Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Numeri 20:1 - Biblia în versuri 2014

1 Era în luna-ntâi, când iată, Ajunse adunarea toată A fiilor lui Israel, Într-un pustiu. Locul acel, Țin, se numea. Când au sosit, La Cades, ei au poposit Și tabăra și-au așezat. În acel loc, s-a întâmplat Cum că Maria și-a sfârșit Călătoria – a murit Și în pustia Țin, chemată, A trebuit a fi-ngropată.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

1 Toată comunitatea fiilor lui Israel a ajuns în deșertul Țin în luna întâi. Și poporul s-a stabilit în Kadeș. Acolo a murit și a fost îngropată Miriam.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Toată adunarea israelienilor a ajuns în deșertul Țin. Era prima lună. Poporul și-a stabilit tabăra la Cadeș. Acolo a murit și a fost înmormântată Miriam.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Fiii lui Israél, toată adunarea, au sosit în pustiul Sin în luna întâi și poporul a locuit la Cádeș. Acolo a murit Míriam și a fost îngropată acolo.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Toată adunarea copiilor lui Israel a ajuns în pustia Țin în luna întâi. Și poporul s-a oprit la Cades. Acolo a murit și a fost îngropată Maria.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Și copiii lui Israel, toată adunarea, au ajuns în pustia Țin, în luna întâi, și poporul a șezut la Cades. Și Maria a murit acolo și a fost înmormântată acolo.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Numeri 20:1
23 Iomraidhean Croise  

El s-a întors și a venit La En-Mișpat și i-a zdrobit Pe-Amaleciți și Amoriți, Din Hațațon-Tamar ieșiți.


Face să tremure pe dată Toată pustia-nspăimântată. Pustia Cades a săltat, Când glasul Lui a răsunat.


A lui Aron soră, Maria, Ca să-și arate bucuria, Atunci, în mână a luat, Iute-o timpană și-a cântat. Femeile, când au zărit-o, În mare grabă-au însoțit-o. Timpane-n mâini, ele, purtând, Au mers pe urma ei, jucând.


Format din trestii. Sora lui – Adică a copilului – De la distanță doar, pândea, Voind să știe ce avea Să i se-ntâmple fratelui.


Atunci, sora băiatului, La fata Faraonului, S-a dus de s-a înfățișat Și cu sfială a-ntrebat: „Vrei, la Evrei, ca să mă duc, Să-ncerc o doică să-ți aduc, Ca să îl poată alăpta?”


În miazăzi, un alt hotar O să pornească din Tamar, Până la apele chemate „Meriba”, în Cades aflate, Până la râul cel pe care, Egiptul, drept hotar, îl are, Și va ajunge-a fi oprit De malul mării, negreșit. Ăsta-i hotarul cel pe care Partea de miazăzi îl are.


Iată că Eu te-am izbăvit Din al Egiptului ținut, Unde tu, rob, ai fost făcut. Te-am scos din casa de robie, Căci libertate ți-am dat ție. ‘Naintea ta, trimis-am Eu, Atunci, pe Moise – robul Meu – Pe-Aron și pe Maria-apoi!


Moise luatu-și-a soția, Din Etiopia. Maria Și cu Aron au îndrăznit Și împotrivă-i, au vorbit, Din pricina femeii care El și-a ales-o, și-au zis: „Oare,


Norul, de cort, s-a-ndepărtat Și iată că pentru-a ei vină, De lepră-a fost Maria plină, Albă fiind, ca de zăpadă. Când s-a întors Aron s-o vadă, A-ncremenit, pentru că ea, Ca din senin, lepră avea.


Maria, deci, o săptămână, A trebuit ca să rămână Închisă, cum s-a poruncit. Întreg poporul s-a oprit Acolo și pe loc a stat Până când ea s-a curățat. Doar când Maria a venit În tabără iar, a pornit


Bărbați-aceia s-au suit Pe munte și au iscodit Țara, așa cum s-a cerut. Ei, cercetare, au făcut, De la pustia Țin pornind Și-n urmă, la Rehob sosind, Care se află așezat Pe-un drum ce duce la Hamat.


La Moise, ei s-au dus. Cu el, Aron și-ntregul Israel Erau, la Cades, în pustie, Și-i așteptau, pe ei, să vie Cu veștile din Canaan, În tabăra lor, din Paran. Iscoadele, știri, au adus Și-apoi, în fața lor, au pus Roada ce fost-a adunată Din țara ‘ceea minunată.


În disperare, am strigat, La Domnul. El ne-a ascultat Și-un Înger a trimis la noi, Care ne-a scos afară-apoi, Din al Egiptului ținut. Pe drum, prin multe, am trecut Și-acuma iată, în sfârșit, La Cades, noi am poposit. Astă cetate – știi prea bine – Cum că aproape e de tine, Pentru că ea este aflată În a ta margine. Deci iată Ce rugăminte-ți adresăm:


Moise și cu al său popor, Din Cades, spre cetatea Hor, Pornit-au și au ocolit Astfel, Edomul. Au sosit La muntele acela mare, Lâng-a Edomului hotare


Acolo, el l-a dezbrăcat, Pe-Aron și-apoi, l-a îmbrăcat, Pe Eleazar, cu straiul lui. Apoi, pe vârful muntelui, Aron, în urmă, a murit.


Amram, o soață, și-a luat, Cari, Iochebed, s-a fost chemat – Pe Levi, tată, l-a avut Și în Egipt, ea s-a născut. Ea, pe Aron, l-a zămislit, Pe Moise-apoi, iar la sfârșit, Din ea, o fată s-a-ntrupat Care, Maria, s-a chemat.


Căci ați făcut un lucru rău, Atunci când v-ați împotrivit Poruncilor ce le-ați primit – Când în pustia Țin erați – Unde cu toții vă certați. Acolo, voi nu M-ați sfințit, Așa cum ar fi trebuit, În fața-ntregului popor, Strâns, cu prilejul apelor.” (Acestea sunt apele care Au provocat o ceartă mare, La Cades – după cum se știe – Chiar în a Ținului pustie.)


Ajunseră, într-un târziu Și în al Ținului pustiu – La Cades – unde au rămas, Un timp, de au făcut popas.


Și-astfel, la Cades voi ați stat – După înfrângerea-ndurată – O vreme foarte-ndelungată.”


Drumul pe care l-am făcut, Din Cades-Barnea, prin pustiu, Pân-am ajuns, într-un târziu, La apa râului Zered – Așa precum cu toții cred – E lung. În ani, el a avut, Treizeci și opt, și a ținut Până bărbații de război, Pe rând, căzură, dintre voi, Așa cum Domnul a jurat Atuncea când a cuvântat.


Acum, nici tu nu intri-n țară, Ci o privești doar, din afară, Pentru că ați păcătuit, În contra Mea. Nu M-ați sfințit, La apele Meriba – care Sunt în pustiu-acela mare Ce precum știi, Țin, e chemat Și lângă Cades, e aflat. Acolo, voi nu M-ați sfințit – Așa cum ar fi trebuit – În fața-ntregului popor.


Căci din Egipt când a ieșit, Către pustie a pornit, Spre marea Roșie mergând, Până la Cades ajungând.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan