Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Numeri 16:9 - Biblia în versuri 2014

9 Lucrul acest, puțin e oare, Că din întreaga adunare A fiilor lui Israel, Va ales Domnul, pentru El, Să fiți în slujba cortului, Mereu, în preajma Domnului?

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

9 Este prea puțin pentru voi că Dumnezeul lui Israel v-a separat de comunitatea lui Israel, aducându-vă aproape de El ca să îndepliniți slujba de la Tabernaculul Domnului, să stați înaintea comunității și s-o slujiți?

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Este prea puțin pentru voi că Dumnezeul lui Israel v-a ales din adunarea acestui popor, permițându-vă să vă apropiați de El ca să faceți lucrarea de la Tabernacolul Lui, să stați înaintea adunării și să o slujiți?

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Prea puțin este pentru voi că Dumnezeul lui Israél v-a separat din comunitatea lui Israél, că să facă să vă apropiați de el și să împliniți slujba la sanctuarul Domnului și să stați înaintea adunării ca să-i slujiți?

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Prea puțin lucru este oare pentru voi că Dumnezeul lui Israel v-a ales din adunarea lui Israel, lăsându-vă să vă apropiați de El, ca să fiți întrebuințați la slujba cortului Domnului și să vă înfățișați înaintea adunării ca să-i slujiți?

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 Oare puțin este pentru voi, că Dumnezeul lui Israel v‐a despărțit din adunarea lui Israel, ca să vă facă să vă apropiați de el să faceți slujba locașului Domnului și să stați înaintea adunării ca să le slujiți?

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Numeri 16:9
20 Iomraidhean Croise  

Din mandragore!” „Să-ți dau ție? Nu e destul că mi-ai luat Bărbatul? Ce te-a apucat, De mandragore-acuma vrei?! Vrei, de la Ruben, să le iei?” „Ei bine! Astăzi ți-l dau ție, Pe Iacov, dacă-mi dai și mie Din mandragore! Te-nvoiești?” –


Și încă lucru-acest, văd bine Că prea puțin e, pentru Tine! Așa după cum îmi vorbești, Și-n viitor Tu te gândești La casa mea. Mi-ai arătat Bunăvoință, ne-ncetat, Și-acum, pe mine – care sânt Un muritor de pe pământ – Mă-nveți în ceea ce-a privit Lucrul ce fi-va împlinit!


Leviților cari se vădeau, Pe Israel, că-l învățau – Fiind în slujba Domnului, Căci ei erau închinați Lui – Le zise Iosia: „Luați Chivotul sfânt și îl mutați În casa-anume pregătită, Ce-a fost, de Solomon, zidită, Căci Solomon este cel care, Pe David, drept părinte-l are. Pe umeri, nu-l veți mai purta, Pentru că-n acel loc va sta. Slujiți-L doar pe Dumnezeu Și pe poporul Său, mereu.


În acea zi, s-au rânduit Oameni care au trebuit Ca, de cămări, să se-ngrijească. Ei trebuiau ca să păzească Odăile cele în care Se puneau daruri de mâncare, Cele dintâi roade-adunate Cari de ogoare au fost date, Și partea cari – fără-ndoială – Dată era, drept zeciuială. Oameni-aceștia se vădeau A fi cei care adunau Și-acele părți ce-s hotărâte De Lege și sunt hărăzite Soborului preoților Și cetelor Leviților. Iuda se bucura că toți Leviții săi și-ai săi preoți Erau la locul lor, mereu,


Isaia, însă, l-a-nfruntat, Plin de furie, pe-mpărat: „Ascultă tu, casă pe care David urmașă-n lume-o are! N-a obosit al tău popor Răbdările oamenilor? Răbdarea Domnului, voiești – Acuma – să o obosești?


Prea mică, vă e partea dată? Sau prea puțin e, pentru voi, Pășunea bună-ncât apoi Voi ați ajuns ca să intrați Și în picioare să călcați Și partea cealaltă pe care Pășunea dată vouă-o are? E prea puțin că voi puteți, O apă limpede să beți, Încât acuma vă băgați În toată și o tulburați?


Numai preoți-aceștia sânt Cei care, în Locașul sfânt, Voie să intre, vor avea. Doar ei se vor apropia De Mine, ca să Îmi slujească.


În jurul cortului, să stea Leviții ca, mânia Mea Să nu cumva să izbucnească Și-n urmă, să îi nimicească Pe toți fiii lui Israel. Leviții vor păzi, astfel, Cortu-ntâlnirii – cortul care Este, la voi, în adunare.”


În fața ta! Nu e de-ajuns Că în pustie ne-am ascuns? Din țara-n care-am locuit – În care-a curs, necontenit, Lapte și miere – ne-ai luat Și în pustiu ne-ai afundat. Prin el o să orbecăim Până avem ca să murim. Nu e de-ajuns? Acum dorești Ca peste noi să stăpânești?


Lui Core, Moise-i zise-apoi: „Fii ai lui Levi, pentru voi,


„Pe a lui Levi seminție, Să o apropii, ca să fie ‘Naintea lui Aron adusă Și-n slujba preotului, pusă.


Tu, pe Leviții care-i ai, Lui frate’ tău Aron, să-i dai Și-asemenea, fiilor lui. Din partea Israelului, În totul, ei să fie dați, Pentru Aron – să nu uitați!


Pe când, cu posturi, ei slujeau Lui Dumnezeu și se rugau, Duhul Cel Sfânt zise: „Aveți, Deoparte, Mie, să-Mi puneți Pe Saul și Barnaba, care Chemați sunt, pentru-a Mea lucrare.”


Mie – să știți – puțin îmi pasă De judecata ce-o să iasă Pe a mea seamă, printre voi, Și nici de cea pe care-apoi, Un scaun pentru judecată, O va rosti, poate, vreodată;


În acel timp, a despărțit Domnul, de voi, neamul Levit Și a lăsat în grija lui, Chivotul legământului. Leviți-aveau să îl vegheze Și-aveau să binecuvinteze – Stând înaintea Domnului – Poporul, în Numele Lui; Căci neamul lor este menit, Pe Domnul, de a-L fi slujit. Lucrul acesta-l fac, mereu, Precum le cere Dumnezeu.


În taină, slugile s-au dus, La David, iar apoi i-au spus Acestea, la ureche doar. David le zise: „Credeți dar, Că-i simplu de-a fi însurat Cu fiica unui împărat? Eu sunt sărac. Nu am palate Și sunt de mică-nsemnătate.”


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan