Numeri 22:1 - Biblia în versuri 2014

¹ Israel, iarăși, a pornit La drum și-apoi a poposit În a Moabului câmpie Cari dincolo-i – precum se știe – De apele Iordanului, În fața Ierihonului.

Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

¹ Fiii lui Israel au plecat și apoi și-au așezat tabăra în câmpiile Moabului, dincolo de Iordan, în fața Ierihonului.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹ Israelienii au plecat și și-au instalat tabăra în câmpiile Moabului, dincolo de Iordan, în fața Ierihonului.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹ Fiii lui Israél au pornit și și-au fixat tabăra în stepele Moábului, dincolo de Iordán, în fața Ierihónului.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹ Copiii lui Israel au pornit și au tăbărât în șesurile Moabului, dincolo de Iordan, în fața Ierihonului.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹ Și copiii lui Israel au plecat și au tăbărât în câmpiile Moabului, dincolo de Iordan la Ierihon.

Numeri 22:1 Iomraidhean Croise

Ieremia 40:11

Iudeii care au șezut În al Moabului ținut, Sau cei aflați la Amoniți, Ori cei cari fost-au risipiți În țara Edomiților Și-n țările din jurul lor, Aflară că acela care, În Babilon era mai mare, O rămășiță a lăsat În Iuda și a așezat În fruntea ăstui mic popor, Pe un Iudeu, drept dregător. El s-a numit Ghedalia Iar pe Achim, tată-l avea Și-apoi, pe spița neamului, Șafan fusese tatăl lui.

Numeri 21:20

Din nou – la drum – poporul tot Porni, mergând către câmpie, Spre a Moabului pustie Și-apoi, spre vârful muntelui Din marginea pustiului, Munte cari, Pisga, e numit. Acolo, el a poposit.

Numeri 26:3

Moise și Eleazar apoi, Veniră-n tabără-napoi Și i-au vorbit poporului, În fața Ierihonului, Pe a Moabului câmpie Care se potrivea să fie Lângă Iordan. Cei doi au spus:

Numeri 31:12

Pe toate-acestea le-au adus, La Moise-n față, de le-au pus, La Eleazar și la cei cari, În Israel, erau mai mari. În a Moabului câmpie S-au potrivit ei, ca să fie, Cu al lui Israel popor. Se întindeau, în fața lor, Cetatea Ierihonului Și apele Iordanului.

Numeri 32:19

Nimic, nu vrem să stăpânim Acolo, pentru că primim Acest ținut, lângă Iordan – Așa precum avem în plan – Aflat aici, spre răsărit. Peste Iordan, noi ne-am gândit, Că nu trebuie să ne dai Nimic. Deci, ce părere ai?”

Numeri 34:15

Două și jumătate, sânt Acele seminții desprinse Din Israel și care-s prinse Ca să primească moștenire – Așa precum aveți de știre – La apele Iordanului, În fața Ierihonului, Spre răsărit, pân’ n-au trecut Iordanul, spre al vost ținut.”

Numeri 35:1

Domnul a trebuit să vie, În a Moabului câmpie – La apele Iordanului, În fața Ierihonului – Acolo ca să îi vorbească, Lui Moise, și să-i poruncească:

Numeri 36:13

Aceste legi și-aste porunci, Date au fost, de Domnu-atunci – Prin Moise – pentru Israel, Când, la Iordan, șezuse el, În țarina Moabului, Din fața Ierihonului.

Deuteronom 1:5

La apele Iordanului, În țarina Moabului, Moise-a-nceput să lămurească Legea și astfel, să vorbească:

Deuteronom 3:8

În acel timp, am cucerit, De la cei care au domnit În țara Amoriților, Toate ținuturile lor Ce sunt dincoace de Iordan – Cum Dumnezeu avuse-n plan – Pornind de la râul Arnon, Până la muntele Hermon.

Deuteronom 34:1

Când cuvântarea și-a sfârșit, Moise, spre munte, a pornit. Din al Moabului ținut, El, peste Nebo, a trecut, Urcând pe coasta muntelui Din fața Ierihonului, Pe cel mai mare vârf aflat Pe coama lui, Pisga chemat. De-acolo, a privit în zare, Spre toată țara ‘ceea mare, Iar Dumnezeu i-a arătat, Al ei cuprins, în lung și-n lat: Din Galaad, ea începea Și-apoi, până la Dan, ținea;

Deuteronom 34:8

Întreg neamul lui Israel A plâns, atuncea, după el, În al Moabului ținut. Popas, acolo, a făcut Și-a plâns apoi și a jelit Trei zile-n șir, necontenit.

Iosua 3:16

Apele care au venit De sus, pe dată s-au oprit. Grămadă-apoi, s-au înălțat Și-ncremenite ele-au stat, Aflându-se la depărtare Față de o cetate care, „Adam”, atunci era chemată, Fiind lângă Țartan, aflată; Iar apele care erau În jos și care se scurgeau Udând mereu acea câmpie – Care, așa precum se știe De către toți – este chemată Ca fiind drept „marea Sărată”, S-au scurs de tot, de s-a uscat Albia-n care s-au aflat. Astfel, prin albia uscată, Poporul a trecut îndată, Punându-și corturile lui, În fața Ierihonului.