Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Numeri 19:7 - Biblia în versuri 2014

7 Când va sfârși aceste toate, Să-și spele hainele de-ndat Și să se ducă la scăldat. Când va sfârși, să vină iară, În tabără și, până-n seară, Are să fie necurat.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

7 Apoi preotul să-și spele hainele și să-și scalde trupul în apă. După aceea poate intra în tabără, dar va rămâne necurat până seara.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Apoi, preotul să își spele hainele și să își îmbăieze corpul în apă. Abia după ce a făcut acest lucru, poate veni în tabără. Dar va rămâne necurat până seara.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Preotul să-și spele hainele și să-și scalde trupul în apă, apoi să vină în tabără! Preotul este impur până seara.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Preotul să-și spele hainele și să-și scalde trupul în apă, apoi să intre iarăși în tabără și să fie necurat până seara.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Și preotul să‐și spele hainele și să‐și scalde carnea în apă și după aceea să intre în tabără, și preotul să fie necurat până seara.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Numeri 19:7
19 Iomraidhean Croise  

De ele, nu v-apropiați, Căci vă vor face necurați. Dacă se-atinge cineva, De ale lor hoituri, cumva, Poate a fi încredințat Că până seara-i necurat.


Acela care, hoituri, cară, E necurat până pe seară – De-a dus lăcustele acele, Va trebui, haina, să-și spele.


Deci să priviți ca necurate, Acele dobitoace – toate – Care cu patru labe sânt, Putând să umble, pe pământ. Astfel, oricine din popor De va atinge hoitul lor, Tot necurat are să fie, Până când seara o să vie.


Până în seară-i necurat Cel care, hoituri, a purtat, Din dobitoacele acele, Și trebuie, haina, să-și spele. Aceste dobitoace – toate – Să le priviți ca necurate.


Pe-aceste târâtoare – toate – Să le priviți ca necurate. De se atinge cineva, De ale lor hoituri, cumva, Poate a fi încredințat Că până-n seară-i necurat.


Orișice lucru, peste care Pică ceva – din întâmplare – Desprins din hoiturile lor – Din hoitul târâtoarelor – Are să fie necurat, Ori peste ce va fi picat: Vase de lemn, haine curate – Din piele sau din sac lucrate – Sau orișice alt lucru care E bun de întrebuințare Pentru ceva. Aceste toate Vor fi, în apă, așezate, Unde vor trebui să stea, Pân’ înserarea va cădea. Doar după ce s-a înserat, Lucrul acel va fi curat.


Dacă se va-ntâmpla, vreodată, Să piară, ca din întâmplare, O vită dintre cele care Date v-au fost, pentru mâncat, De bună seamă-i necurat Acela care s-a atins De ea, voit sau înadins. El, necurat, are să fie Până când seara o să vie.


Cel care va mânca apoi, Din acel trup mort, să știți voi Că necurat are să fie, Până când seara o să vie. De-asemenea, omul acel Cari poartă trupul mort, și el Are să fie necurat, Până când se va fi-nserat. El va mai trebui să-și spele, Apoi, și hainele acele Cu care fost-a îmbrăcat Când, trupul mort, el l-a purtat.


Dacă se va-ntâmpla, cumva, Să intre-n casă cineva, Cât timp e-nchisă, să se știe Că necurat are să fie, Până când se va fi-nserat.


Atunci când întâmpla-se-va, Să se atingă cineva, De patul omului acel, Ajunge necurat și el. De-atinge un pat dintre acele, Va trebui, haina, să-și spele Și-apoi, să meargă la scăldat, Căci până-n seară-i necurat.


Acela care s-a atins – Întâmplător sau înadins – De-aceste lucruri, necurat Va fi, până pe înserat. Să nu mănânce – ia aminte! – Din lucrurile cele sfinte, ‘Nainte de a-și fi scăldat


Cel care strânge – dintre voi – Cenușa vacii, mai apoi Să-și spele haina, ne-apărat, Căci până-n seară-i necurat. Aceasta trebuie să fie O lege, pentru veșnicie, Pentru întregul Israel Și pentru cel străin, la fel.


Un om care va fi curat, Pe cel ce este necurat, A treia zi, să îl stropească, Pentru ca să se curățească. A șaptea zi de-asemenea, Iar omul, grijă, va avea, Să-și spele hainele, de-ndat’, Și să se ducă la scăldat Căci necurat el mai urmează A fi, până se înserează. Seara, va fi, din nou, curat.


Aceasta trebuie să fie, O lege, pentru veșnicie. Cel cari, pe altul, îl stropește, Cu apa care curățește, Să-și spele hainele și el. Să știți dar, că omul acel – Prin ceea ce el a lucrat – O să ajungă necurat, Căci s-a atins de apa care E pentru-a face curățare. El, necurat, are să fie, Până când seara o să vie.


De orice lucru s-a atins – Fără să vrea sau înadins – Cel necurat, lucrul acel Ajunge necurat și el Și necurat are să fie, Până când seara o să vie.”


Acel care s-a ocupat De arsul vacii, tot la fel, Are să facă-apoi și el: Să-și spele hainele de-ndat Și să se ducă la scăldat. În tabără, să vină iară Și-i necurat, până pe seară.


Într-adevăr, un dobitoc Are să fie ars în foc, După ce e înjunghiat Și sângele i s-a luat, De către preotul cel mare, Care apoi, să-l ducă are, În Locul cel „prea sfânt” chemat, Drept ispășire de păcat. Trupul de dobitoc jertfit, „Din tabără, e – negreșit – Afară scos și ars în foc Va fi, într-un anume loc”.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan