Numeri 19:2 - Biblia în versuri 20142 „Am să v-arăt dar, negreșit, Ceea ce Domnu-a poruncit Prin legea ce vi s-a adus Atunci când Dumnezeu a spus: „Poporului lui Israel, Vorbește-i. Cere, de la el, O vacă roșie, să-ți dea. Fără cusur să fie ea; Să nu fi fost la jug vreodată Și să nu aibă nici o pată. Faic an caibideilTuilleadh tionndaidheanNoua Traducere Românească2 „Aceasta este o hotărâre a Legii pe care a dat-o Domnul: spune-le fiilor lui Israel să aducă o junincă roșie, fără cusur, care să nu aibă nicio infirmitate și care n-a fost pusă încă la jug. Faic an caibideilBiblia în Versiune Actualizată 20182 „Urmează (încă) o poruncă a legii pe care Iahve a promulgat-o (pentru voi). Spune-le israelienilor să aducă o vacă roșie, sănătoasă, care să nu aibă niciun defect și care încă nu a fost pusă (să tragă) la jug. Faic an caibideilVersiunea Biblia Romano-Catolică 20202 „Aceasta este hotărârea legii pe care o poruncește Domnul: spune-le fiilor lui Israél să aducă la tine o vacă roșie, fără meteahnă, în care nu este niciun cusur și pe care nu a fost pus jugul. Faic an caibideilBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu2 „Iată ce poruncește legea pe care a dat-o Domnul, zicând: ‘Vorbește copiilor lui Israel să-ți aducă o vacă roșie, fără pată, fără vreun cusur trupesc și care să nu fi fost pusă la jug. Faic an caibideilTraducere Literală Cornilescu 19312 Acesta este așezământul legii pe care l‐a poruncit Domnul zicând: Vorbește copiilor lui Israel ca să‐ți aducă o juncană roșie fără pată, în care nu este cusur, și peste care n‐a fost jug niciodată. Faic an caibideil |
„Totuși, veniți să căutăm Acuma, să ne judecăm” – Zis-a cuvântul Domnului, Către întreg poporul Lui. „Dacă păcatele pe care Le-ați făptuit sunt – la culoare – Precum cârmâzul, negreșit Cu toate se vor fi albit, Astfel încât albeața lor Va fi ca a zăpezilor. Dacă păcatele pe care Le-ați făptuit sunt – la culoare – Roșii ca purpura, doresc – Asemeni lânii – să le-albesc.
Mâna asupra mea; m-a prins Și mi-a legat jugul pe care Nelegiuirea mea îl are. Nelegiuirile acele, De gât, îmi sunt legate ele, Iar relele înfăptuite Se-arată-a fi bine-mpletite. Frântă a fost a mea putere, Căci Domnul – după a Lui vrere – M-a dat în mâna celor cari Se dovedesc a fi mai tari Și-n nici un fel nu reușesc, Ca lor, să mă împotrivesc.
Dacă ăst dar va fi, în urmă, Adus ca ardere de tot De la cireadă, Eu socot Ca două cereri să-mplinească: Să fie parte bărbătească Și fără de cusur să fie. Jertfa pe care Mi-o dă Mie, La ușa cortului, adusă Are să fie și-apoi pusă Acolo-n fața Domnului, Pentru a fi-nchinată Lui, Căci astfel doar darul făcut, Îi va fi Domnului, plăcut.
Și-apoi de la Iisus Hristos – Cel care-i martor credincios, Cel care e întâi născut Din morți, Cel care e știut Că este Domnul tuturor, Adică a-mpăraților Care, în astă lume, sânt Și stăpânesc peste pământ! A Lui – Celui cari se vădește, Necontenit, că ne iubește, Celui cari, de al nost’ păcat, Cu al Său sânge, ne-a spălat,