Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Numeri 16:3 - Biblia în versuri 2014

3 La Moise și Aron s-au dus Bărbați-aceia, și le-au spus: „Destul! Întregul Israel E sfânt, iar Domnul e cu el! De ce doar voi tot încercați, Mereu, ca să vă ridicați, Peste-adunarea Domnului, Mai sus decât poporul Lui?”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

3 S-au adunat împotriva lui Moise și a lui Aaron și le-au zis: ‒ Ați mers prea departe! Toată comunitatea este sfântă, fiecare om din adunare, și Domnul este în mijlocul ei. Deci, de ce vă ridicați pe voi înșivă deasupra comunității Domnului?

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 S-au adunat și s-au manifestat atât împotriva lui Moise, cât și a lui Aaron, zicându-le: „Este suficient câte (privilegii) v-ați permis! Toți cei care formează adunarea (poporului nostru) sunt sfinți; și Iahve este în mijlocul ei! Deci de ce vă ridicați deasupra adunării lui Iahve?”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 S-au adunat împotriva lui Moise și Aaròn și le-au zis: „Vă ajunge! Căci toată adunarea, toți sunt sfinți și Domnul este în mijlocul lor. Pentru ce vă ridicați voi mai presus de adunarea Domnului?”.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Ei s-au adunat împotriva lui Moise și Aaron și le-au zis: „Destul! Căci toată adunarea, toți sunt sfinți și Domnul este în mijlocul lor. Pentru ce vă ridicați voi mai presus de adunarea Domnului?”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Și s‐au adunat împotriva lui Moise și împotriva lui Aaron și le‐au zis: Ajunge! Căci toată adunarea, toți dintre ei sunt sfinți și Domnul este între ei și de ce vă înălțați voi mai presus de adunarea Domnului?

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Numeri 16:3
20 Iomraidhean Croise  

Din alte neamuri, și-au luat Neveste și-au amestecat – În acest fel – neamul cel sfânt, Cu altele, de pe pământ. Iar cei care s-au dovedit Primii care au săvârșit Acest păcat, au fost cei cari Peste popor erau, mai mari, Căci ei erau conducători, Drept căpitani și dregători.”


În tabără când s-au aflat, Geloși apoi s-au arătat Pe Moise și Aron. Atunci,


Carele Domnului, apoi, Se numără – să știți dar voi – Cu douăzecile de mii Și-asemenea cu mii de mii, Iar Dumnezeu Se dovedește Că-n al lor mijloc se găsește Când din Sinai, pe-aripi de vânt, Se-ndreaptă spre locașul sfânt.


Astfel, o să Îmi fiți – voi toți – O-mpărăție de preoți. Voi o să-Mi fiți neamul Meu sfânt, Cum alte neamuri nu mai sânt.” Deci să vorbești în acest fel, Copiilor lui Israel.”


Și au să spună tuturor, Ce a pățit acest popor. Ei, Doamne, știu cum că Tu ești Cu-acest popor – că Te găsești În mijlocul poporului – Și că Tu Te-ai arătat lui, În chip văzut de toți, mereu. Ei știu că al lui Dumnezeu Nor, peste el, s-a așezat, Și știu că Tu l-ai îndrumat, Mergând chiar Tu, în stâlp de nor, În fața-ntregului popor, Iar noaptea, printr-un stâlp de foc, Ai însemnat Tu, al Tău loc.


De-aceea, tu-mpotriva Lui – Cu ceata ta – acum, te pui! Cine-i Aron, ca să veniți Și împotrivă-i, să cârtiți?”


După această întâmplare, Din nou, întreaga adunare, Contra lui Moise, a cârtit, Și-a lui Aron: „Voi ați lovit Poporul Domnului” – au zis, A doua zi – „voi i-ați ucis!”


Iar în cădelnițele-acele, Foc puneți și tămâie-n ele, Mâine, în fața Domnului. Vom sta deci înaintea Lui, Iar cel pe care-l va alege Domnul, e sfânt, se înțelege. Fii ai lui Levi, am sfârșit! Destul e ceea ce-am vorbit!


Căci El, nici o fărădelege, Nu vede-n Iacov și, la fel, Nici răutăți, în Israel. Domnul e Dumnezeul lui: E-n mijlocul poporului, E Împărat în Israel, E veselie, pentru el.


Să faceți dar, precum v-am zis Și țara să n-o pângăriți – Oriunde o să locuiți – Căci Eu, în țară, locuiesc Și-n al vost’ mijloc, Mă găsesc. Eu, Domnul, sunt! Eu sunt Acel Cari locuiesc, în Israel!”


Fie femeie ori bărbat, Afară vor fi scoși, îndată, Ca nu cumva, tabăra toată, În care-i locuința Mea, S-ajungă-a se spurca și ea.”


Părinții noștri, în pustie, N-au ascultat, ci înapoi – În inimi – s-au întors apoi, Către Egipt. Ei au cârtit


Ștefan continuă a zice: „Sunteți, cu toți, tari la cerbice Și, împrejur, nu v-ați tăiat, La inimi și urechi! Ați stat, Întotdeauna, împietriți Și, tot mereu, vă-mpotriviți Duhului Sfânt. Cum ați văzut, Pe-ai voști’ părinți că au făcut, La fel faceți și voi, acum, Pășind mereu, pe al lor drum!


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan