Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Numeri 18:9 - Biblia în versuri 2014

9 Acuma dar, să iei aminte. Din lucrurile ce-s prea sfinte – Cari Mie Îmi sunt dăruite Și nu-s de flăcări mistuite – Iată ce am găsit cu cale, Că trebuie-a fi ale tale: Din ce aduce ăst popor, Vei lua darul jertfei lor Dată ca jertfă de mâncare, Vei lua darul jertfei care Adusă e, având menire De jertfă pentru ispășire, Și trebuie să-ți mai revină Darul din jertfa pentru vină. Acestea toate, deci, să știi, Sunt pentru tine și-ai tăi fii.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

9 Iată ce va fi al tău din darurile preasfinte, care nu sunt mistuite de foc: orice ofrandă a lor, pe care ei Mi-o aduc din fiecare dar de mâncare, din fiecare jertfă pentru păcat sau din fiecare jertfă pentru vină. Darurile acestea preasfinte să fie ale tale și ale fiilor tăi.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Îți precizez acum ce va fi al tău dintre lucrurile foarte sfinte – adică dintre acelea care nu sunt consumate de foc: este vorba despre orice sacrificiu pe care ei Mi-l aduc ca dar de mâncare, pentru păcat sau pentru vină. Aceste lucruri foarte sfinte să fie ale tale și ale descendenților tăi.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Acesta este al tău dintre cele preasfinte pe care le aduc prin foc: toate darurile și ofrandele lor, toate jertfele lor pentru păcat și toate jertfele pentru vinovăție pe care mi le aduc ei să fie preasfinte pentru tine și pentru fiii tăi!

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Iată ce va fi al tău dintre lucrurile preasfinte care nu sunt mistuite de foc: toate darurile din jertfele lor de mâncare, toate jertfele lor de ispășire și toate jertfele pentru vină pe care Mi le vor aduce; lucrurile acestea preasfinte să fie ale tale și ale fiilor tăi.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 Acesta va fi al tău din lucrurile prea sfinte păstrate din foc: orice dar al lor, toate darurile lor de mâncare și toate jertfele lor pentru păcat și toate jertfele lor pentru vină, pe care mi le aduc ei, vor fi prea sfinte pentru tine și pentru fiii tăi.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Numeri 18:9
24 Iomraidhean Croise  

Atuncea, Hazael – cel care Era în Siria mai mare – Război, cu Gatul, a pornit, Pe care l-a și cucerit. Din locu-acel, cu oastea lui, Contra Ierusalimului El plănuise să pornească, Voind ca să îl cucerească.


Am hotărât ca fiecare, Cu cel dintâi născut ce-l are, Să vină-n Casa Domnului, Ca să-l dea preoților Lui. În astă lege, prinși erau Și-ntâi născuții ce-i aveau Vitele noastre, vacile Și-asemenea și oile.


Omul acela mi-a vorbit: „Odăile cele aflate În miazănoapte așezate Și cele care s-au vădit Că-n miazăzi s-au construit La locul gol, să iei aminte Precum că ele-s odăi sfinte. Acolo, preoți vor urca. Lucruri prea sfinte, vor mânca Ei, în odăile acele, Căci pentru ei făcute-s ele. Ăști preoți sunt cei cari, mereu, Se-apropie de Dumnezeu. În ele fi-vor așezate Lucruri prea sfinte, daruri date Spre a fi daruri de mâncare; Puse vor fi vitele care Sunt date jertfe cu menire De jertfe pentru ispășire Și vină. Aste odăi sânt Cuprinse în locul cel sfânt.


„Drept hrană a preoților, Sunt darurile de mâncare Ce le aduce fiecare, Sau jertfele ce-s cu menire De vină ori de ispășire, Și tot ce fi-va închinat Lui Dumnezeu și-I va fi dat De Israel, după dorință, Adică prin făgăduință. Toate acestea-s ale lor: Sunt, deci, ale preoților.


„Oare de ce nu ați mâncat Voi, jertfa pentru ispășit, Într-un loc sfânt, cum am vorbit? Lucrul acesta e prea sfânt Și dat vă este, pe pământ, De Dumnezeu, ca să luați, Astfel, prin el, și să purtați Nelegiuirile pe care Le face-ntreaga adunare, Căci voi doar faceți ispășire, Pentru orice nelegiuire – Sau vină a poporului – Mereu, în fața Domnului.


S-aducă mielu-n locul sfânt – Deci unde dobitoace sânt Aduse-a fi sacrificate, Pentru a fi, drept jertfe, date. Acolo fi-va-njunghiat Mielul care a fost luat. Al preotului o să fie Acesta, căci – precum se știe – Al său e orice dobitoc Adus ca jertfă-n acel loc, Fie că jertfa este dată De ispășit, sau e luată Jertfă de vină. Să se știe Că acest lucru o să fie, Pentru Israel, pe pământ, Un lucru care e prea sfânt.


Apoi, ceea ce va rămâne Din daru-acesta, se cuvine Ca preoților a fi dat. Deci de Aron va fi luat, În urmă, restul darului, Precum și de feciorii lui. Din darurile câte sânt, Acesta e un dar prea sfânt, Adus în fața Domnului, Și ars de para focului.”


Un rob poate să folosească, Aceste lucruri, la mâncat, Numai de fost-a cumpărat, Pe-argint, de către preot. El E învoit, în acest fel, De a mânca din lucrul care E sfânt; de-asemeni, voie are Și cel născut în casa lui.


Trupul, după ce-a scăpătat Al zilei astru-n asfințit Și-astfel, să fie curățit. Abia apoi, el va putea Ca să se ducă și să ia, Din lucrurile sfinte care Date îi sunt, pentru mâncare.


„Dacă cumva, s-a nimerit Și-un cap de-al vostru a greșit, Călcând – fără de voia lui – Astfel, porunca Domnului – Înfăptuind, făr’ a fi vrut, Lucruri cari nu sunt de făcut – Iată ce trebuie-mplinit:


Atunci când întâmpla-se-va Ca să greșească cineva, Călcând, fără de voia lui – Cumva – porunca Domnului, Înfăptuind, făr’ a fi vrut, Lucruri cari nu sunt de făcut, Și dacă este omu-acel, Un om de rând, în Israel, Iată ce trebuie-mplinit:


„Când cineva, cari se găsește Sub jurământ, păcătuiește, Căci nu va spune ce-a văzut – Sau ce știe că s-a făcut – Și astfel este vinovat;


Apoi s-aducă – Domnului – O jertfă, pentru vina lui. Din turmă, o să trebuiască Să ia o parte femeiască – Oaie sau capră – cu menire De jertfă pentru ispășire. S-o dea apoi, preotului, Care, pentru păcatul lui – Așa precum v-am dat de știre – Are să facă ispășire.


Să n-o coacă, cu aluat, Căci astă parte, Eu le-am dat, Din darurile de mâncare, Cari ale Mele sunt și care, Anume fost-au pregătite Și sunt, de flăcări, mistuite. Darul acesta e prea sfânt, Așa precum, de-asemeni sânt Și jertfele de ispășire, Sau cele ce au drept menire De a fi jertfe pentru vină.


Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:


Dar să mănânce, sunt opriți, Din ceea ce voi dăruiți Ca jertfă pentru ispășire Și-n cortul pentru întâlnire Sângele ei a fost adus Când ispășirea – cum v-am spus – Se face în locașul sfânt. Aceste jertfe, arse, sânt.”


„Iată și legea pentru vină, Cari trebuie ca să se țină, Pentru că și ea, pe pământ, De-asemeni, e lucru prea sfânt.


Carnea, din jertfa ce-a fost dată, Va trebui, apoi, mâncată, De toți cei care preoți sânt, Căci ea, un lucru e, prea sfânt. Atunci când vor mânca din ea, Într-un loc sfânt, voiesc să stea.


Cu jertfa care o să țină Locul de jertfă pentru vină, La fel este – să aveți știre – Ca jertfa pentru ispășire. Aceiași lege – vă spun vouă – Că este pentru amândouă: Vita jertfită, Domnului, Să fie a preotului, Cari – potrivit cu-a sa menire – Are să facă ispășire.


Cât veți trăi pe-acest pământ, Să le mâncați într-un loc sfânt. E învoit orice bărbat – Din ele – de a fi mâncat. Aceste lucruri – țineți minte – Priviți-le ca lucruri sfinte.


„Preoții care-i veți avea – Leviții de-asemenea, Și a lui Levi seminție – Să nu aibă nici o moșie Sau moștenire-n Israel. Drept hrană, pentru neamu-acel, Vor fi doar jertfele gătite A fi de flăcări mistuite În cinstea Domnului, mereu, Și daruri cari, lui Dumnezeu, Îi sunt aduse, ne-ncetat.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan