Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Numeri 22:6 - Biblia în versuri 2014

6 Vino, te rog, ne-ntârziat, Să îl blestemi. Fă-mi acest bine, Căci e mai tare decât mine Și poate astfel, reușesc Să-i bat și-apoi să-i izgonesc Din țara mea. Știu cum lucrezi: Pe cine binecuvintezi, Acela-i binecuvântat; De-l blestemi, este blestemat.”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

6 Acum, vino, te rog, și blestemă acest popor pentru mine, căci este mai puternic decât mine! Poate că astfel îl voi putea învinge și alunga din țară, căci știu că pe cine binecuvântezi tu este binecuvântat, și pe cine blestemi tu este blestemat“.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Acum, te rog să vii și să blestemi acest popor; pentru că are o forță superioară mie. Poate în acest mod îi voi putea învinge și îi voi alunga din țară. Te chem știind că ce binecuvântezi tu, va fi binecuvântat; și ce blestemi tu, devine blestemat.”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Acum vino, te rog, să blestemi pentru mine poporul acesta, căci este mai puternic decât mine; poate că îl voi putea bate și-l voi izgoni din țară, căci știu că pe cine binecuvântezi tu este binecuvântat și pe cine blestemi tu este blestemat”.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Vino, te rog, să-mi blestemi pe poporul acesta, căci este mai puternic decât mine. Poate că așa îl voi putea bate și-l voi izgoni din țară, căci știu că pe cine binecuvântezi tu este binecuvântat și pe cine blestemi tu este blestemat.”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Acum dar vino, te rog, și blesteamă‐mi pe acest popor, căci este mai puternic decât mine: poate că îl voi putea bate și‐l voi goni din țară, căci știu că acela pe care‐l binecuvântezi tu este binecuvântat și pe care‐l blestemi tu este blestemat.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Numeri 22:6
23 Iomraidhean Croise  

Voi binecuvânta pe cei, Care, la rândul lor, și ei, Mereu, te-au binecuvântat. Dar o să fie blestemat, Necontenit, omul acel Care te-a blestemat și el.”


Noroade s-asculte de tine! Și neamuri, vreau, să ți se-nchine! Pe frații tăi, stăpân să fii! Și toți ai mamei tale fii, În fața ta, să se închine! Cine te blestemă pe tine, În veci să fie blestemat! Dar fie binecuvântat Cel ce te binecuvântează! – Cel ce de bine îți urează!” – Sfârși Isac, de cuvântat.


Solul care a fost trimis, A mers la Mica și i-a zis: „Prorocii, toți, care-au venit, De bine doar, au prorocit În fața împăratului. Când vei sosi la curtea lui, Ai grijă, prorocește-i bine!”


În fața împăratului, Prorocii – toți – s-au adunat Și-n număr, ei s-au ridicat La patru sute-aproape. Când Se strânseră toți, așteptând ‘Naintea lui, Ahab a spus: „Iată, în gând, acum, ne-am pus, În Galaad, ca să plecăm, Ramotul să-l eliberăm. Voiesc să știu ce spuneți voi: Să pornesc oare, ăst război, Sau să mă las? Cum e mai bine?” „Du-te, căci Domnul e cu tine” – Prorocii toți l-au sfătuit.


Al lui Israel împărat I-a zis atunci, lui Iosafat: „Mai este, în poporul meu, Un om prin cari, pe Dumnezeu, Noi am putea să-L întrebăm. De vrei, putem să îl chemăm. Eu îl urăsc pe omu-acel, Căci doar de rău vorbește el. Nimica bun, nu-mi prorocește. Acel om, Mica, se numește Și Imla este al lui tată.” „Cheamă-l pe Mica, de îndată” – Îi zise Iosafat. „E bine Să nu vorbești așa, când vine, Căci vreau – prin el – să aflu eu, Ce ne va spune Dumnezeu.”


Pentru că ei, poporului, Pâine și apă nu i-au dat, Ci împotrivă-i l-a chemat Pe Balaam, ca să-l blesteme. Poporul n-avuse-a se teme, Căci Dumnezeul nostru mare Schimbat-a-n binecuvântare Acel blestem. Când auziră


Măcar că blestemă – cum vezi – Te rog să-i binecuvintezi. În contra mea sunt ridicați, Dar au să fie înfruntați, Iar robul Tău are să fie Cuprins de mare bucurie.


O vrabie, mereu, că sare, Cum zboară rândunica-n zare, Așa blestemul nu lovește, Ne-ntemeiat când se vădește.


Vedeniile lor, se știe Că sunt doar înșelătorie, Iar prorociile rostite, A fi minciuni sunt dovedite. „Așa vorbește Domnul” zic, Măcar că El n-a spus nimic. O vorbă, Domnul nu le-a zis, Pentru că El nu i-a trimis. Prin vorbele ce le rostesc Acești proroci, cari prorocesc, Nădejdi deșarte nasc în cei Care ascultă ce spun ei, Căci cred că fi-vor împlinite Cuvintele ce-au fost rostite.


Aduceți-vă-aminte voi, Ce-a plănuit Balac, cel care, Peste Moab era mai mare. Aduceți-vă-aminte voi, Ce i-a răspuns Balaam apoi. Balaam era acela care, Părinte, pe Beor, îl are. Să v-amintiți ce s-a-ntâmplat, De la Sitim când ați plecat Și până când ajuns-ați voi, Cu toții, la Ghilgal apoi. Luați aminte, de îndat’, La tot ceea ce s-a-ntâmplat, Ca să cunoașteți ce-a făcut Domnul, în timpul ce-a trecut Și-astfel să știe fiecare Ce binefaceri Domnul are!”


Către Balaam, Domnu-a vorbit: „Să nu te duci și, negreșit, Nu fă pe placul solilor. Să nu blestemi acel popor, Căci este binecuvântat.”


Căci multă cinste-ți dau, să știi! Voi face tot ce-mi spui, apoi, Numai să vii până la noi, Să-l blestemi pe acest popor.”


Balac i-a spus atuncea: „Știi, Te rog, într-un alt loc, să vii, Căci doar de-acolo, vei putea, Cu mult mai bine a vedea. De-aici, o parte, vezi, socot; Nu poți zări poporul tot. Să mergem dar, într-alt loc, noi, Și să-l blestemi de-acolo-apoi.”


Balac, din nou, îi zise: „Știi, Te rog, într-un alt loc să vii Și poate-atuncea, Dumnezeu Te va lăsa – mă gândesc eu – Ca să blestemi acest popor.”


Genunchii, el și-i îndoiește, Atuncea când se odihnește, Asemenea ca și un leu. Ca o leoaică e, mereu. De cine, el, va fi sculat? Să fie binecuvântat Oricine-l binecuvintează; Dar blestemat, cel ce cutează Să-l blesteme, are să fie!”


Iată dar, că pe când mergeam, Spre locu-n care ne rugam, O roabă, cu-n duh de ghicit, În calea noastră, a ieșit. „Duhul lui Platon”, se numește Duhul acela, în grecește.


Căci ei nu v-au întâmpinat Când, călători, voi v-ați aflat – Când, din Egipt, voi ați ieșit – Așa cum ar fi trebuit, Cu pâine; și nici nu v-au dat, Apă să beți, ci au chemat – Pe preț de-argint, de la Petor – Pe Balaam, al lui Beor, Să vă blesteme – căci ședea Chiar în Mesopotamia.


Balac – acela care-a stat, Peste Moab, ca împărat, Și care-i fiul lui Țipor – O luptă, cu al vost’ popor, A vrut să poarte. Astfel el, Spre-a-l blestema pe Israel, Pe Balaam – acela care, Părinte, pe Peor, îl are – Atunci, la sine, l-a chemat.


Apoi, lui David i-a vorbit: „Câine sunt eu, de ai venit Cu un toiag în fața mea? Este toiag, sau o nuia?” Pe dumnezeul cel pe care Neamul de Filisteni îl are, Pe David, el l-a blestemat


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan