10 La miazăzi, să poposească, Cu tabăra, acela care Este, în Ruben, cel mai mare. Acela este Elițur Și îi e fiu lui Ședeur. Acolo, steagul și-l va pune Și-n juru-i, oastea, să-și adune.
Iată-i pe fiii cei pe care Ruben, urmași, în lume-i are. Întâi născut se află el, La al său tată, Israel. El e cel care a spurcat, De mult, al tatălui său pat, Și-n felu-acesta și-a pierdut Dreptul de cel dintâi născut. Dreptul acest i s-a luat Fiind apoi, în urmă, dat Feciorilor lui Iosif, care, Pe Israel, tată, îl are. Dar Iosif nu a fost trecut, În neam, drept cel dintâi născut.
La drum, în urmă, a pornit, Așa precum s-a poruncit: Ruben, cu toată oastea lui, Grupată-n jurul steagului. Peste-a lui Ruben seminție, Mai mare, s-a vădit să fie, Atunci, fiul lui Ședeur, Cari se chemase Elițur.
Deci, patruzeci și șase mii Cinci sute, de-ai lui Ruben fii – Adică toți acei bărbați Care ajuns-au numărați Și care sunt oștirea lui – Să stea în jurul steagului.
Jertfe a dat, de mulțumire, Cinci miei de-un an, cinci țapi apoi, Cu cinci berbeci și cu doi boi. Darul acest a fost făcut De Elițur – cum s-a cerut La târnosirea-altarului, Iar Ședeur e tatăl lui.