Numeri 16:22 - Biblia în versuri 2014

²² Cei doi căzură la pământ Și au strigat: „O, Doamne sfânt! Tu, Dumnezeul tuturor, Domn peste duhurile lor, Tu știi că a păcătuit Un singur om! Va fi lovit, Acum, pentru greșeala lui, Întreg poporul Domnului? Pentru-ale lui păcate, oare, Lovești întreaga adunare?”

Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

²² Ei s-au aruncat cu fața la pământ și au zis: ‒ O, Dumnezeule, Dumnezeul duhurilor oricărui trup, dacă va păcătui un singur om, Te vei mânia pe toată adunarea?

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²² Ei au căzut cu fețele spre pământ și au zis: „O, Dumnezeule, Dumnezeul spiritelor oricărui corp, dacă va păcătui un singur om, oare Te vei mânia pe toată adunarea?”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²² Ei au căzut cu fața la pământ și au zis: „Dumnezeule, Dumnezeul duhurilor [care însuflețesc] pe toți oamenii! Un singur om a păcătuit, și tu te mânii împotriva întregii adunări?”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²² Ei au căzut cu fețele la pământ și au zis: „Dumnezeule, Dumnezeul duhurilor oricărui trup! Un singur om a păcătuit, și să Te mânii împotriva întregii adunări?”

Traducere Literală Cornilescu 1931

²² Și au căzut pe fețele lor și au zis: Dumnezeule, Dumnezeul duhurilor a toată carnea, va păcătui oare un om și te vei mânia pe toată adunarea?

Numeri 16:22 Iomraidhean Croise

Geneza 18:32

Avram a zis: „De s-or afla, Cumva, în locul acela, Doar zece oameni, printre ei?” „Îi iert pe toți, pentru acei!”

2 Samuel 24:1

Domnul, din nou, S-a mâniat Pe Israel, și l-a chemat Pe David, iar când a venit, În felu-acesta, i-a vorbit: „Du-te și fă o numărare, A tuturor acelor care, În Iuda sunt și-n Israel!”

2 Samuel 24:17

David, pe înger, îl zărise Și trist, spre Domnul, se grăbise. În fața Lui, s-a închinat Și-n acest fel, a cuvântat: „Iată că am păcătuit! Eu sunt de vină, negreșit! Dar aste oi ce au făcut? Mânia ce s-a abătut, Spre mine să o-ndrepți, mereu, Spre casele tatălui meu!”

Iov 12:10

Că El, în mâinile Lui ține, Suflarea celor ce trăiesc, Fie că-i suflet omenesc, Sau fiară – tot ce viețuiește.

Psalmi 99:6

Moise și-Aron se dovedeau Precum că preoți Îi erau, Iar Samuel – neîncetat – Sfântul Său Nume, L-a chemat. Oameni-aceștia I-au vorbit Iar El, mereu, i-a auzit, Căci ale lor rugi au ajuns, În fața Lui, de au pătruns.

Qohelet 12:7

Până ești, încă, pe pământ; Până nu intri în mormânt Când duhul fi-va-napoiat Lui Dumnezeu, căci El l-a dat.

Isaia 57:16

Nu vreau să mustru pe vecie Și nici o veșnică mânie Nu-Mi place și nu vreau să țin, Când înainte-Mi, în leșin, Cad suflete și-asemenea, Duhuri pe care mâna Mea – Precum se știe – le-a făcut, În vremurile de-nceput.

Ieremia 32:27

„Pentru orice făptură, Eu – În veci de veci – sunt Dumnezeu. Din partea Mea, e ceva, oare, Ce ar putea fi de mirare?

Ieremia 38:16

Dar împăratul Zedechia, Cu jurământ, lui Ieremia, Îi zise-n taină: „Viu, mereu, E al nost’ Domn și Dumnezeu Care ne-a dat viață la toți, Căci fără nici o frică poți – Acuma – ca să îmi vorbești! Nu trebuie să te ferești, Pentru că nu te voi urî Și nici nu te voi omorî. Ba mai mult, nu vei fi lăsat În mâna celor ce-au cătat Ca să-ți ia viața.” Ieremia

Езекиел 18:4

Iată că sufletele-aflate, În lume, ale mele-s toate. E-al Meu sufletul fiului, La fel și cel al tatălui. Sufletul ce-a păcătuit Are să moară, negreșit.

Levitic 10:6

Cu fii săi – cu Eleazar, Și-asemeni și cu Itamar – Era Aron, când a venit Moise, la el, și le-a vorbit: „Acum, să nu vă dezveliți Voi, capetele! Vă păziți, Să nu rupeți haine, cumva, Ca să nu piară cineva, Căci nu vreau – din cauza voastră – Pe toată adunarea noastră, Să se mânie Dumnezeu. Deci ascultați de sfatul meu: Voi trebuie, pe-ai voștri frați, Deoparte, ca să îi lăsați Și-n al lui Israel popor, Să plângă toți, arderea lor, Cari, de la Domnul, a venit.

Levitic 4:3

Când preotu-a păcătuit – Deci tocmai cel care avea Făcută-asuprăi ungerea – Și astfel, vina s-a întins Încât – de ea – a fost cuprins Întreg poporul, să se ducă Și Domnului să Îi aducă Apoi, ca jertfă, un vițel. Fără cusur, să fie el, Pentru că este-a lui menire Drept jertfă pentru ispășire, Ce trebuie-a fi dăruită Pentru greșeala săvârșită.

Zaharia 12:1

Iată Cuvântul Cel venit Din partea Domnului, rostit Pentru întregul Israel: „Așa a cuvântat Acel Care e Domnul și-a întins Al cerurilor necuprins, Cel cari pămânu-a-ntemeiat Și duh, în om, a așezat:

Numeri 14:5

Moise și-Aron, când i-au văzut Și-au auzit, au și căzut Cu fața la pământ îndată, ‘Naintea gloatei adunată.

Numeri 16:23

Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:

Numeri 16:4

Când au sfârșit de cuvântat, ‘Naintea lor, s-a aruncat Moise, cu fața la pământ,

Numeri 16:45

„Voi doi, îndată, să plecați! De-acest popor, vă-ndepărtați, Căci într-o clipă-i potopesc Cu foc din cer și-am să-i topesc!”

Numeri 27:16

„Doamne, Tu care, negreșit, Ești Dumnezeul tuturor – Al tuturor duhurilor Oricărui trup, te rog, găsește Pe cineva și pregătește Un om, pe cari să-l pui, mai mare, Peste întreaga adunare.

Romani 5:18

…Deci dacă, fără îndoială, Doar printr-o singură greșeală, O grea osândă a venit Și pe tot omul l-a lovit, Acuma, iată că apare O hotărâre de iertare, Dată pentru întreaga fire, Ce va-mpărți neprihănire, Pentru toți oamenii. Prin ea, Cu toții, viață, vom avea,

1 Corinteni 13:7

Pentru iubire nu e greu S-acopere totul, mereu; Ea crede tot, necontenit; Suferă totul, negreșit, Și, de asemeni, dovedește Precum că tot nădăjduiește.

Evrei 12:9

Dacă acei care ne sânt Părinții noștri, pe pământ, Ne-au pedepsit și tot le-am dat Cinstirea ce au meritat, Nu trebuie ca fiecare – Tatălui duhurilor – oare, Mereu supuși, ca să Îi fim Și-n felu-acesta, să trăim?

Iosua 22:18

Azi, vă întoarceți înapoi, De la al vostru Dumnezeu! Dacă vă răzvrătiți, mereu, O să stârniți, în acest fel, Mânia Lui, în Israel!