Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Numeri 19:9 - Biblia în versuri 2014

9 Un om curat, aflat la voi, Să ia cenușa vaci-apoi, S-o scoată-afară, de îndat’, S-o pună într-un loc curat. O va păstra, în acest fel, Pentru întregul Israel, Și are să se folosească Atunci când au să pregătească O apă pentru curățire, Menită pentru ispășire.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

9 Un om curat să strângă cenușa junincii și s-o așeze într-un loc curat, în afara taberei. Să fie păstrată pentru comunitatea fiilor lui Israel, ca s-o folosească pentru apa de curățire. Este pentru curățirea de păcat.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Apoi, un om care este curat, trebuie să adune cenușa vacii și să o pună într-un loc curat, în exteriorul taberei. Această cenușă să fie păstrată pentru adunarea israelienilor. Ea le va fi utilă în vederea preparării apei de curățare. Este destinată curățării de păcat.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Să strângă cenușa vacii un om pur și s-o pună în afara taberei, într-un loc curat; să fie pentru adunarea fiilor lui Israél, ca să o folosească pentru apa de purificare! Aceasta este o jertfă pentru păcat.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Un om curat să strângă cenușa vacii și s-o pună într-un loc curat afară din tabără; s-o păstreze pentru adunarea copiilor lui Israel, ca să facă apa de curățire. Aceasta este o apă de ispășire.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 Și un om care este curat să strângă cenușa juncanei și s‐o pună într‐un loc curat afară din tabără, și să fie păstrată pentru adunarea copiilor lui Israel ca apă de despărțire: este o curățire pentru păcat.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Numeri 19:9
16 Iomraidhean Croise  

În orice pat va fi culcată Femeia care-i necurată – Sau orișice, pe cari a stat – Are să fie, necurat.


În acea zi, casei pe care David în stăpânire-o are, Și celor care se vădesc Că în Ierusalim trăiesc Li se deschide un izvor. Acel izvor al tuturor, Pentru păcat are să fie, Dar și pentru necurăție.


Acela care a atins – Întâmplător sau înadins – Un mort, și nu se curățește, Să știți că astfel, pângărește Cortu-ntâlnirii. Negreșit, Acela fi-va nimicit, Din mijlocul lui Israel, Pentru că, peste omu-acel, N-a fost stropită apa care Se folosea la curățare, Iar omul nu este curat. El a rămas tot necurat, Necurăția omului Aflându-se asupra lui.


Pentru cel care-i necurat, Cenușe, trebuie luat Din jertfa arsă cu menire De jertfă pentru ispășire. Peste cenușa ce-a rămas, Să puneți apă, dintr-un vas; Apa să fie de izvor.


În urmă-n fața tuturor, Un om curat, isop, să ia, Să-nmoaie-acel isop, în ea. Să se întoarcă înapoi Și, cortul, să-l stropească-apoi, Uneltele ce-s ale lui, Locuitorii cortului, Și pe acel ce l-a atins Pe omul cari, pe câmp, s-a stins, Sau pe cel care a pierit Fiind, de sabie, lovit, Ori s-a atins de oseminte, Sau poate a atins morminte.


Să luați vaca, așadar, Căci la preotul Eleazar Va trebui s-o duceți voi; Iar el o va lua apoi Și-afară are să o scoată, Din tabără, ca-njunghiată Să fie ea, în fața lui.


Acel care s-a ocupat De arsul vacii, tot la fel, Are să facă-apoi și el: Să-și spele hainele de-ndat Și să se ducă la scăldat. În tabără, să vină iară Și-i necurat, până pe seară.


Să se închine Domnului, Din nou, în nazireatul lui. Apoi, el trebuie să vină Să dea, drept jertfă pentru vină, Un miel de-un an. Zilele lui, Din timpul nazireatului Ținut pân’ nu s-a întinat, În seamă, nu-i va fi luat, Căci nazireatul – negreșit – Prin mortu-atins, s-a pângărit.”


Să iei apă ispășitoare Și să-i stropești, pe fiecare. Peste-al lor trup, va fi lăsat Să treacă briciu-apoi, de-ndat’. Haina să-și spele și să știe Că trebuie, curați, să fie.


Când cineva nu o să fie Aflat într-o călătorie – Și nici nu se va fi-ntâmplat Că acel om e necurat – Și totuși, nu a prăznuit Paștele, fi-va nimicit. Deci dacă el nu și-a adus Darul – așa precum v-am spus – La vreme-n cinstea Domnului, Atunci, pentru păcatul lui, Omul acela – negreșit – Are să fie pedepsit.


Pe Cel care n-a cunoscut Nici un păcat, El L-a făcut, Păcat să fie, pentru noi, Ca să putem să fim apoi – Prin El – neprihănirea care, Al nostru Dumnezeu o are.”


„Deci, dacă noi – biete ființe – Avem așa făgăduințe, Atuncea, trebuie să știm, Necontenit, curați, să fim, De-ntinăciunea trupului, Precum și de a duhului, Spre-a duce, până la sfârșit, Sfințirea noastră, negreșit, Trăind în frică, tot mereu, Față de-al nostru Dumnezeu.”


Un Mare Preot, pentru noi, A trebuit, fiind apoi, Sfânt, fără pată, dovedit Nevinovat și despărțit De păcătoși, cu-adevărat, Mai sus de ceruri, înălțat,


Căci dacă acel sânge care Se-arată-a fi al țapilor – Și-asemeni, al taurilor – Și-apoi, cenușa adunată Din vaca cea de jertfă dată, Stropite peste cei aflați Plini de păcate și-ntinați, Face să li se curățească Trupul și-astfel, să se sfințească,


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan