Numeri 22:5 - Biblia în versuri 20145 El, la Balaam al lui Beor, Care atunci sta la Petor – Chiar lângă Râul Eufrat – A repezit soli, de îndat’. Solii pe care i-a trimis, Către Balaam astfel au zis: „Din țara Egiptenilor, Acum, ieșit-a un popor Și-n fața mea s-a așezat. Faic an caibideilTuilleadh tionndaidheanNoua Traducere Românească5 a trimis mesageri să-l cheme pe Balaam, fiul lui Beor, care locuia la Petor, lângă râu, în țara fiilor poporului său. Balak a zis: „Iată, un popor a ieșit din Egipt, a acoperit fața pământului și s-a așezat înaintea mea. Faic an caibideilBiblia în Versiune Actualizată 20185 El a trimis niște reprezentanți ai lui ca să îl cheme pe Balaam – fiul lui Beor – care locuia la Petor, lângă râu, în zona unde se născuse. Balac i-a zis: „Există un popor care a ieșit din Egipt. El a acoperit suprafața pământului și s-a stabilit înaintea mea. Faic an caibideilVersiunea Biblia Romano-Catolică 20205 A trimis mesageri la Balaám, fiul lui Beór, la Petór, pe râu, în țara fiilor lui Amáv, ca să-l cheme și să-i spună: „Iată, un popor a ieșit din Egipt, acoperă fața pământului și s-a așezat în fața mea. Faic an caibideilBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu5 El a trimis soli la Balaam, fiul lui Beor, la Petor pe Râu (Eufrat), în țara fiilor poporului său, ca să-l cheme și să-i spună: „Iată, un popor a ieșit din Egipt, acoperă fața pământului și s-a așezat în fața mea! Faic an caibideilTraducere Literală Cornilescu 19315 Și a trimis soli la Balaam, fiul lui Beor, la Petor care este lângă Râu, în țara copiilor poporului său, ca să‐l cheme zicând: Iată un popor a ieșit din Egipt; iată ei acoperă fața pământului și șed în fața mea. Faic an caibideil |
Lăcustele-au acoperit Totul, de nu s-a mai zărit Pământul. Ele au mâncat Iarba care s-a mai aflat, În țara Egiptenilor Și au ros rodul pomilor. Tot ce fusese ocolit De piatră, fost-a nimicit De furia lăcustelor. În țara Egiptenilor, Verde, n-a mai rămas nimic: Frunza-n copaci și-al ierbii spic Au dispărut – tot s-a distrus.
Aduceți-vă-aminte voi, Ce-a plănuit Balac, cel care, Peste Moab era mai mare. Aduceți-vă-aminte voi, Ce i-a răspuns Balaam apoi. Balaam era acela care, Părinte, pe Beor, îl are. Să v-amintiți ce s-a-ntâmplat, De la Sitim când ați plecat Și până când ajuns-ați voi, Cu toții, la Ghilgal apoi. Luați aminte, de îndat’, La tot ceea ce s-a-ntâmplat, Ca să cunoașteți ce-a făcut Domnul, în timpul ce-a trecut Și-astfel să știe fiecare Ce binefaceri Domnul are!”
Balaam, atuncea, a rostit Cuvintele ce le-a primit Din partea Domnului, și-a spus: „Balac, pe mine, m-a adus Chiar din Aram, din țara mea, Cari e-n Mesopotamia. În acest loc, am fost chemat, De cel cari este împărat Peste Moab și am venit Din munții de la Răsărit. Atuncea când am fost adus, „Vino să-l blestemi”– mi s-a spus – „Pe Iacov și în acest fel, Să-l defăimezi pe Israel!”
Însă doresc a-ți arăta, Că am ceva-mpotriva ta. La tine, niște oameni stau, Cari, altă-nvățătură, au. Asemeni lui Balaam, ei fac – Acela care, pe Balac, În așa fel l-a învățat, Încât, prin el, a așezat O piatră-n care, negreșit, Israelul s-a poticnit; Mâncând din lucrurile-oprite – Ce pentru idoli sunt jertfite – Ajuns-a, după cum se știe, Să se dedeie la curvie.