângă el, Se-aflase-atuncea, Samuel. Întreaga noapte, dezbrăcat, Jos – pe pământ – Saul a stat. Când oamenii l-au auzit Că prorocește, au scornit Zicala care spune-astfel: „Saul e-ntre proroci și el?”


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan