Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Numeri 17:5 - Biblia în versuri 2014

5 Eu, un bărbat, Îmi voi alege. Ai să-l cunoști, după toiege: Al cui toiag a înflorit, Va fi bărbatul potrivit. În felu-acesta, voi putea, Capăt să pun, în fața Mea, Tuturor vorbelor pe care, A lui Israel adunare, În contra voastră, le-au pornit.”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

5 Toiagul bărbatului pe care îl voi alege va înflori. Așa voi pune capăt nemulțumirilor fiilor lui Israel față de voi“.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Toiagul bărbatului pe care îl voi alege, va înflori. Așa voi opri protestele israelienilor împotriva voastră.”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Este un semn de aducere aminte pentru fiii lui Israél pentru ca niciun străin, care nu este din descendența lui Aaròn, să nu se apropie să aducă tămâie înaintea Domnului și să nu i se întâmple ca lui Córe și cetei lui, după cum spusese Domnul prin Moise.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Bărbatul pe care-l voi alege va fi acela al cărui toiag va înflori, și voi pune capăt dinaintea Mea cârtirilor pe care le ridică împotriva voastră copiii lui Israel.”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Și va fi așa: bărbatul pe care‐l voi alege, toiagul lui va înmuguri și voi face să înceteze dinaintea mea cârtirile copiilor lui Israel, cu care cârtesc împotriva voastră.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Numeri 17:5
21 Iomraidhean Croise  

Când Ozia ajunse mare – Când s-a simțit destul de tare – Inima lui s-a înălțat Și spre pieire l-a-ndreptat. Față de Domnul, s-a vădit Precum că a păcătuit, Intrând în Templul Domnului Și aducând, pe-altarul Lui, Tămâie, deși nu avea


Oameni-acești și-au căutat Spița de neam, dar n-au aflat Nimic în cartea spițelor, În ce privește neamul lor.


Moise și-Aron au fost aleși, De Dumnezeu, și-apoi trimeși Să izbăvească-al Său popor.


Când dimineața va să vie, Vedea-veți slava Domnului – Căci ați cârtit în contra Lui – Iar Dumnezeu v-a auzit. Dar ce suntem noi, de-ați cârtit, Cu toții împotriva noastră?”


Știu, o Odraslă o să vină, Chiar din a lui Isai tulpină, Căci a lui rădăcină, iar, Are să deie un Vlăstar.


Domnul a zis: „Iată, voiesc – Lumea – ca să o pedepsesc, Căci plină e de răutate, Iar pe cei răi pentru păcate, Pentru nelegiuirea lor. Voi face ca trufașilor Să le-nceteze semeția. Iată, voi spulbera mândria Asupritorilor, de-ndat’!


În vremile ce au să vină, Iacov va prinde rădăcină, Iar Israel o să rodească Și-apoi are să odrăslească, Umplând fața pământului, În lung și-n lat, cu roada lui.


De-aceea, cum e mistuită – De foc – miriștea și-nghițită – De flacără – iarba uscată, Și rădăcina lor se-arată Asemeni putregaiului. Nu ajung vremea rodului, Căci ale lor flori duse sânt, Precum țărâna e, de vânt, Pentru că au nesocotit Cuvântul care-a fost rostit De al oștirii Dumnezeu Și L-au disprețuit mereu, Pe Domnul Dumnezeul Cel Cari Sfânt îi e, lui Israel.


Casele tale au să cadă În gheara flăcărilor, pradă. În jur ți se vor aduna Cu toți și se vor răzbuna Pe tine, iar pe lângă ei, Vor fi mulțime de femei, Care la al tău chip privesc. În acest fel, vreau să opresc Curvia ta și nici o plată De curvă, nu vei da, vreodată.


Capăt, nelegiuirilor Și tuturor curviilor Pe care ți le-ai însușit Când în Egipt ai locuit, În felu-acesta, pune-voi Și nu vei mai privi apoi, Spre ei, căci n-o să mai dorești Nici la Egipt să te gândești.


Ca roua, pentru Israel, Voi fi și, precum crinul, el O să-nflorească, an de an, Dând rădăcină, în Liban.


De câte ori cortul Meu pleacă, Leviții au să îl desfacă; Iar când acesta e oprit, La loc, ei îl vor fi-ntocmit. Străinul care-a cutezat – Cumva – de s-a apropiat De cort, să fie pedepsit: Cu moartea, fi-va el, lovit.


În gura mare, a cârtit Poporul și L-a-nvinuit Pe Domnul, că îi mergea rău. Când auzit-a glasul său, De furie, a fost cuprins Domnul și-ndată, S-a aprins, În mijlocul poporului. O parte din oamenii lui – Din margini – fost-au pedepsiți, Fiind, de flăcări, mistuiți.


De-aceea, tu-mpotriva Lui – Cu ceata ta – acum, te pui! Cine-i Aron, ca să veniți Și împotrivă-i, să cârtiți?”


Și-a zis: „Vedea-vom cine-i sfânt, Căci mâine-n fața Domnului, Vom ști cu toți care-s ai Lui. Aceia numai vor putea, De El, de-a se apropia, Pentru că-i lesne de-nțeles Căci cei pe care i-a ales Îngăduință vor avea, De El, de-a se apropia.


Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit: „Al lui Aron toiag să-l pui, Din nou, în cortul Domnului, Căci vreau ca semn să fie el, Pentru întregul Israel – Pentru cei cari se răzvrătesc – Și-n acest fel, am să opresc Cârtirile, din fața Mea. Când ăst toiag, îl vor vedea, Toți au să știe, bunăoară, Cum să se poarte, să nu moară.”


Moise s-a dus și a vorbit Cu al lui Israel popor, Și-atuncea, toți mai marii lor Au mers, degrabă, și-au adus Câte-un toiag pe cari l-au pus În fața lui. Doișpe toiege S-au strâns, precum se înțelege, După familiile lor Și casele părinților. Toiagul, de Aron adus, În al lor mijloc, a fost pus.


A doua, zi când a intrat Moise, în cort, a observat Cum că toiagul dăruit Din partea neamului Levit, Pentru Aron, se înverzise, Făcuse muguri, înflorise, Și-a copt migdale-n ramul lui.


Să nu cârtiți, cum ați văzut, Că unii din ei au făcut, Când Domnul, cu Nimicitorul, Și-a curățat, apoi, poporul.


Voi să răspundeți: „S-a-ntâmplat Că apele s-au despicat, Pe când chivotul Domnului Intra-n valea Iordanului. Aceste pietre au menire, De a sluji drept amintire, Copiilor lui Israel.”


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan