Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Numeri 20:4 - Biblia în versuri 2014

4 De ce-ai adus, poporul Lui, Aici? Vrei să pierim și noi, Cu ale noastre vite-apoi?

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

4 De ce ați adus adunarea Domnului în deșertul acesta? Ca să murim aici, atât noi, cât și vitele noastre?

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 De ce ați adus adunarea lui Iahve în acest deșert? Ca să murim aici atât noi cât și vitele noastre?

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 De ce ați adus comunitatea Domnului în pustiul acesta? Ca să murim aici noi și vitele noastre?

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Pentru ce ați adus adunarea Domnului în pustia aceasta, ca să murim în ea, noi și vitele noastre?

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Și de ce ați adus obștea Domnului în pustia aceasta ca să murim aici noi și vitele noastre?

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Numeri 20:4
13 Iomraidhean Croise  

Lucrul acesta dovedește Că au uitat de Dumnezeu – Mântuitorul lor, mereu – Cel cari minuni a săvârșit Când în Egipt au locuit


„Dar cum de n-am murit loviți, De Dumnezeu, când, înrobiți, Noi, încă, în Egipt eram Și când, în oale, noi aveam Carne, putând ca să mâncăm Pâine și să ne săturăm? Căci în pustiu, ne-ați adus voi, Ca să pierim de foame-apoi.”


Poporu-acela, chinuit De sete, iarăș’ a cârtit, Contra lui Moise, și a spus: „De ce-n pustie, ne-ai adus? De ce ai vrut ca să ieșim Noi, din Egipt? Ca să pierim De sete-aici, acum, cu toți, Cu turme, fii și cu nepoți?”


Și-n felu-acesta le-au vorbit: „Iată că ne-ați nenorocit! Deci să vă vadă Domnul, vrem, Și să vă judece! Suntem Urâți acum, în fața lui – În fața Faraonului – Și a slujbașilor ce-i are. Iar în necazu-acesta mare, Voi ne-ați vârât, prin ce ați spus Și ce-ați făcut! Acum ați pus O sabie, în mâna lor, Ca să omoare ăst popor!”


Ci chiar o lună-ntreagă. Deci, Atâta carne-o să mâncați, Până o să vă săturați, Încât, pe nări, o să simțiți Cum că vă iese și, scârbiți, Aveți a fi de ea apoi, Fiindcă n-ați ascultat voi, De Dumnezeul vostru care Șade-n a voastră adunare, Și pentru că, neîncetat, V-ați plâns și v-ați tot întrebat: „Oare de ce, noi am ieșit? De ce, Egiptu-am părăsit?”


Iată că noi ne-am amintit De felu-n care ne-am hrănit Când încă, în Egipt, eram. Mulți pești, atuncea, noi mâncam, Care nimic nu ne-au costat; Și castraveți, noi am mâncat, Și pepeni câți am vrut; apoi, Ceapă și praz și usturoi.


Apoi, la Moise, a venit – Și la Aron – și a cârtit În urmă, împotriva lor. Iată ce-a zis acel popor: „Oare de ce n-om fi pierit Când, în Egipt, am locuit? De ce să nu fi murit noi, Chiar în acest pustiu apoi?


După această întâmplare, Din nou, întreaga adunare, Contra lui Moise, a cârtit, Și-a lui Aron: „Voi ați lovit Poporul Domnului” – au zis, A doua zi – „voi i-ați ucis!”


Pe cel pe care-l lepădară, Atuncea când îl întrebară „Cine te-a pus stăpânitor? Ești, peste noi, judecător?” – Pe Moise deci – Domnu-l trimise; Cu mari puteri îl întărise Și l-a făcut stăpânitor Puternic, și izbăvitor Al lui Israel, ajutat De îngerul întruchipat


Căci din Egipt când a ieșit, Către pustie a pornit, Spre marea Roșie mergând, Până la Cades ajungând.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan