Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Numeri 20:16 - Biblia în versuri 2014

16 În disperare, am strigat, La Domnul. El ne-a ascultat Și-un Înger a trimis la noi, Care ne-a scos afară-apoi, Din al Egiptului ținut. Pe drum, prin multe, am trecut Și-acuma iată, în sfârșit, La Cades, noi am poposit. Astă cetate – știi prea bine – Cum că aproape e de tine, Pentru că ea este aflată În a ta margine. Deci iată Ce rugăminte-ți adresăm:

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

16 Dar când am strigat către Domnul, El a auzit glasul nostru și a trimis un Înger Care ne-a scos din Egipt. Iată că suntem la Kadeș, o cetate de la marginea teritoriului tău.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 Când am strigat spre Iahve, El ne-a auzit; și a trimis Îngerul care ne-a scos din Egipt. Suntem la Cadeș, un oraș de la marginea teritoriului tău.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 Am strigat către Domnul și el ne-a auzit glasul. A trimis un mesager și ne-a scos din Egipt. Și iată-ne, suntem la Cádeș, cetate care se află la marginea ținutului tău.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 Am strigat către Domnul, și El ne-a auzit glasul. A trimis un Înger și ne-a scos din Egipt. Și iată că suntem la Cades, cetate care se află la marginea ținutului tău.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

16 Și când am strigat către Domnul, el a auzit glasul nostru și a trimis un înger, și ne‐a scos din Egipt și iată suntem în Cades, cetate la marginea hotarului tău.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Numeri 20:16
14 Iomraidhean Croise  

A Israelului suflare, De spaimă-a fost cuprinsă-ndată, Când a văzut oștirea toată, A Egiptenilor, condusă De Faraon, că este pusă A-l urmări pe Israel Și că se-apropie de el. Atuncea, tot acel popor Strigat-a după ajutor, La Dumnezeu. Ei l-au chemat


Apoi, îngerul Domnului – Cari, în fața poporului, Până atunci a fost aflat – În urma lui s-a așezat. De-asemeni, și stâlpul de nor Plecata dinaintea lor.


„Un înger îți trimit acum, Cari te va ocroti pe drum. ‘Naintea ta, o să pășească Și are ca să te păzească, Mereu, s-ajungi nevătămat, La locul care-ți este dat, Cari pentru tine-i pregătit.


În față-ți, voi trimite Eu – În țară – pe îngerul Meu, Să-i izgonească pe Hetiți, Pe Canaaniți și Amoriți Și pe Heviții care sânt, Acuma, pe al ei pământ. Am să-i alung pe Feresiți Și-ntregul neam de Iebusiți.


Acum însă, l-am auzit, Pe al lui Israel popor – Din țara Egiptenilor, Unde se află înrobit – Cum geme, și Mi-am amintit De legământul Meu. Acum,


Află că Dumnezeul meu – Căruia Îi slujesc mereu – Pe al Său înger l-a trimis Și leilor gura le-a-nchis. Iată că ei nu au putut, Nimic ca să îmi fi făcut, Căci față de-al meu Dumnezeu, Nevinovat mă aflu eu. Nevinovat – cum știi prea bine – Mă aflu și față de tine, Căci nici un rău n-am săvârșit Să merit să fiu pedepsit!”


În al Egiptului ținut, Părinții noștri au venit. Acolo, noi am locuit Un timp destul de-ndelungat. Dar Egiptenii s-au purtat Urât, cu noi: ne-au asuprit Părinții, și ne-au chinuit.


„O rugăminte-ți adresăm: Lasă-ne-acuma, te rugăm, Să trecem doar, prin țara ta. Nu vrem, în ăst ținut, a sta, Ci înainte ne vom duce. Noi, stricăciuni, nu-ți vom aduce, Pentru că nu intrăm – să știi – Nici în ogoare, nici în vii. Nici din fântâni, n-o să-ncercăm, Vreodată, apă, să luăm. Nu ne abatem, nicidecum, De la împărătescul drum, Ci vom urma doar firul său, Când trecem prin ținutul tău.”


Din Cades, la muntele Hor, Merse-al lui Israel popor.


A fost vreun dumnezeu să poată, Pe-un neam, de la alt neam să-l scoată Prin încercări și semne mari, Prin lupte-apoi – cu brațe tari – Și prin minuni înfricoșate, Așa cum numai Domnul poate, Așa precum El a făcut În al Egiptului ținut?


Părinții tăi au fost, mereu, Iubiți de Domnul Dumnezeu, Care-a ales sămânța lor, Deci pe-al lui Israel popor.


Fiii lui Iuda au primit, Prin sorți, ținutul potrivit Cu casele din seminție. Se întindea a lor moșie, Către hotarul cel pe care La miazăzi Edomu-l are, Pân’ la pustia, Țin, chemată.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan