Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Numeri 22:5 - Biblia în versuri 2014

5 El, la Balaam al lui Beor, Care atunci sta la Petor – Chiar lângă Râul Eufrat – A repezit soli, de îndat’. Solii pe care i-a trimis, Către Balaam astfel au zis: „Din țara Egiptenilor, Acum, ieșit-a un popor Și-n fața mea s-a așezat.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

5 a trimis mesageri să-l cheme pe Balaam, fiul lui Beor, care locuia la Petor, lângă râu, în țara fiilor poporului său. Balak a zis: „Iată, un popor a ieșit din Egipt, a acoperit fața pământului și s-a așezat înaintea mea.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 El a trimis niște reprezentanți ai lui ca să îl cheme pe Balaam – fiul lui Beor – care locuia la Petor, lângă râu, în zona unde se născuse. Balac i-a zis: „Există un popor care a ieșit din Egipt. El a acoperit suprafața pământului și s-a stabilit înaintea mea.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 A trimis mesageri la Balaám, fiul lui Beór, la Petór, pe râu, în țara fiilor lui Amáv, ca să-l cheme și să-i spună: „Iată, un popor a ieșit din Egipt, acoperă fața pământului și s-a așezat în fața mea.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 El a trimis soli la Balaam, fiul lui Beor, la Petor pe Râu (Eufrat), în țara fiilor poporului său, ca să-l cheme și să-i spună: „Iată, un popor a ieșit din Egipt, acoperă fața pământului și s-a așezat în fața mea!

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Și a trimis soli la Balaam, fiul lui Beor, la Petor care este lângă Râu, în țara copiilor poporului său, ca să‐l cheme zicând: Iată un popor a ieșit din Egipt; iată ei acoperă fața pământului și șed în fața mea.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Numeri 22:5
15 Iomraidhean Croise  

Sămânța, am să ți-o sporesc Și-atât de mult ți-o înmulțesc, Încât cei care au să vie, Precum nisipul, au să fie. De numărată va putea A fi vreodată pulberea, Atuncea doar, o să se poată A-ți fi sămânța numărată.


Poporul fost-a înmulțit, De Domnul și s-a dovedit Mai numeros decât erau Aceia care-l dușmăneau.


Lăcustele-au acoperit Totul, de nu s-a mai zărit Pământul. Ele au mâncat Iarba care s-a mai aflat, În țara Egiptenilor Și au ros rodul pomilor. Tot ce fusese ocolit De piatră, fost-a nimicit De furia lăcustelor. În țara Egiptenilor, Verde, n-a mai rămas nimic: Frunza-n copaci și-al ierbii spic Au dispărut – tot s-a distrus.


Aduceți-vă-aminte voi, Ce-a plănuit Balac, cel care, Peste Moab era mai mare. Aduceți-vă-aminte voi, Ce i-a răspuns Balaam apoi. Balaam era acela care, Părinte, pe Beor, îl are. Să v-amintiți ce s-a-ntâmplat, De la Sitim când ați plecat Și până când ajuns-ați voi, Cu toții, la Ghilgal apoi. Luați aminte, de îndat’, La tot ceea ce s-a-ntâmplat, Ca să cunoașteți ce-a făcut Domnul, în timpul ce-a trecut Și-astfel să știe fiecare Ce binefaceri Domnul are!”


Balaam, atuncea, a rostit Cuvintele ce le-a primit Din partea Domnului, și-a spus: „Balac, pe mine, m-a adus Chiar din Aram, din țara mea, Cari e-n Mesopotamia. În acest loc, am fost chemat, De cel cari este împărat Peste Moab și am venit Din munții de la Răsărit. Atuncea când am fost adus, „Vino să-l blestemi”– mi s-a spus – „Pe Iacov și în acest fel, Să-l defăimezi pe Israel!”


Printre cei morți, se numărau Și cei care împărățeau Peste-al lui Madian popor. Iată acum, numele lor: Evi, Rechem și apoi Țur, Iar la sfârșit Reba și Hur – Ei sunt cei cinci care ședeau, În Madian, și-mpărățeau. Balaam – feciorul lui Beor – Căzut-a-n rândul morților.


Căci ei nu v-au întâmpinat Când, călători, voi v-ați aflat – Când, din Egipt, voi ați ieșit – Așa cum ar fi trebuit, Cu pâine; și nici nu v-au dat, Apă să beți, ci au chemat – Pe preț de-argint, de la Petor – Pe Balaam, al lui Beor, Să vă blesteme – căci ședea Chiar în Mesopotamia.


Dar Domnul nu l-a ascultat, Pe Balaam, și a schimbat Blestemu-n binecuvântare, Căci v-a iubit, fără-ncetare.


Printre acei ce au pierit În lupte-atunci, s-a nimerit Să fie și Balaam, cel care, Drept tată, pe Beor, îl are.


Balac – acela care-a stat, Peste Moab, ca împărat, Și care-i fiul lui Țipor – O luptă, cu al vost’ popor, A vrut să poarte. Astfel el, Spre-a-l blestema pe Israel, Pe Balaam – acela care, Părinte, pe Peor, îl are – Atunci, la sine, l-a chemat.


O, vai de ei! Luați aminte, Pe ce cărări au apucat: Calea lui Cain, ei au urmat; După Balaam, în rătăcire, S-au lăsat duși, de a lor fire, Prinși de dorința arzătoare, De-a dobândi un câștig mare; Într-o răscoală, au pierit – Ca a lui Core – negreșit!


Însă doresc a-ți arăta, Că am ceva-mpotriva ta. La tine, niște oameni stau, Cari, altă-nvățătură, au. Asemeni lui Balaam, ei fac – Acela care, pe Balac, În așa fel l-a învățat, Încât, prin el, a așezat O piatră-n care, negreșit, Israelul s-a poticnit; Mâncând din lucrurile-oprite – Ce pentru idoli sunt jertfite – Ajuns-a, după cum se știe, Să se dedeie la curvie.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan