18 „Fântână, hai, țâșnește iar! Cântați, în cinste-i, așadar, Căci au săpat-o oameni cari Sunt, peste-al nost’, popor mai mari. Cu-al lor toiag de cârmuire, Ei au dat apa, la ivire!” Apoi, la drum, iar au pornit Și la Matana au sosit.
18 despre fântâna pe care au săpat-o prinții, pe care au săpat-o nobilii poporului, nobili cu sceptre și toiege!“. Apoi a plecat din deșert spre Matana,
18 despre fântâna pe care au săpat-o prinții! Ea a fost făcută de nobilii poporului: aceia care aveau sceptre și toiege!” Apoi poporul a plecat din deșert spre Matana;
18 Fântâna pe care au săpat-o căpeteniile, Pe care au săpat-o mai-marii poporului, Cu toiagul de cârmuire, cu toiegele lor!” Din pustia aceasta s-au dus la Matana;
Fusese Eliașib cel care, Pe-atunci, ajunse preot mare. Cu ai săi frați, el a pornit La lucru și au construit O poartă, cea „a oilor”. Când încheiară lucrul lor, Au sfințit poarta și-au adus Ușile-apoi, de i le-au pus. Ei au sfințit-o începând Din turnul Mea și ajungând La un alt turn, ce se vădea, Hananeel, că se numea.
Dar tu rămâi, aici, cu Mine, Căci Eu am să le dau – prin tine – Porunci și rânduieli și legi. Tu trebuie să le-nțelegi Și să-i înveți să le-mplinească, În țara ce au s-o primească.”
Doar Unul este dătătorul Și-asemeni, și judecătorul Acestei Legi: Acela are Putere-n brațul Său, cu care, El poate ca să mântuiască, Sau poate ca să nimicească. Tu, însă oare, cine ești, Dacă, să-l judeci, îndrăznești, Pe-al tău aproape? Ascultați