Numeri 18:8 - Biblia în versuri 2014

⁸ Către Aron, Domnu-a vorbit: „Din tot ce Eu voi fi primit, Din toate lucrurile care, A lui Israel adunare Are să Mi le-nchine Mie, Să știi că îți dăruiesc ție Toate acele lucruri care Aduse-Mi sunt, prin ridicare. Toate-ți sunt date și, să știi, Sunt și pentru ai tăi copii, Ca drept al ungerii primite. Ele vor fi statornicite, Prin legea dată, pentru voi Și pentru-ai voști’ urmași apoi, Iar legea trebuie să ție De-acum și până-n veșnicie.

Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

⁸ Domnul i-a zis lui Aaron: „Iată, ți-am dat responsabilitate peste contribuțiile care-Mi sunt aduse. Toate darurile sfinte ale fiilor lui Israel ți le-am dat ție și fiilor tăi, ca parte a voastră, printr-o hotărâre veșnică.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁸ Iahve i-a zis lui Aaron: „Să știi că Eu personal ți-am dat o parte dintre sacrificiile care Îmi sunt oferite prin toate acele lucruri sfinte ale israelienilor. Ți-am dat-o atât ție, cât și descendenților tăi, având în vedere ungerea (voastră cu ulei, în urma căreia ați fost consacrați în slujbă). Aceasta este o poruncă a cărei valabilitate este eternă (pentru voi).

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁸ Domnul i-a zis lui Aaròn: „Iată, eu ți-am dat slujirea darurilor mele ridicate din toate cele sfinte ale fiilor lui Israél; ție ți le-am dat, datorită ungerii, și fiilor tăi printr-o hotărâre veșnică.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁸ Domnul a zis lui Aaron: „Iată, din toate lucrurile pe care Mi le închină copiii lui Israel, îți dau pe cele care Îmi sunt aduse prin ridicare; ți le dau ție și fiilor tăi ca drept al ungerii, printr-o lege veșnică.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁸ Și Domnul a vorbit lui Aaron: Și eu, iată ți‐am dat paza darurilor mele ridicate, toate lucrurile sfințite ale copiilor lui Israel; ți le‐am dat ție din pricina ungerii și fiilor tăi ca parte în veac.

Numeri 18:8 Iomraidhean Croise

2 Regi 12:16

Argintul care s-a primit De la toți cei care veneau, Jertfe de vină, de-aduceau – Sau jertfe ce aveau menire De jertfe pentru ispășire – Fusese dat preoților, Acesta fiind partea lor.

2 Cronici 31:4

A poruncit poporului – Și celor care se vădeau Că la Ierusalim ședeau – Să dea, mereu, preoților – Și-asemenea Leviților – Partea care se cuvenea Ca pentru Domnul să o dea, Ținând, astfel, cu scumpătate, Poruncile de El lăsate.

2 Cronici 31:5

Întreg poporul a făcut Așa precum i s-a cerut, Căci din belșug, cu toți au dat Rodul dintâi ce-a fost luat Din grânele câmpiilor, Din mustul dat de via lor, Din untdelemn și-apoi din miere. Au dat cu toții, cu plăcere, Din roadele ce le-au avut – Din cele care s-au făcut Întâi și-ntâi pe-a lor câmpie Și primele din a lor vie – Căci au plătit, fără-ndoială, Atunci, din toate, zeciuială.

Exodul 28:43

Aron și-ai săi fii purta-vor Izmene-atuncea când intra-vor În cortul întâlnirii, sau Atunci când de altar ei au Să se apropie, să facă Slujba-n Lăcașul sfânt. Deci dacă În ăst fel fi-vor îmbrăcați, N-au să se facă vinovați Și n-au să fie pedepsiți – Cu moartea, nu vor fi loviți. Aceasta, vreau ca să se știe, Și-o lege veșnică să fie Pentru Aron, neîncetat, Și celor ce-i vor fi urmat.”

Exodul 29:21

Din sângele care-a stropit Altarul – când l-ai ocolit – Să iei apoi, să folosești Ca pe Aron să îl stropești. Stropește-i și pe fiii lui. Cu sângele altarului, Și pe veșminte să-i stropești. Astfel, când ai ca să sfârșești, Aron și cu feciorii lui Închinați fi-vor, Domnului. De-asemeni, hainele purtate De ei, atunci, vor fi-nchinate.

Exodul 29:28

Cu pieptul, fi-va dăruită Ea, lui Aron; de-asemenea, Fiii săi dreptul vor avea, Mereu, la părțile acele. Prin lege, le sunt date ele. În Israel, se înțelege, Că veșnică e astă lege. Aceasta e o jertfă care Adusă e, prin ridicare. Din jertfele de mulțumire, Ce le aduceți, s-aveți știre Că asta-i partea Domnului, Care I se cuvine Lui.

Exodul 29:29

Iată ce trebuie făcut Cu hainele ce le-a avut Aron, când el n-o să mai fie: Aceste straie – cum se știe – Nu sunt precum alte veșminte, Pentru că ele-s haine sfinte. De-aceea, ele vor fi date Fiilor lui, spre-a fi purtate, Când unși vor fi – asemeni lui – Ca să slujească Domnului.

Exodul 40:13

Și straiele care sunt sfinte. Pune pe-Aron aste veșminte Și unge-l ca să se sfințească, Spre a putea să Îmi slujească Mie, ca preot; după care,

Exodul 40:15

Să-i ungi cu untdelemnul sfânt, Pentru că ei, preoți, Îmi sânt, Prin ungerea făcută lor. În al lui Israel popor, Ei au să aibă, pe vecie, Dreptul acest, de preoție.”

Isaia 10:27

În acea zi, va fi luat Jugul care a apăsat Pe umărul și gâtul tău Și care te-a chinuit rău. Ba încă jugul va crăpa, Atuncea când tu vei scăpa, Din pricina grăsimii care S-a adunat, fără-ncetare.

Levitic 21:10

„Cât despre preotul cel care E, între frați, preotul mare, Pe capul cărui s-a turnat Uleiul sfânt – și închinat A fost, în slujba Domnului, Cu straie sfinte-asupra lui – Să știți că nu-i e-ngăduit, Capul, a-și fi descoperit; Nici voie, el nu va avea, Veșmântul, de a-și sfâșia.

Levitic 23:20

Aceste dobitoace date, De preot, fi-vor legănate Apoi, în fața Domnului. Va legăna, în fața Lui, Și pâinea care este dată Drept prima pârgă secerată, Pe care câmpul o s-o dea. Va legăna, de-asemenea, Și cei doi miei. Acestea toate, Domnului fi-vor închinate. În urmă, partea Domnului, Dată va fi preotului.

Levitic 6:16

Apoi, ceea ce va rămâne Din daru-acesta, se cuvine Ca preotului a fi dat. Deci de Aron va fi luat, În urmă, restul darului, Precum și de copiii lui. Apoi ei – care, preoți sânt – Au să se-așeze-ntr-un loc sfânt – În curtea cortului – în care, Mânca-vor, darul de mâncare.

Levitic 6:18

Toată suflarea o să vină – Adică are să poftească Doar cei de parte bărbătească, Deci toți acei pe care-i știi Că sunt, ai lui Aron, copii – Și vor mânca din jertfa dată. Această lege, arătată, Voiesc acuma, să se știe, Că e o lege, pe vecie, Pe care, o veți ține voi Și toți urmașii voștri-apoi. Ea e o lege privitoare La darurile de mâncare Cari, Domnului, sunt dăruite Și cari, de foc, sunt mistuite. Cine se-atinge, negreșit, De ele, are-a fi sfințit.”

Levitic 6:20

„Aron și cu feciorii lui, Un dar, să-I facă, Domnului, În ziua-n care au să fie Unși și-așezați în preoție. Să dea, din a făinii floare, Un dar cari este de mâncare. Darul acesta – să se știe – A zecea parte va să fie, Din efă, și va fi-mpărțit În două, spre-a fi dăruit: O jumătate dimineața – Când zorile-și arată fața – Și-apoi, a doua jumătate, Dată va fi, pe înserate. Darul acesta, să se știe Că, veșnic, trebuie să fie.

Levitic 6:26

Jertfa aceasta, cu menire De jertfă pentru ispășire, De preot trebuie luată Și-n locul sfânt, apoi, mâncată. Locul acesta e aflat În curtea cortului, chemat

Levitic 7:14

Din toată jertfa ce-a fost dată, S-aducă numai o bucată; Bucata care s-a luat, Va fi ca darul ridicat. A preotului, vreau să fie Astă bucată – să se știe – Pentru că prin a sa menire, Cu jertfa pentru mulțumire – Cu al ei sânge – el stropește, Atunci când slujba-și împlinește.

Levitic 7:28

Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:

Levitic 7:6

Carnea, din jertfa ce-a fost dată, Va trebui, apoi, mâncată, De toți cei care preoți sânt, Căci ea, un lucru e, prea sfânt. Atunci când vor mânca din ea, Într-un loc sfânt, voiesc să stea.

Levitic 8:30

După al Domnului îndemn, Moise-a luat din untdelemn – Din cel care e folosit La ungere – și i-a stropit Pe-Aron și pe feciorii lui. Din sângele berbecului, Cari pe altar a fost turnat, Moise, în urmă, a luat, O mică parte și-a venit, Apoi, pe-Aron, de l-a stropit, Pe fiii care-l însoțeau, Și hainele ce le purtau. Sfințit a fost Aron astfel, Sfințiți și fiii săi cu el Și-asemeni, ale lor veșminte S-au preschimbat în haine sfinte.

Numeri 18:9

Acuma dar, să iei aminte. Din lucrurile ce-s prea sfinte – Cari Mie Îmi sunt dăruite Și nu-s de flăcări mistuite – Iată ce am găsit cu cale, Că trebuie-a fi ale tale: Din ce aduce ăst popor, Vei lua darul jertfei lor Dată ca jertfă de mâncare, Vei lua darul jertfei care Adusă e, având menire De jertfă pentru ispășire, Și trebuie să-ți mai revină Darul din jertfa pentru vină. Acestea toate, deci, să știi, Sunt pentru tine și-ai tăi fii.

Numeri 5:9

Deci orice dar care e dat, Prin ridicare, și-nchinat E de-ai lui Israel copii, Lui Dumnezeu, voiesc să știi Că e al preotului, care Le va lua, prin ridicare.

1 Corinteni 9:13

Nu știți căci cei care slujesc – Și slujbe sfinte-ndeplinesc, În Templu – trebuie hrăniți, Din lucruri ce le dăruiți, Și cari sunt ale Templului? Cei ce slujesc altarului, N-au, oare, parte, de-acel dar, Ce se aduce, pe altar?

Deuteronom 12:11

Un loc va fi – se înțelege – Pe care Domnu-l va alege. În locul ce o să-l găsească, Va face ca să locuiască Numele Său. Acolo, voi O să aduceți mai apoi, Tot ceea ce vă poruncesc: Arderi de tot cari se jertfesc, Sau zeciuiala Domnului, Ori primul rod al câmpului, Sau daruri care au menire Spre-a juruinței împlinire.

Deuteronom 12:6

În locu-ales, trebuie-apoi Ca, jertfe, să aduceți voi Și zeciuiala Domnului Și primul rod al câmpului, Sau daruri care sunt menite La juruințele-mplinite, Ori daruri care se adună Și date sunt de voie bună, Precum și-ntâi născuții care Și turma și cireada-i are.

Deuteronom 18:1

„Preoții care-i veți avea – Leviții de-asemenea, Și a lui Levi seminție – Să nu aibă nici o moșie Sau moștenire-n Israel. Drept hrană, pentru neamu-acel, Vor fi doar jertfele gătite A fi de flăcări mistuite În cinstea Domnului, mereu, Și daruri cari, lui Dumnezeu, Îi sunt aduse, ne-ncetat.

Deuteronom 26:13

În fața Domnului apoi, Iată ce o să spuneți voi: „Din casă-am scos tot ce-i sfințit Și-n urmă, eu le-am oferit Orfanilor, Levitului Văduvei și străinului, Căci astfel, Doamne-am împlinit Ceea ce Tu mi-ai poruncit.

Evrei 1:9

Tu ai iubit neprihănirea Și ai urât nelegiuirea; Tocmai de-aceea, Dumnezeu Te-a uns, cu untdelemn, mereu. Ăst untdelemn, de bucurie, Cu mult mai mult, Îți e dat ție, Decât e cel ce a fost dat Prietenilor Tăi, vreodat’.”

1 Ioan 2:20

Dar voi, cei care ați primit, Din partea Celui Prea Sfințit, Ungerea Lui, cunoașteți bine Acest fapt, nu doar de la mine.

1 Ioan 2:27

Voiesc să știe fiecare, Că acea ungere pe care Ați dobândit-o de la El, Rămâne-n voi, și-n acest fel, N-aveți nevoie de povețe, De cineva să vă învețe. Căci numai ungerea Lui poate – Ca despre lucrurile toate – Să vă învețe, să vă spună. Aceasta nu e o minciună, E ungerea adevărată, Iar eu vă-ndemn, încă odată, Să stați în El, neîncetat, Așa precum ea v-a-nvățat.