23 Leviți-n fața Domnului Să facă slujba cortului. Leviții – deci ai voștri frați – Au să rămână încărcați Cu orișice călcări de lege – Cu orișice fărădelege – Din al lui Israel popor. În mijlocul copiilor Lui Israel, nu vor putea, Vreo moștenire, a avea. Această lege-i pentru voi Și pentru-ai voști’ urmași apoi. Ea trebuie ca să vă fie O lege pentru veșnicie.
23 Doar leviții să îndeplinească slujirea de la Cortul Întâlnirii și să poarte pedeapsa pentru nelegiuirea lor. Ei să nu aibă nicio moștenire în mijlocul fiilor lui Israel. Aceasta să fie o hotărâre veșnică de-a lungul generațiilor voastre.
23 Doar leviții să facă slujirea de la cortul Întâlnirii; și să fie responsabili personal pentru cazul în care vor păcătui. Ei să nu aibă nicio moștenire între israelieni. Aceasta să fie o poruncă valabilă permanent pentru toate generațiile (lor).
23 Leviții să facă slujba la cortul întâlnirii și să poarte vinovăția lor! Este o lege veșnică, din generație în generație. În mijlocul fiilor lui Israél, să nu aibă moștenire!
23 Ci leviții să facă slujba cortului întâlnirii și să rămână încărcați cu fărădelegile lor. Ei să n-aibă nicio moștenire în mijlocul copiilor lui Israel: aceasta să fie o lege veșnică printre urmașii voștri.
23 Ci levitul, el va face slujba cortului întâlnirii și ei vor purta nelegiuirea lor; este o orânduire în veac în neamurile voastre. Și ei să n‐aibă moștenire între copiii lui Israel.
Uleiul astfel dobândit Are să fie pregătit De-Aron și de feciorii lui, Acolo-n cortul Domnului – „Al întâlnirii” denumit – În locu-anume stabilit, Dincoace de perdeaua care E pusă ca despărțitoare, În cort – în spate, ea având Chivotul mărturiei, stând. Deci untdelemnul pregătit, În candele, necontenit, Are să ardă – de cu seară, Până când zori-au să apară – În fața Domnului. Astfel, Aceasta – pentru Israel – Este o lege, pe vecie, Pe cari vor trebui s-o ție Urmașii care au să vină, Căci toți vor trebui s-o țină.”
Mai mult, cei care Leviți sânt, Dar care s-au îndepărtat De Mine și nu M-au urmat – Purtându-se-ntru tot la fel Ca întreg neamul Israel – Își vor purta pedeapsa lor, Pedeapsa făr’delegilor Și a păcatelor pe care Le făptuise fiecare.
Către Aron, Domnu-a vorbit: „Tu, ai tăi fii și, negreșit, Și casa celui ce ți-e tată, O să purtați de-acuma, iată, Mereu, pedeapsa tuturor – Cea a fărădelegilor – Făcute în locașul sfânt. Tu – și cei care fii îți sânt – Mereu, pedeapsa tuturor – Cea a fărădelegilor Acelea ce s-au săvârșit În timpul când ați împlinit Slujba de preoți – s-o purtați.
Către Aron, Domnu-a vorbit: „Să n-ai nimic de moștenit, În țara lor. Să n-ai moșie, Pentru că vreau ca să se știe Că moștenirea ta, sunt Eu. Eu sunt moșia ta, mereu, În al lui Israel popor.
Aceasta trebuie să fie, O lege, pentru veșnicie. Cel cari, pe altul, îl stropește, Cu apa care curățește, Să-și spele hainele și el. Să știți dar, că omul acel – Prin ceea ce el a lucrat – O să ajungă necurat, Căci s-a atins de apa care E pentru-a face curățare. El, necurat, are să fie, Până când seara o să vie.
Astfel, bărbați-aceia care Cuprinși erau în numărare, De la o vârstă – cum s-a spus – Pornind de la o lună-n sus, Sunt douăzeci și trei de mii. N-au fost cuprinși cu ceilalți fii Pe care-i are Israel, Pentru că lor – în acest fel – Nu li s-a dat în stăpânire, Atuncea, nici o moștenire.
Să aibă grijă, ne-ncetat, De tot ceea ce este dat În paza lor și, negreșit, De tot ce este poruncit, Poporului lui Israel. Vor împlini, în acest fel – Leviții – slujba cortului Și au să stea-naintea lui.
Aste-s poruncile de drept, Prin care vreau să vă îndrept, Pe care să le folosiți Oriunde-aveți să locuiți Voi și cei care au să vie, În urma voastră, pe vecie.”
Deci a lui Levi seminție Nu are parte de moșie – Nu va avea în stăpânire, Cu ai săi frați, vreo moștenire, Căci Domnu-i moștenirea lui În mijlocul poporului.
Doar a lui Levi seminție Nu a primit nici o moșie Pe cari să pună stăpânire Și să o aibă moștenire, Ci jertfele ce sunt menite A fi de flăcări mistuite Spre a-L cinsti pe Dumnezeu, Au fost lăsate-a fi, mereu, Drept moștenire tuturor Din ramura Leviților.