Numeri 22:7 - Biblia în versuri 20147 Bătrânii Madianului, Precum și ai Moabului, Daruri – mulțime – au luat Cu ei și-n urmă, au plecat, În țara ghicitorului. Când au ajuns în fața lui, I-au spus ce i-a cerut Balac. Faic an caibideilTuilleadh tionndaidheanNoua Traducere Românească7 Bătrânii Moabului și bătrânii Midianului au plecat, luând cu ei daruri pentru prezicător. Când au ajuns la Balaam, i-au spus cuvintele lui Balak. Faic an caibideilBiblia în Versiune Actualizată 20187 Bătrânii Moabului și ai Midianului au plecat luând cu ei daruri pentru ghicitor. Când au ajuns la Balaam, i-au spus cuvintele lui Balac. Faic an caibideilVersiunea Biblia Romano-Catolică 20207 Bătrânii lui Moáb și bătrânii lui Madián au plecat având în mâinile lor daruri pentru ghicitor. Au ajuns la Balaám și i-au spus cuvintele lui Bálac. Faic an caibideilBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu7 Bătrânii lui Moab și bătrânii lui Madian au plecat având cu ei daruri pentru ghicitor. Au ajuns la Balaam și i-au spus cuvintele lui Balac. Faic an caibideilTraducere Literală Cornilescu 19317 Și bătrânii Moabului și bătrânii Madianului au plecat cu plățile pentru ghicire în mâinile lor. Și au venit la Balaam și i‐au spus cuvintele lui Balac. Faic an caibideil |
Voi toți Mă necinstiți mereu, În față la poporul Meu, Un pic de orz să dobândiți Sau niște pâine să primiți. Pe cei ce n-ar fi trebuit, Voi îi ucideți, negreșit, Și să trăiască-i faceți voi, Pe cei ce nu trebuie-apoi. Astfel, îi înșelați mereu, Pe cei ce sunt popor al Meu, Pentru că ei și-au însușit Minciunile ce le-ați rostit.”
Căci cel ce este împărat – În Babilon încoronat – Acum se află la răscruce Și nu știe-ncotro s-apuce. În față-i, două drumuri vede Și tocmai de aceea șede În al lor capăt și așteaptă Să știe unde îl îndreaptă Bobii. Săgeți a scuturat Și terafimi a întrebat; Chiar și ficatu-l cercetează Să afle pe ce drum urmează Să îl aleagă, ca să vie Peste această-mpărăție.
Toți căpitanii – acei cari, Peste cetate sunt mai mari – Știu ca să judece doar dacă, Daruri, au ca să li se facă. Preoții știu să dea povețe Poporului și să-l învețe, Numai atuncea când, o plată, Urmează să le fie dată. Prorocii lui au dovedit Că pentru bani au prorocit. Și iată-i că mai îndrăznesc, Pe Domnul, de se bizuiesc, Zicând: „Dar nu e Dumnezeu, În al nost’ mijloc, tot mereu? Tocmai de-aceea, mai apoi – Nicicând – atinși nu vom fi noi, De valul de nenorocire Ce se abate peste fire!”
„Bine. Să văd ce pot să fac” – A zis Balaam. „Voi o să stați Aici, la noapte, și-așteptați Până în zori, răspunsul meu. Să văd ce-mi spune Dumnezeu Și-am să răspund abia apoi. Rămâneți dar, la mine, voi.” Atuncea, toți aceia cari, Peste Moab, erau mai mari, În casă, la Balaam, au stat. După ce noaptea s-a lăsat,