Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Numeri 18:7 - Biblia în versuri 2014

7 Iată ce trebuie să știi: Acuma, tu și ai tăi fii Va trebui ca să păziți, Neîncetat, și să-mpliniți Doar slujba preoției, care E la altar referitoare Și pe aceea ce privește, În urmă, tot ce se găsește Dincolo de perdeaua care Este, în cort, despărțitoare. Această slujbă, voi să știți, Căci trebuie să o-mpliniți. Slujba de preoți, așadar, Vă este dată vouă-n dar. Străinul care va avea Curajul de-a se-apropia De toate-acestea, negreșit, Cu moartea, fi-va pedepsit.”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

7 Dar tu și fiii tăi împreună cu tine să păziți preoția voastră, având grijă de orice lucru privitor la altar și de tot ce este dincolo de draperie; așa să îndepliniți slujba. Vouă vă dau preoția în dar. Străinul care se va apropia să fie omorât“.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Dar tu și fiii tăi împreună cu tine, să vă respectați datoriile preoțești, având grijă de tot ce aparține altarului și de tot ce este dincolo de acea draperie (separatoare). Vă ofer preoția ca pe un dar. Străinul care se va apropia (să facă aceste activități), să fie omorât.”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Tu și fiii tăi care sunt împreună cu tine să păziți preoția voastră în tot ce privește altarul și tot ce este dincolo de perdea și să slujiți! Vă dau preoția ca o slujire în dar. Străinul care se va apropia să fie omorât!”.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Tu și fiii tăi împreună cu tine să păziți slujbele preoției voastre în tot ce privește altarul și tot ce este dincolo de perdeaua dinăuntru: aceasta este slujba pe care o veți face. Vă dau în dar slujba preoției. Străinul care se va apropia va fi omorât.”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Dar tu și fiii tăi cu tine să vă păziți preoția în orice lucru al altarului și în ceea ce este dinăuntru de perdea, și să slujiți; vă dau preoția ca o slujbă în dar, și străinul care se va apropia să fie omorât.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Numeri 18:7
28 Iomraidhean Croise  

Casă a lui Aron, mereu, Încrede-te în Dumnezeu! Domnul își este ajutor Și scutul tău, ocrotitor.


„De tine-i vei apropia Pe-Aron și, de asemenea, Pe fiii lui. În acest fel, Deoparte-i pui, în Israel, Și rang de preoți vor avea, Căci ei vor fi în slujba Mea. Deoparte, pe Aron, să-l pui, Și pune-i și pe fiii lui: Nadab, Abihu, Eleazar, Iar ultimul e Itamar.


Să-ncingi pe-Aron și fiii lui, Cu brâiele și să le pui Scufii, pe capetele lor – Pe capetele fiilor. Astfel, slujba de preoție, Veșnic, a lor are să fie. Prin lege, ea le va fi dată, Iar legea nu va fi schimbată, Căci ea e veșnică, să știi. Atunci Aron și ai săi fii Au să Îmi fie-nchinați Mie Și-Mi vor sluji în preoție.


„Dar preoții Leviți, pe care, Țadoc, urmași, în lume-i are – Cari la Locașul sfânt erau Și slujbele lui le păzeau În vremea-n care, rătăcit, Tot Israelul s-a vădit – De Mine s-or apropia Și să-Mi slujească vor putea, Căci cu grăsime au să vie Și sânge, să-Mi aducă Mie” – Zice Acela cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu.


Numai preoți-aceștia sânt Cei care, în Locașul sfânt, Voie să intre, vor avea. Doar ei se vor apropia De Mine, ca să Îmi slujească.


Nu ați făcut ce-am poruncit Păzind ce trebuie păzit, Pentru că n-ați luat aminte La ale Mele lucruri sfinte. Pe-acei străini, voi i-ați adus Și-apoi, în locul vost’ i-ați pus Să facă ei slujba pe care Locașul Meu cel sfânt o are.”


„Pe al tău frate, să-l previi, Căci trebuie Aron să știe – Când, în al Meu cort, o să vie – Că nu tot timpul va putea Să treacă, de acea perdea, Care-nlăuntru e aflată Și care este așezată Ca să acopere privirii, Acel capac al ispășirii Cari, pe chivot, trebuie pus. În acest fel îi vei fi spus Tu, lui Aron, ca să nu piară, Când, în lăcaș, intra-va iară. Peste capac, un nor va sta, În care Mă voi arăta.


Dreptul de care v-am vorbit, Prin ungere l-au dobândit Aron și cu feciorii lui. Peste jertfele Domnului – Cari pentru El au fost jertfite Și sunt de flăcări mistuite – Aron și fiii – fiecare – Au acest drept, din ziua-n care Au să Îmi fie-nfățișați Și-n slujbă-Mi, preoți, așezați.


De câte ori cortul Meu pleacă, Leviții au să îl desfacă; Iar când acesta e oprit, La loc, ei îl vor fi-ntocmit. Străinul care-a cutezat – Cumva – de s-a apropiat De cort, să fie pedepsit: Cu moartea, fi-va el, lovit.


Au fost, un semn de amintire, Plăcile ce le-a făcut el, Pentru întregul Israel. În felu-acesta, nu-ndrăznea Cel ce străin se dovedea, Față de-Aron – de neamul lui – Să Îi aducă, Domnului, Tămâie, precum a făcut Core și-ai lui, căci a știut Ce-a pățit el și ceata lui, După porunca Domnului.


Către Aron, Domnu-a vorbit: „Să n-ai nimic de moștenit, În țara lor. Să n-ai moșie, Pentru că vreau ca să se știe Că moștenirea ta, sunt Eu. Eu sunt moșia ta, mereu, În al lui Israel popor.


Ei vor păzi ce-ai să le spui, Vor avea grija cortului, Dar din al lor rând, nimenea Nu poate a se-apropia Nici de uneltele pe care Locașul Meu cel sfânt le are Și nici de-al Meu altar apoi, Să nu piară nici ei, nici voi.


Aron și-ai lui fii să păzească Slujba primită, preoțească. Străinul care a venit, La voi și-n urmă, a-ndrăznit Să se apropie, să știți, Cu moartea, să îl pedepsiți.”


Moise și-Aron cu fii lui, Ședeau ‘naintea cortului, Cu fața către răsărit, Căci ei aveau de-ndeplinit Ceea ce Domnul poruncise – Cu Moise-atuncea când vorbise – Referitor la Israel. De-asemenea, străinu-acel Cari, îndrăzneală, va avea De cort de a se-apropia, Urma să fie pedepsit, Fiind, de moarte-astfel, lovit.


Pe cei bolnavi, să-i vindecați, Iar pe cei morți să-i înviați. Veți curăța pe cei leproși Și draci, afară, vor fi scoși. Fără de plată ați primit, La fel trebuie dăruit!


Ioan, atunci, a cuvântat: „Omul primește ce-i e dat, Din cer. Atâta doar! Vedeți?


Mie, celui mai ne-nsemnat, Dintre toți sfinții care sânt, Îmi este dat, pe-acest pământ, Ca înspre Neamuri să mă duc, Pentru ca vești să le aduc, De bogății ce-s nepătrunse, Cari, în Hristos, au fost ascunse.


Așa cum v-am mai arătat, Ei n-au să aibă-n stăpânire – Printre-ai lor frați – vreo moștenire, Pentru că Domnul Dumnezeu E moștenirea lor, mereu.


Această cinste, nimenea Nu poate, singur, să și-o ia; O capătă când e chemat, De Dumnezeu, cum s-a-ntâmplat Și cu Aron. Neîndoios,


Leviții, însă-n stăpânire, Nu au să aibă, în popor, Moșii, căci moștenirea lor E preoția Domnului În mijlocul poporului. Ruben și Gad au căpătat Pământ. Moșii, și-au mai luat Și jumătate dintre case, Din seminția lui Manase. Moise le-a dat în stăpânire, Bucata lor de moștenire – Așa precum ei au dorit – Peste Iordan, la răsărit.”


Neîncetat, voiesc să știți, Ca turma să o păstoriți – Turma lui Dumnezeu – căci iată, Sub paza voastră-i așezată; Nu pentru că siliți sunteți, Ci voie bună să aveți, În lucrul vostru, tot mereu, Precum voiește Dumnezeu. Nu pentru un câștig mârșav – Căci asta ar fi foarte grav – Să vă luptați, ci munciți bine, Cu lepădare dar, de sine.


Nu ca și cum v-ați fi făcut Stăpâni, pe cei ce v-au căzut La împărțeală, ci să știți, Ca pildă, turmei, să îi fiți.


Eu l-am adus, la preoție, Atunci când l-am ales pe el, Din toți fiii lui Israel. Mereu – tămâie – trebuia Să ardă, înaintea Mea, Slujind pentru altarul Meu. Atuncea, dăruit-am Eu – Pentru a tatălui tău casă – Jertfele toate ce le lasă Israeliții și-s menite A fi, de flăcări, mistuite.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan