2 Contra lui Moise-atuncea, ei – Nemulțumiți – s-au răsculat. Lor li s-au mai adăugat – Fiind de-acelaș’ duh împinși – Vreo două sute cincizeci inși, Dintre bărbații cei cu stare, Cari sunt fruntași în adunare Și cari erau chemați la sfat Având un nume respectat.
2 două sute cincizeci de bărbați dintre fiii lui Israel, conducători ai comunității, dintre cei chemați la sfatul adunării, bărbați cu renume, și s-au ridicat împotriva lui Moise.
2 s-au aliat cu două sute cincizeci de oameni dintre israelieni care erau conducători ai adunării, aleși dintre membrii acesteia. Ei formau categoria celor bine cunoscuți de popor. Toți aceștia s-au revoltat împotriva lui Moise.
2 s-au ridicat împotriva lui Moise, împreună cu două sute cincizeci de oameni dintre fiii lui Israél, căpetenii ale adunării, desemnați de comunitate, oameni de seamă.
2 S-au răsculat împotriva lui Moise, împreună cu două sute cincizeci de oameni din copiii lui Israel, din fruntașii adunării, din cei ce erau chemați la sfat și care erau oameni cu nume.
2 și s‐au sculat împotriva lui Moise cu două sute cincizeci de bărbați dintre copiii lui Israel, mai mari ai adunării, chemați la adunare, oameni cu nume.
În acea vreme, se aflau, Pe lume, uriași. Erau… Câți – nu ne spune Biblia – dar Un lucru se desprinde clar: Erau; și s-au perpetuat Și după ce și-au fost luat, Ai Domnului fii, de neveste, Din pământence, iar aceste, Cu mulți copii, i-au dăruit. Din uriași, s-au zămislit Vitejii ce-au făcut din nume, În vremurile vechi, renume.
Iar căpetenii, îi aveau Pe Efer, Ișei, Eliel, Hovadia și Azriel, Și Ieremia, negreșit, Și Iahdiel, într-un sfârșit. Aceștia, toți, vestiți erau Și vitejie arătau. În casele părinților, Ei erau căpitanii lor.
Iar pentru frumusețea-ți mare Vesta ți-a mers printre popoare, Căci arătai desăvârșită Precum erai împodobită Cu strălucirea minunată, Care de Mine ți-a fost dată.
Ei goliciunea-i dezveliră, Fiii și fiicele-i răpiră Și-n urmă scos-au sabia Și au ucis-o-apoi, cu ea. Despre tot ce i-au făcut ei, Vestea s-a dus, printre femei.
Aceștia sunt aceia care Aleși au fost, de adunare, Mai mari, în seminția lor – În casele părinților – Drept căpetenii în ăst fel, Ai miilor lui Israel.
Moise luatu-și-a soția, Din Etiopia. Maria Și cu Aron au îndrăznit Și împotrivă-i, au vorbit, Din pricina femeii care El și-a ales-o, și-au zis: „Oare,
Un foc, atuncea, a ieșit – Cari, de la Domnul, a venit – Iar oamenii care-aduceau Tămâie și care erau La două sute cincizeci inși, De flăcări, au sfârșit, cuprinși.
Și care l-a născut pe cel Ce se numește Nemuel Și pe ai săi frați amândoi, Datan și Abiram apoi. Acești doi frați au fost cei care Erau chemați la adunare Și care-apoi – cum s-a văzut – La Core-n tabără-au trecut; În urmă, ei s-au răsculat, Contra lui Moise, și au stat Și contra lui Aron, cel care Pe-atunci, era preotul mare. Ei, împotriva Domnului, S-au ridicat. Mânia Lui
„Al nostru tată – cum se știe – S-a prăpădit bietu-n pustie; Deși el nu a fost găsit Printre cei cari s-au răzvrătit Cu Core, contra Domnului, E mort, pentru păcatul lui, Fără ca să fi dobândit, Un fiu, ce l-ar fi moștenit.