Numeri 23:7 - Biblia în versuri 2014

⁷ Balaam, atuncea, a rostit Cuvintele ce le-a primit Din partea Domnului, și-a spus: „Balac, pe mine, m-a adus Chiar din Aram, din țara mea, Cari e-n Mesopotamia. În acest loc, am fost chemat, De cel cari este împărat Peste Moab și am venit Din munții de la Răsărit. Atuncea când am fost adus, „Vino să-l blestemi”– mi s-a spus – „Pe Iacov și în acest fel, Să-l defăimezi pe Israel!”

Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

⁷ Atunci Balaam și-a rostit profeția și a zis: „Balak m-a adus din Aram, regele Moabului m-a chemat din munții estului, zicând: «Vino și blestemă-l pe Iacov pentru mine, vino și acuză-l pe Israel!».

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁷ Atunci Balaam și-a prezentat verbal profeția. El a zis: „Balac m-a adus din Aram. Regele Moabului m-a chemat din munții de la est. El mi-a zis: «Vino și blestemă-l pe Iacov pentru mine! Hai să îl acuzi pe Israel!»

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁷ Balaám și-a rostit parabola sa: „Din Arám m-a adus Bálac, regele lui Moáb, de peste munții din răsărit: «Vino și blestemă-l pentru mine pe Iacób! Vino și insultă-l pentru mine pe Israél!».

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁷ Balaam și-a rostit prorocia și a zis: „Balac m-a adus din Aram (Mesopotamia). Împăratul Moabului m-a chemat din munții Răsăritului, zicând: ‘Vino și blestemă-mi pe Iacov! Vino și defăimează-mi pe Israel!’

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁷ Și și‐a rostit pilda și a zis: Balac, împăratul Moabului, m‐a adus din Aram, din munții răsăritului: Vino! blesteamă‐mi pe Iacov. Și vino, fii mânios pe Israel.

Numeri 23:7 Iomraidhean Croise

Geneza 10:22

În ordine, au apărut: Elam, Asur, Arpacșad, Lud, Iar ultimul – deci, cel mai crud –

Geneza 28:2

Scoală! Te du-n Padan-Aran Și caută-l pe Betuel – E tatăl mamei tale, el; Laban i-e frate, mamei tale. Alege, din fiicele sale, Soție, ca să te urmeze.

Geneza 28:7

Văzut-a că și-a ascultat Iacov, părinții, și-a plecat, Așa precum ei au dorit.

2 Samuel 21:21

Iar pe poporul Israel, Mereu doar l-a batjocorit. Atunci, în față i-a ieșit Chiar Ionatan, acela care Pe Șimea, drept părinte-l are, Frate cu David. Mâniat, Pe Filistean l-a atacat. Jos, la pământ, la doborât Îndată, și l-a omorât.

2 Samuel 23:9

Urmează Eleazar – cel care, Pe Dodo, drept părinte-l are, Și pe Ahohi. El a stat Alăturea de împărat, Fiind în rândul celor trei Oșteni ai săi. David, cu ei, Să țină piept a reușit – Pe înălțimi – când potopit, De Filisteni – într-un război – Fost-a poporul, dând ‘napoi.

Iov 27:1

La fața lor, Iov a privit Și-apoi, în pilde, le-a vorbit:

Iov 29:1

Iov, vorba, și-a continuat Și tot în pilde-a cuvântat:

Psalmi 49:5

Cum să mă tem, când peste fire, Vin zile de nenorocire, Sau când vrăjmașii – bunăoară – Cu făr’de legi mă înconjoară?

Psalmi 78:2

Gura-mi deschid, ca să vorbesc În pilde, ca să îți vestesc Înțelepciunea cea pe care Vremea străveche, doar, o are.

Proverbe 26:2

O vrabie, mereu, că sare, Cum zboară rândunica-n zare, Așa blestemul nu lovește, Ne-ntemeiat când se vădește.

Езекиел 17:2

Îmi zise: „Fiu al omului, O pildă dă-i lui Israel Și îi vorbește-n acest fel:

Езекиел 20:49

Atuncea, astfel zis-am eu: „Ah! Doamne, Dumnezeul meu! Ei, despre mine, au vorbit Și iată ce au glăsuit: „Omul acesta a-nvățat, Să facă pilde, ne-ncetat!”

Miheia 2:4

De pomină o să fiți voi, În acea zi, spunând apoi, Bocindu-vă: „S-a isprăvit! Dușmanii noști’ ne-au pustiit – Acuma – cu desăvârșire, Iar partea cea de moștenire, Pe cari poporul o avea, Ajunse-a fi a altuia! Vai! Moștenirea noastră, iată Cum a ajuns a fi luată! Ogorul de cari aveam parte, Astăzi, vrăjmașul îl împarte…!”

Habacuc 2:6

Batjocură a tuturor N-au să ajungă, sau făcuți De râs, de pomină știuți? Căci se va spune despre ei: „Vai o să fie de acei Care adună, vrând a ține Ceea ce nu le aparține! Dar până când vor fi lăsați, În datorii, împovărați?

Numeri 22:11

Solii pe care i-a trimis La mine, au venit și-au zis: „Din țara Egiptenilor, Acum, ieșit-a un popor Și-n fața mea s-a așezat. Vino, te rog, ne-ntârziat, Să îl blestemi. Fă-mi acest bine, Căci e mai tare, decât mine, Și poate, astfel, reușesc Să-l bat și-apoi să-l izgonesc.”

Numeri 22:17

Căci multă cinste-ți dau, să știi! Voi face tot ce-mi spui, apoi, Numai să vii până la noi, Să-l blestemi pe acest popor.”

Numeri 23:18

Balaam, atuncea, a rostit Cuvintele ce le-a primit, Din partea Domnului, și-a spus: „Iată ce veste ți-am adus, Despre această gloată multă: Balac, te scoală și ascultă, Ce-ți spun, despre acest popor! Ascultă fiu al lui Țipor!

Numeri 23:6

Balaam a coborât apoi, Și la Balac, s-a-ntors ‘napoi. El sta lângă arderea lui, Cu toți capii Moabului.

Numeri 24:15

Balaam, în urmă, a vorbit Și-n acest fel, a prorocit: „Iată, eu sunt chemat Balaam Și pe Beor, tată, îl am. Ochii îmi sunt deschiși, mereu,

Numeri 24:21

Către Cheniți, când s-a uitat, Balaam așa a cuvântat: „E tare locuința ta, Iar cuibul ți l-ai pus a sta Pe stâncă, însă – negreșit –

Numeri 24:23

Balaam, apoi, iar a vorbit Și iată ce a prorocit: „Vai! Cine poate să trăiască, Atunci când are să-mplinească, Aceste lucruri, Dumnezeu?

Numeri 24:3

Și-a prorocit, în acest fel: „Mie, cari sunt chemat Balaam Și, pe Beor, tată, îl am, Ochii îmi sunt deschiși, mereu,

Matei 13:33

Când astă pildă a sfârșit, O alta le-a istorisit: „Împărăția cerului E-asemeni aluatului, Ce de-o femeie-a fost luat Și în făină-a fost lăsat – În trei măsuri – de a dospit Tot ce fusese plămădit.”

Matei 13:35

Printr-un proroc ce-a zis: „Vorbesc În pilde și descoperesc Lucruri ascunse, din trecut, De pe când lumea s-a făcut.”

Marcu 12:12

Când cărturari-au auzit Aceste vorbe, au voit Să pună mâna pe Iisus; Dar L-au lăsat și-apoi, s-au dus, Înspăimântați, căci se temeau, De gloatele ce-L însoțeau.

Deuteronom 23:4

Căci ei nu v-au întâmpinat Când, călători, voi v-ați aflat – Când, din Egipt, voi ați ieșit – Așa cum ar fi trebuit, Cu pâine; și nici nu v-au dat, Apă să beți, ci au chemat – Pe preț de-argint, de la Petor – Pe Balaam, al lui Beor, Să vă blesteme – căci ședea Chiar în Mesopotamia.

1 Samuel 17:10

Priviți-mă! Eu sunt acel Cari, astăzi, peste Israel, Arunc ocară! Căutați Un om, pe care să mi-l dați Ca să mă lupt cu el apoi, Să ia ocara de pa voi!”

1 Samuel 17:36

În ăst fel, doborât-am eu, Leul, sau ursul, tot mereu. Iată, cu Filisteanu-acel, Se va-ntâmpla-n același fel, Căci netăiatul împrejur A cutezat s-arunce-n jur, Ocări, care, pe Israel, Căzut-au. Dar nu știe el Că o să fie pedepsit, Căci cu ocări a azvârlit În oștile lui Dumnezeu, Acel care e viu, mereu!”

1 Samuel 17:45

David a zis: „Tu vii la mine, Și ai o sabie cu tine. Mai ai și sulița cea mare, Precum și scutul tău cel tare. Dar iată că la tine, eu, În Numele lui Dumnezeu – Al Domnului oștirilor, Din al lui Israel popor – Acuma vin, și-atât îți spun: Află că am să te răpun, Pentru că tu – neîncetat – Ocară doar, ai aruncat, Asupra oștilor pe care, Al nostru Dumnezeu le are.