Numeri 15:4 - Biblia în versuri 20144 Cel ce-și aduce darul lui Să-l pună-n fața Domnului, S-aducă și-un dar de mâncare Luat din a făinii floare, Cu untdelemn amestecată. Făina fi-va măsurată Și-a zecea parte va avea, Din efă; puneți, peste ea, Și untdelemn – deci, un vas plin – Cari va avea un sfert de hin. Faic an caibideilTuilleadh tionndaidheanNoua Traducere Românească4 cel care va aduce Domnului ofranda sa va trebui să aducă și un dar de mâncare dintr-o zecime de efă de făină aleasă, amestecată cu un sfert de hin de ulei. Faic an caibideilBiblia în Versiune Actualizată 20184 Cel care va oferi lui Iahve un astfel de sacrificiu, trebuie să aducă și un dar de mâncare conținând a zecea parte dintr-o efă de făină de cea mai bună calitate, amestecată cu un sfert de hin de ulei. Faic an caibideilVersiunea Biblia Romano-Catolică 20204 cel ce aduce Domnului darul lui să aducă ofrandă o zecime [dintr-o éfă] de făină aleasă, frământată cu un sfert de hin de untdelemn; Faic an caibideilBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu4 cel ce își va aduce darul său Domnului să aducă Domnului ca dar de mâncare a zecea parte dintr-o efă de floare de făină frământată într-un sfert de hin de untdelemn, Faic an caibideilTraducere Literală Cornilescu 19314 atunci cel ce își aduce darul Domnului să aducă dar de mâncare a zecea parte din floarea făinii frământată cu a patra parte dintr‐un hin de untdelemn. Faic an caibideil |
Când îi aduci pe cei doi miei, A zecea parte ai să iei Apoi, tu, dintr-o efă care Va fi din a făinii floare. Un sfert de hin, vreau să mai iei (Deci cam trei litri) de ulei Cari din măsline e făcut Și care, drojdii, n-a avut. Făina mai întâi luată, Cu-acesta fi-va frământată. La urmă vei aduce vin, Care va fi un sfert de hin, Iar jertfa pentru băutură, Mereu, va fi-n astă măsură. Deci toate-acestea să le iei Și să le-aduci, cu cei doi miei.
Și îi vor strânge pe-ai voști’ frați Cari printre neamuri sunt aflați, Să îi aducă Domnului, Precum un dar, în cinstea Lui. Pe cai, pe dromaderi, pe cară, Pe tărgi și pe catâri, în țară, Îi vor aduce-n fața Lui, La sfântul munte-al Domnului Și la Ierusalim. Astfel, Ei au să șeadă lângă El. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit. Ei au să fie-aduși la fel Precum fiii lui Israel Aduc la Casa Domnului, – Spre slava și spre cinstea Lui – Daruri ce sunt pentru mâncare. Acestea sunt, de fiecare, Cu multă grijă, așezate Numai în vasele curate.
La el, va fi adăugat Și darul de mâncare dat. A șasea parte să se ia, Din efă, când o să se dea Darul ce este rânduit. Cu untdelemn va fi-nsoțit, Căci dintr-un hin o să se ia A treia parte, să se dea, Spre-a se stropi, în acest fel, Floarea făini-apoi, cu el. Acesta este darul care Trebuie dat pentru mâncare Și e o lege, să se știe, Care va ține pe vecie, Privind darul ce e adus Și-n fața Domnului e pus!
A opta zi, omul să ia, Doi mielușei; de-asemenea, Va mai lua o oaie care Numai un an de zile are. Mieii și oaia – să se știe – Fără cusur doresc să fie. Iar dintr-o efă de făină, Cu trei zecimi, el să mai vină, Căci floarea de făină are Dată a fi, dar de mâncare, Cu untdelemn amestecat. Ulei mai trebuie luat – Un log (adică un pahar) – Să însoțească acest dar.
Mielul acesta, negreșit, Are să fie însoțit, Atunci, și de-a făinii floare. Două zecimi de efă are Făina care va fi dată, Și trebuie amestecată Cu untdelemn. Darul gătit Pentru mâncare, mistuit, Va fi de para focului Și-astfel, în fața Domnului, Va face un miros plăcut, Așa precum este cerut. Jertfă de băutură-apoi, Mai trebuie s-aduceți voi. Aceasta o veți da, din vin, Și va avea un sfert de hin.
Iată că de la răsărit Și-apoi până la asfințit, Mare Se-arată al Meu Nume Și, pretutindenea în lume, Tămâie, oamenii jertfesc Și al Meu Nume Îl cinstesc Cu daruri de mâncare date Ce se vădesc a fi curate, Căci mare e Numele Meu, Între popoare, tot mereu” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.
S-aduceți darul de mâncare, Făcut din a făinii floare; Doar trei zecimi o să luați, Din efă, ca s-o frământați Cu untdelemn. În acest fel, Să însoțiți orice vițel. Pentr-un berbece mai apoi, Alt dar aveți s-aduceți voi. Darul acesta de mâncare E tot din a făinii floare. Două zecimi o să luați – Din efă – ca s-o frământați Cu untdelemn. Iată-n ce fel,
Aceste jertfe vor fi date, Pe lângă cele necurmate Și darul lor pentru mâncare, Și-afară de acelea care Se-aduc, în fiecare lună. Întotdeauna, să se pună, Lângă acestea, și-o măsură Din jertfa pentru băutură. Toate, voiesc să fie date, După poruncile-așezate, Așa precum le-am rânduit, Așa precum am poruncit. Ele sunt jertfe pregătite A fi de flăcări mistuite, Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, Îi e făcut.”
Iată cari fost-a darul lui, La târnosirea-altarului: O farfurie a fost dată Ce din argint era turnată – O sută treizeci sicli, ea, În greutate, cântărea. Și un lighean a dăruit; Tot din argint alcătuit Fusese și ligheanu-acel – Șaptezeci sicli avea el, Luați după siclul pe care Sfântul locaș, numai, îl are. În vase-atuncea s-a mai pus Darul ce trebuia adus. Cu darul dat pentru mâncare – Luat din a făinii floare – Umplute-au fost vasele-acele. Ulei a fost turnat în ele Și-apoi, toată făina dată, În urmă, fost-a frământată.