Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Numeri 22:12 - Biblia în versuri 2014

12 Către Balaam, Domnu-a vorbit: „Să nu te duci și, negreșit, Nu fă pe placul solilor. Să nu blestemi acel popor, Căci este binecuvântat.”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

12 Dumnezeu i-a zis lui Balaam: ‒ Să nu mergi cu ei și să nu blestemi acest popor, căci el este binecuvântat.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Dumnezeu i-a zis lui Balaam: „Să nu mergi cu ei și să nu blestemi acest popor; pentru că el este binecuvântat!”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 Dumnezeu i-a zis lui Balaám: „Să nu te duci cu ei și nici să nu blestemi poporul, căci el este binecuvântat!”.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 Dumnezeu a zis lui Balaam: „Să nu te duci cu ei și nici să nu blestemi poporul acela, căci este binecuvântat.”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

12 Și Dumnezeu a zis lui Balaam: Să nu mergi cu ei; să nu blestemi pe popor, căci este binecuvântat.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Numeri 22:12
27 Iomraidhean Croise  

Din tine, face-voi neam mare. Vei fi o binecuvântare – Un nume mare-ți va fi dat Și fi-vei binecuvântat.


Pe vremea ‘ceea, se vădea, Mare preot, Azaria, Acela care, după loc, Venea din casa lui Țadoc. Atuncea când fost-a întrebat, El i-a răspuns la împărat: „De când poporul – cum s-a spus – A început de a adus Daruri în Casa Domnului, Iată că noi, preoții Lui, Pe săturate am mâncat. Domnul a binecuvântat Poporul Său, fără-ncetare, Și uite ce grămadă mare A mai rămas încă, afară, Din ceea ce s-a strâns din țară!”


Ce fericire se arată, Mereu, pentru poporu-acel, Care are să stea astfel! Ferice de poporul care, Drept Domn, pe Dumnezeu Îl are!


Ferice de acela care Va căuta ajutorare La al lui Iacov Dumnezeu Și-n El se-ncrede tot mereu!


Sămânța lor va fi știută Și-n toată lumea, cunoscută. Toți cei care o vor vedea Vor ști de-ndat’, precum că ea E o sămânță minunată, De Domnul binecuvântată.”


Aduceți-vă-aminte voi, Ce-a plănuit Balac, cel care, Peste Moab era mai mare. Aduceți-vă-aminte voi, Ce i-a răspuns Balaam apoi. Balaam era acela care, Părinte, pe Beor, îl are. Să v-amintiți ce s-a-ntâmplat, De la Sitim când ați plecat Și până când ajuns-ați voi, Cu toții, la Ghilgal apoi. Luați aminte, de îndat’, La tot ceea ce s-a-ntâmplat, Ca să cunoașteți ce-a făcut Domnul, în timpul ce-a trecut Și-astfel să știe fiecare Ce binefaceri Domnul are!”


Solii pe care i-a trimis La mine, au venit și-au zis: „Din țara Egiptenilor, Acum, ieșit-a un popor Și-n fața mea s-a așezat. Vino, te rog, ne-ntârziat, Să îl blestemi. Fă-mi acest bine, Căci e mai tare, decât mine, Și poate, astfel, reușesc Să-l bat și-apoi să-l izgonesc.”


În zori de zi, când s-au sculat, Balaam, cu solii, a vorbit: „Mergeți doar voi! Eu sunt oprit, De Domnul, să vă însoțesc. Deci nu pot ca să împlinesc Dorința lui Balac.” Apoi,


Vino, te rog, ne-ntârziat, Să îl blestemi. Fă-mi acest bine, Căci e mai tare decât mine Și poate astfel, reușesc Să-i bat și-apoi să-i izgonesc Din țara mea. Știu cum lucrezi: Pe cine binecuvintezi, Acela-i binecuvântat; De-l blestemi, este blestemat.”


Descântecul pe cari mi-l ceri, În Iacov, nu are puteri. Vrăjitoria – tot la fel – Nu are forță-n Israel. Iată în ce fel se vorbește, Atuncea când se pomenește De Iacov și de Israel: Domnul făcut-a, pentru el, Mari fapte-n văzul tuturor.


După ce toate le-a adus, Balaam, către Balac, a spus: „Rămâi dar, lângă jertfa ta, Căci eu mă voi îndepărta Și poate-mi va ieși-nainte Chiar Domnul. Ale lui cuvinte, Ți le voi spune, imediat.” Pe-un loc înalt, el s-a urcat,


Cum pot ca să îl blestem eu, Când nu-l blestemă Dumnezeu? A-l defăima, cine cutează, Când Domnul nu îl defăimează?


Genunchii, el și-i îndoiește, Atuncea când se odihnește, Asemenea ca și un leu. Ca o leoaică e, mereu. De cine, el, va fi sculat? Să fie binecuvântat Oricine-l binecuvintează; Dar blestemat, cel ce cutează Să-l blesteme, are să fie!”


Pe scaunul de judecată, Ședea Pilat, iar sala toată, De-acuzatorii lui Iisus, Era ticsită. Un rob, pus De soața lui Pilat, grăbit, Intră în sală și șoptit – După ce la Pilat s-a dus – Aste cuvinte i le-a spus: „Soția ta așa a zis: „Iată că am avut un vis Și foarte mult m-am frământat! Să n-ai, cu-Acel nevinovat, Nimic de-a face, căci mi-e teamă!”


Să știți că nu Îi pare rău, Lui Dumnezeu, de darul Său Și-apoi, nici de acea chemare, Făcută pentru fiecare.


Vreau, Dumnezeu, pentru vecie, Ca binecuvântat să fie – El, Tatăl Domnului Iisus, El, Dumnezeul Cel de Sus – Care, de noi, S-a îndurat Și, binecuvântări, ne-a dat, Care au fost duhovnicești, În locurile Lui, cerești, În Fiul Său, Hristos Iisus.


Pentru că Domnul Dumnezeu Te-a binecuvântat, mereu, În lucrul tău – precum se știe – Și-asemeni în călătorie, Când prin pustiu ai pribegit, Încât nimic nu ți-a lipsit.”


Dar Domnul nu l-a ascultat, Pe Balaam, și a schimbat Blestemu-n binecuvântare, Căci v-a iubit, fără-ncetare.


Primi-vei binecuvântare – Întotdeauna – la plecare Și la venirea-n locuință.


Israele, ce pot a zice – Acuma – eu, decât, ferice! Ferice că îți este bine! Cine mai este ca și tine? Tu ești poporul Domnului, Ești mântuit de brațul Lui. Mereu, pentru al tău popor, El este scut și ajutor. El este sabia prin care, Slăvit ești tu, printre popoare. Vrăjmașii tăi, cei dușmănoși, Au să se-arate prietenoși; Are să calce-al tău popor, Mereu, peste-nălțimea lor.”


Tu fi-vei binecuvântat, Mai mult ca toți, neîncetat. Nici un bărbat nu vei avea, Sterp, printre-ai tăi; de-asemenea, Nici femei sterpe nu-au să fie; Nici vitele de pe câmpie, Nici oile ce-s ale tele – Sterpe – nicicând, nu vor fi ele.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan