Numeri 20:8 - Biblia în versuri 2014

⁸ Să-ți iei toiagul, după care, Să chemi întreaga adunare. Să-l iei și pe Aron cu tine Și-atuncea când poporul vine, Mergeți la stânca ‘ceea; iată, ‘Naintea voastră, e aflată. În fața ei, să vă opriți Și-n urmă, stâncii, să-i vorbiți, Căci apă o să căpătați. Din stâncă, apă, să luați Ca să adapi acest popor, Și vitele oamenilor.”

Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

⁸ „Ia toiagul și cheamă adunarea, tu și Aaron, fratele tău. Vorbiți stâncii înaintea ochilor lor, iar aceasta le va da apă din ea. Așa să scoți apă din stâncă pentru ei și să dai adunării și vitelor lor să bea“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁸ „Ia toiagul și apoi convoacă adunarea împreună cu fratele tău numit Aaron. Vorbiți stâncii care se află în fața lor; și aceasta le va da apă din ea. Așa să procedezi ca să scoți apă din stâncă pentru ei; și să dai astfel adunării și vitelor acestui popor să bea.”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁸ „Ia toiagul și adună comunitatea, tu și fratele tău, Aaròn! Vorbiți stâncii înaintea ochilor lor și va da apă! Fă să iasă astfel apă din stâncă și să dea de băut comunității și animalelor lor!”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁸ „Ia toiagul și cheamă adunarea, tu și fratele tău Aaron. Să vorbiți stâncii acesteia în fața lor, și ea va da apă. Să le scoți astfel apă din stâncă și să adăpi adunarea și vitele lor.”

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁸ Ia toiagul și strânge adunarea, tu și Aaron, fratele tău, și vorbiți stâncii înaintea ochilor lor și ea își va da apele, și să le scoți apă din stâncă și să adapi adunarea și vitele lor.

Numeri 20:8 Iomraidhean Croise

Geneza 18:14

Te-ntreb: Îmi e, ceva, prea greu? Nu sunt Eu oare, Dumnezeu? Din nou, la anul, am să viu, Iar Sara va avea un fiu.”

Neemia 9:15

Pâine ai dat poporului, Din înălțimea cerului. Apoi, din stâncă ai făcut Să iasă apă de băut. Țara i-ai dat-o-nstăpânire, Ca să o aibă moștenire.

Psalmi 105:41

Când El, în stâncă, a lovit, Râuri de ape au țâșnit,

Psalmi 114:8

Cari poate – după cum Îi place – Stânca în iaz a o preface Sau cari, din cremene, ușor, Poate să scoată un izvor.

Psalmi 33:9

Totul e după-a Lui voință: Când poruncește, i-a ființă Ceea ce-a zis – precum Îi place – Căci ce va zice, se va face.

Exodul 14:16

Să-ntinzi toiagul către mare, Și-atuncea ai să vezi că are Să se despice imediat Și ai să treci – ca pe uscat – Poporul, dincolo de ea.

Exodul 17:9

Moise – pe Iosua – îndată, La sine, grabnic, l-a chemat Și-n acest fel a cuvântat: „Să îți alegi niște bărbați Și-apoi, să ieși ca să te bați Cu Amalec și oastea lui. Mâine, pe vârful dealului, În zori de zi, voi merge eu. Cu mine, al lui Dumnezeu Toiag, atunci, îl voi avea Și n-am să-l las din mâna mea.”

Exodul 4:17

Toiagul pentru semne-acum, Să-l iei și să pornești la drum.”

Exodul 4:2

„Ce ai în mână?” – a-ntrebat Domnul, iar Moise s-a uitat Și-a zis: „Am un toiag numai.”

Exodul 4:20

Moise, soția, și-a luat, Pe-ai săi copii, și-apoi i-a pus Călare pe măgari. S-au dus Înspre Egipt, să împlinească Porunca cea dumnezeiască. Moise ținea în mâna lui, Mereu, toiagul Domnului.

Exodul 7:20

Moise și-Aron au împlinit Totul, așa cum Domnu-a spus. Aron, cu-al său toiag, s-a dus La râu, lovind apele lui Sub ochii Faraonului, Precum și-ai slujitorilor Care erau în jurul lor. De sânge, apa s-a-nroșit,

Isaia 43:20

Fiarele-aflate pe câmpie, Slavă Îmi vor aduce, Mie. Șacalii, slavă, au să-Mi dea Și struții – de asemenea – Căci peste-ntinderea pustie, Voi face, râuri, ca să vie, Și ape multe vor fi scoase, În locurile secetoase, Ca să-Mi adap poporul Meu, Pe care mi l-am ales Eu,

Isaia 48:21

Când au să treacă prin pustie, De-al setei chin nu au să știe, Căci Domnul are să le dea Apă din stâncă-atunci să bea – Pe săturate – cât le place.”

Numeri 20:11

Moise, apoi, și-a ridicat Toiagul și în stâncă-a dat, De două ori la rând, cu el. Atunci, întregul Israel, Din stânca ‘ceea, a văzut, Cum curge apă de băut. Îndat’, acel întreg popor – Și-asemenea vitele lor – Apă-au băut, cât au poftit Și arșița și-au potolit.

Numeri 20:7

Domnul, atunci, a cuvântat Și iată ce i-a poruncit, Lui Moise: „Știu! Am auzit Tot ceea ce s-a petrecut. Iată ce trebuie făcut:

Numeri 21:15

De „curgerea apelor lui – Cari până către Ar se-nting Și cari, Moabul, îl ating”.

Numeri 21:18

„Fântână, hai, țâșnește iar! Cântați, în cinste-i, așadar, Căci au săpat-o oameni cari Sunt, peste-al nost’, popor mai mari. Cu-al lor toiag de cârmuire, Ei au dat apa, la ivire!” Apoi, la drum, iar au pornit Și la Matana au sosit.

Matei 21:21

Iisus le-a spus: „De întărită Va fi credința voastră-n voi, Mai mari minuni veți face-apoi, Decât ceea ce ați văzut, Smochinului, că i-am făcut. Cum i-am zis eu, smochinului, La fel și voi, când muntelui, O să îi spuneți, cu credință „În mare, fugi!”, cu neputință Este să nu fiți ascultați. Crezând, chiar munții îi mutați.

Luca 11:13

Deci, dacă voi, cari răi sunteți, Știți, daruri bune, să faceți – Simțind la fel, cu-ai voștri prunci – Cu cât mai mult, Domnul, atunci, Va da celor care-I vor cere, Din al Său Duh Sfânt, cu plăcere!”

Ioan 16:24

Până acuma, n-ați cerut, Căci voi, pe Mine, M-ați avut, Aici; dar cereți, ca să fie, Astfel, a voastră bucurie, Deplină, când o să primiți, În al Meu Nume, ce doriți.”

Fapte 1:14

Fiu al lui Iacov. Toți stăteau Și, într-un cuget, stăruiau, Mereu, în rugăciuni. Cu ei, Erau și câteva femei: Maria – mama Domnului – Iar, lângă ea, toți frații Lui.

Iosua 6:20

Întreg poporul a strigat, Iar preoții au trâmbițat. Zidul, atunci, s-a prăbușit, Iar oamenii s-au năpustit, Drept înainte, în cetate, Prin zidurile dărâmate.

Iosua 6:5

Trâmbița lor, să chiuiți, Să scoateți toți strigăte mari, Căci zidurile cele tari, Atunci, au să se prăbușească. Poporul tot să năvălească Și fiecare-n fața lui, Peste ruina zidului, Să se repeadă, înainte. Așa să faci și ia aminte, La tot ceea ce Eu îți spun!”

Revelația 22:1

„Apoi, un râu, eu am văzut, Iar apa lui, mi s-a părut A fi de-o limpezime care, Numai cristalul o mai are. Aceasta era apa vie, Ieșind din jilțul de domnie, Cari este al lui Dumnezeu, Precum și-al Mielului, mereu.

Revelația 22:17

Și Duhul și Mireasa-apoi, Îmi spun: „Doamne, vino la noi!” Cei ce aud, apoi și ei Să spună „Vino!”. Toți acei Care, pe drum, au însetat, La Mine pot să vină-ndat’. Cel care, apa vieți-o vrea, Să vină-acuma, ca să bea, Pentru că are a-i fi dată, Fără să i se ceară plată!