Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Numeri 18:5 - Biblia în versuri 2014

5 Păziți, mereu, al Meu cuvânt Lăsat pentru locașul sfânt Și-asemenea, pentru altar. În felu-acesta, așadar, Nici un motiv n-o să mai fie În Israel, pentru mânie.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

5 Să vă îndepliniți responsabilitatea față de Lăcaș și responsabilitatea față de altar, ca să nu mai fie mânie peste fiii lui Israel.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Numai voi personal să faceți activitățile care sunt necesare pentru slujirea de la Sanctuar și de la altar. Să procedați așa pentru ca mânia Mea să nu se mai declanșeze niciodată împotriva israelienilor.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Să păziți cele de păzit ale sanctuarului și cele de păzit ale altarului, ca să nu mai fie mânie împotriva fiilor lui Israél!

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Să păziți cele privitoare la Sfântul Locaș și altar, ca să nu mai fie mânie împotriva copiilor lui Israel.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Și să păziți cele de păzit ale sfântului locaș și cele de păzit ale altarului, ca să nu mai fie mânie asupra copiilor lui Israel.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Numeri 18:5
25 Iomraidhean Croise  

Aceștia sunt fiii pe care Levi, în neamul său, îi are. Ei sunt mai marii caselor Ce le-au avut părinții lor. Cu toți, în urmă, acești frați, Fuseseră-ntrebuințați, În slujba Casei Domnului, Căci așezat, în slujba Lui, Fusese fiecare pus, De la ani douăzeci, în sus.


Ai lui Aron fii sunt acei Care, alăturea de ei, Vegheau la cortul Domnului Precum și la locașul Lui. Ei și Leviții, frați, erau Și împreună îngrijeau Atât de Casa Domnului, Cât și de slujba Casei Lui.


Când a voit să-i împărțească, David a pus să hotărască Sorții – atuncea – între ei. De-aceea, oamenii acei Care – peste locașul sfânt, Drept căpetenii puse, sânt, Iar căpetenii sunt, mereu, În slujbă, pentru Dumnezeu – Au fost aleși din Eleazar Și-asemenea, din Itamar.


Șalum apoi – acela care, Pe Core, drept părinte-l are, Pe Ebiasaf și totodată Pe Core îl mai are tată – Cu frații săi și toți ai lor, Fac spița Coreiților, Cu slujbă-n fața cortului, Drept păzitori ai pragului. Ai lor părinți se dovedeau A fi acei care păzeau Intrarea taberei pe care, Domnul lui Israel o are.


La ușa Casei Domnului, Precum și-a casei cortului.


Aceștia sunt aceia cari, Peste Leviți, erau mai mari, Capi ai familiilor lor, În ceata cântăreților Cari, în odăi doar, locuiau, Iar alte slujbe nu aveau, Căci zi și noapte-au împlinit Lucrul care le-a fost menit.


Uleiul astfel dobândit Are să fie pregătit De-Aron și de feciorii lui, Acolo-n cortul Domnului – „Al întâlnirii” denumit – În locu-anume stabilit, Dincoace de perdeaua care E pusă ca despărțitoare, În cort – în spate, ea având Chivotul mărturiei, stând. Deci untdelemnul pregătit, În candele, necontenit, Are să ardă – de cu seară, Până când zori-au să apară – În fața Domnului. Astfel, Aceasta – pentru Israel – Este o lege, pe vecie, Pe cari vor trebui s-o ție Urmașii care au să vină, Căci toți vor trebui s-o țină.”


„Văzând fapta prorocilor, A zis Domnul oștirilor: „Pelin, drept hrană, vor avea Și apă otrăvită-or bea, Căci prin proroci – pe care-i știm Că sunt azi în Ierusalim – Nelegiuirea, negreșit, Întreaga țară a-mpânzit.”


„Dar preoții Leviți, pe care, Țadoc, urmași, în lume-i are – Cari la Locașul sfânt erau Și slujbele lui le păzeau În vremea-n care, rătăcit, Tot Israelul s-a vădit – De Mine s-or apropia Și să-Mi slujească vor putea, Căci cu grăsime au să vie Și sânge, să-Mi aducă Mie” – Zice Acela cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu.


Numai preoți-aceștia sânt Cei care, în Locașul sfânt, Voie să intre, vor avea. Doar ei se vor apropia De Mine, ca să Îmi slujească.


Cu fii săi – cu Eleazar, Și-asemeni și cu Itamar – Era Aron, când a venit Moise, la el, și le-a vorbit: „Acum, să nu vă dezveliți Voi, capetele! Vă păziți, Să nu rupeți haine, cumva, Ca să nu piară cineva, Căci nu vreau – din cauza voastră – Pe toată adunarea noastră, Să se mânie Dumnezeu. Deci ascultați de sfatul meu: Voi trebuie, pe-ai voștri frați, Deoparte, ca să îi lăsați Și-n al lui Israel popor, Să plângă toți, arderea lor, Cari, de la Domnul, a venit.


Aron, uleiul dobândit, Urmează a-l fi pregătit Apoi, în fața Domnului, Chiar în lăuntrul cortului, „Al întâlnirii” denumit – În locu-anume stabilit, Dincoace de perdeaua care E pusă ca despărțitoare. În fața mărturiei Mele, Să pună-n candelele-acele, Uleiu-anume pregătit. El arde-va, necontenit – De-ndată ce se face seară, Până când zori-au să apară – În fața Domnului. Astfel Aceasta – pentru Israel – Este o lege, pe vecie, Pe cari vor trebui s-o ție Oamenii din al Meu popor, Precum și toți urmașii lor.


„A Mea mânie s-a aprins Și-apoi către păstori s-a-ntins. Iată dar că acum voiesc, Pe țapi, ca să îi pedepsesc.” Al oștii Domn turma-Și veghează. Casa lui Iuda cercetează, Căci El are s-o facă-apoi, Cum e al Său cal de război, De slavă plin neîncetat Și-n bătălie încercat.


„Al întâlnirii”, va fi dat În grija lor. De-asemenea, Ei, de unelte, vor avea Grijă, mereu, și tot ce ține De cort, în grija lor revine. Ei, cortul, trebuie să-l ducă, Uneltele să le aducă, Să împlinească slujba lui Și să stea-n jurul cortului.


În jurul cortului, să stea Leviții ca, mânia Mea Să nu cumva să izbucnească Și-n urmă, să îi nimicească Pe toți fiii lui Israel. Leviții vor păzi, astfel, Cortu-ntâlnirii – cortul care Este, la voi, în adunare.”


Moise, atuncea, l-a trimis Pe-Aron, în grabă, și i-a zis: „Du-te, cădelnița de-ți ia! Foc de pe-altar să pui în ea! Pui și tămâie, după care, Pentru întreaga adunare, Fă ispășire – negreșit – Pentru că Și-a dezlănțuit Domnul, acum, din nou, mânia Și iată, a-nceput urgia!”


Ei se vor alipi de tine Ca să păzească tot ce ține De rânduiala cortului Și de-mplinirea slujbei lui.


„Vegheați să nu-i primejduiți, Ca să nu fie nimiciți Bărbații Chehatiților, Din mijlocul Leviților!


Din mijlocul lui Israel, Eu, pe Leviți, în acest fel, I-am scos întâi și i-am luat Și-n urmă, lui Aron, i-am dat – Și-asemenea fiilor lui – Să facă slujba cortului În locul fiilor pe care Neamul lui Israel îi are, Ca nu cumva, de vreo urgie, Acești copii loviți să fie Atuncea când aproape sânt De-al Meu locaș ce este sfânt.”


„Zi-i lui Aron ca să așeze Candelele, să lumineze O parte a sfeșnicului, Și-anume, cea din fața lui.”


Iată dar, ce poruncă, vreau Acuma, Timotei, să-ți dau: Așa cum ți s-a prorocit, Tu – fiule – necontenit, Puterile, ți le adună, Ca să te lupți lupta cea bună,


Dar dacă zăbovesc, să știi Cum să te porți, cum să te ții, Neîncetat, în casa care Al nostru Dumnezeu o are – Casă care-i întruchipată De-a Lui Biserică curată – Și-i stâlp al adevărului, Precum și temelia lui.


De-asemenea, te rog fierbinte, În fața Tatălui de Sus, A Domnului Hristos Iisus Și-a îngerilor, să păzești Poruncile ce le primești, Făcând ce trebuie făcut, Fără vreun gând de la-nceput, Și fără nici o părtinire.


Tu, Timotei, neîncetat, Vreau să păzești ce ți s-a dat. Necontenit, să te ferești De flăcări, care sunt lumești, De-mpotrivirile pe care Știința unora le are – Chiar dacă ea, acuma, iată, E, pe nedrept, astfel, chemată.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan