22 „O rugăminte-ți adresăm: Lasă-ne-acuma, te rugăm, Să trecem doar, prin țara ta. Nu vrem, în ăst ținut, a sta, Ci înainte ne vom duce. Noi, stricăciuni, nu-ți vom aduce, Pentru că nu intrăm – să știi – Nici în ogoare, nici în vii. Nici din fântâni, n-o să-ncercăm, Vreodată, apă, să luăm. Nu ne abatem, nicidecum, De la împărătescul drum, Ci vom urma doar firul său, Când trecem prin ținutul tău.”
22 „Lasă-mă să trec prin țara ta! Nu ne vom împrăștia prin câmpii sau prin vii și nu vom bea apă din fântâni. Vom merge doar pe Drumul Regelui până vom traversa teritoriul tău“.
22 „Lasă-mă să trec prin teritoriul tău! Nu ne vom împrăștia prin câmpii sau prin vii; și nu vom bea apă din fântâni. Ci vom merge doar pe drumul regelui până vom traversa țara ta.”
22 „Lasă-mă să trec prin țara ta; nu ne vom abate nici pe câmpii, nici în vii și nu vom bea apă din fântâni; vom merge pe drumul regal până vom traversa ținutul tău”.
22 „Lasă-mă să trec prin țara ta; nu vom intra nici în ogoare, nici în vii și nu vom bea apă din fântâni; vom ține drumul împărătesc, până vom trece de ținutul tău.”
22 Lasă‐mă să trec prin țara ta! Nu ne vom abate în câmpii sau în vii; nu vom bea apă din fântâni: vom merge pe calea domnească până vom trece hotarul tău.
În disperare, am strigat, La Domnul. El ne-a ascultat Și-un Înger a trimis la noi, Care ne-a scos afară-apoi, Din al Egiptului ținut. Pe drum, prin multe, am trecut Și-acuma iată, în sfârșit, La Cades, noi am poposit. Astă cetate – știi prea bine – Cum că aproape e de tine, Pentru că ea este aflată În a ta margine. Deci iată Ce rugăminte-ți adresăm:
Lasă-ne-acuma, te rugăm, Să trecem doar, prin țara ta. Nu vrem în ăst ținut a sta, Ci înainte ne vom duce. Noi, stricăciuni, nu-ți vom aduce, Pentru că nu intrăm – să știi – Nici în ogoare, nici în vii. Nici din fântâni n-o să-ncercăm – De sete – apă, să luăm. Nu ne abatem, nicidecum, De la împărătescul drum, Când trecem prin ținutul tău.”