Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Numeri 14:6 - Biblia în versuri 2014

6 Doi, dintre cei ce iscodiră Țara, în față-atunci, ieșiră: Iosua, unul se numea Și, tată pe, Nun îl avea, Iar celălalt, Caleb e, iată, Și pe Iefune-l are tată. Când aste lucruri le-au văzut, Furioși, ei, straiele, și-au rupt

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

6 Iosua, fiul lui Nun, și Caleb, fiul lui Iefune, care erau dintre cei care cercetaseră țara, și-au sfâșiat hainele

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Iosua – fiul lui Nun – și Caleb – fiul lui Iefune – doi dintre cei care merseseră și spionaseră țara, și-au rupt hainele (de pe ei);

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Iósue, fiul lui Nun, și Cáleb, fiul lui Iefúne, dintre cei care cercetaseră țara, și-au sfâșiat hainele.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Și, dintre cei ce iscodiseră țara, Iosua, fiul lui Nun, și Caleb, fiul lui Iefune, și-au rupt hainele

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Și Iosua, fiul lui Nun, și Caleb, fiul lui Iefune, care erau din cei ce iscodiseră țara, și‐au rupt hainele.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Numeri 14:6
22 Iomraidhean Croise  

Ruben, la groapă, a venit, Dar Iosif n-a fost de găsit. Atunci, haina și-a sfâșiat,


Hainele-apoi și-a sfâșiat, Pe coapse, sac și-a-nfășurat Și multă vreme a jelit Pe fiul său, care-a pierit.


Hainele-apoi, și-au sfâșiat, Măgarii și i-au încărcat Și în cetate-au revenit.


Către Ioab și celor care Îl însoțeau fără-ncetare, David a zis: „Rupeți-vă Straiele și-mbrăcați-vă Cu saci, de-ndat’! În ăst fel, voi, Pe Abner, să-l bociți apoi!” David, în urmă, a venit Și-apoi, sicriul l-a-nsoțit.


Apoi, Eliachim – cel care, Pe Hilchia, părinte-l are – Cu Șebna – cel ce l-a-nsoțit, Căci logofăt era numit – Și cu al lui Asaf fecior – Ioah, cari fost-a scriitor – La Ezechia au plecat Și straiele și-au sfâșiat, Atunci când au istorisit Tot ce Rabșache a vorbit.


Nun, spre sfârșit se întrupează, Iar apoi Iosua urmează.


S-a ridicat și, buimăcit, De toate câte le-a aflat, Mantaua el și-a sfâșiat Și și-a tuns capul. Prăbușit Cu fața la pământ, zdrobit De-aste-ntâmplări, s-a închinat, Lui Dumnezeu și-a cuvântat:


Caleb, atunci, a potolit Poporul care a cârtit Contra lui Moise. El a spus: „Haideți acum, cu toții, sus! Să ne suim, să ocupăm Țara, căci o să câștigăm! Să mergem dar, încrezători, Căci noi vom fi biruitori!”


Pentru-a lui Iuda seminție, A fost Caleb, acela care, Părinte, pe Iefune-l are.


Din Efraim, Hosea venea – Pe Nun, el, tată, îl avea.


Pe robul Meu – Caleb numit – Pentru că fost-a-nsuflețit De un alt duh și a urmat Calea ce Eu i-am arătat, Îl las, în țară, să pășească Și-i las pe-ai săi s-o stăpânească.


Cu nici un chip, nu veți putea Intra, în țara minunată, Pe care, am jurat, odată, Că Eu am să vi-o dăruiesc. Cei care-n țară doar pășesc, Sunt numai doi: Caleb cari, iată, Îl are, pe Iefune, tată, Și Iosua, acela care – Cum știți – pe Nun, tată, îl are.


Dintre cei care-au cercetat Țara, atuncea, au scăpat Numai Caleb – acela care, Părinte, pe Iefune-l are – Și Iosua de-asemenea, Care, pe Nun, tată-l avea.


Moise și-Aron, când i-au văzut Și-au auzit, au și căzut Cu fața la pământ îndată, ‘Naintea gloatei adunată.


Și au vorbit, în acest fel, Copiilor lui Israel: „Țara, pe care am văzut-o, Pe care noi am străbătut-o S-o iscodim, e minunată Și este bună. De se-arată


Marele preot s-a sculat Și hainele și-a sfâșiat, Țipând într-una: „A hulit! Acum, cu toți L-ați auzit! Deci, ce nevoie mai avem De martori, când, chiar noi suntem Martori, la ce-a mărturisit?! Cu noi, de față, a hulit!


Marele preot s-a sculat Și, hainele, și-a sfâșiat, Strigând: „Nevoie, mai avem, De martori, când martori suntem


Barnaba, când a auzit – Și Pavel – iute au sărit În mijlocul noroadelor, Și-au sfâșiat, în fața lor, Veșmintele și au strigat:


Fiii lui Iuda au venit La Iosua și i-au vorbit, Pe când el, la Ghilgal, a stat. Caleb li s-a alăturat Și i-a-nsoțit. El e cel care, Drept tată, pe Iefune-l are – Cel ce fusese Chenizit. Caleb s-a dus și a vorbit: „Eu cred că-ți mai aduci aminte De-ale lui Dumnezeu cuvinte, Spuse lui Moise, despre mine Și totodată, despre tine, Pe vremea-n care ne găseam La Cades-Barnea și-așteptam.


Când Iosua a auzit, De-nfrângerea ce-a suferit Poporul său, și-a sfâșiat Haina și-apoi s-a aruncat, Jos, în țărână, și-a zăcut Până când seară s-a făcut – Acolo-n fața Domnului – Șezând lângă chivotul Lui. Bătrânii toți, din Israel, Au fost alăturea de el, Și-n cap, țărână, și-au turnat.


Când a văzut-o, s-a-ntristat, Haina și-a rupt și a strigat: „Ah, fata mea! Greu mă lovești, Și să mă tulburi reușești. În față, tu mi-ai apărut, Dar află că eu I-am făcut O juruință, Domnului. Nu pot, acum, în fața Lui, Să îmi iau vorba înapoi.”


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan