Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Numeri 14:5 - Biblia în versuri 2014

5 Moise și-Aron, când i-au văzut Și-au auzit, au și căzut Cu fața la pământ îndată, ‘Naintea gloatei adunată.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

5 Atunci Moise și Aaron s-au aruncat cu fața la pământ înaintea întregii adunări a comunității fiilor lui Israel.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Atunci Moise și Aaron au căzut cu fața la pământ înaintea tuturor israelienilor care erau adunați acolo.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Moise și Aaròn au căzut cu fața la pământ înaintea întregii adunări a comunității fiilor lui Israél.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Moise și Aaron au căzut cu fața la pământ în fața întregii adunări a copiilor lui Israel care era strânsă laolaltă.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Atunci Moise și Aaron au căzut pe fețele lor înaintea întregii adunări a copiilor lui Israel.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Numeri 14:5
18 Iomraidhean Croise  

Avram, atunci, s-a prăbușit Cu fața la pământ, supus. Domnul, din cer, apoi, a spus:


Poporul s-a înspăimântat – Când aste lucruri le-a văzut – Și la pământ, toți au căzut, Zicând: „Domnul este, mereu, Adevăratul Dumnezeu!”


David, ochii, și-a ridicat, Iar când spre cer el s-a uitat, De-ndat’, pe înger, l-a văzut. Îngeru-acela a șezut Între pământ și cer. Privea Către Ierusalim și-avea O sabie înfricoșată, Către cetate îndreptată. David și toți bătrânii lui Din mijlocul poporului, Jos, la pământ, s-au azvârlit. Și-n saci, trupul, și-au învelit.


Ei au pornit, în acel ceas, Ca să ucidă, și-am rămas Singur, acolo. M-am temut Și, la pământ, eu am căzut, Strigând la Domnul Dumnezeu: „Ah! Doamne, Dumnezeul meu! Vei nimici, în acest fel, Ce-a mai rămas, din Israel, Vărsând – în marea Ta mânie – Peste Ierusalim, urgie?”


Atuncea când l-am auzit Pe acel om că mi-a vorbit, Cu fața la pământ – de-ndat’ – Eu am căzut, jos, leșinat.


Un foc, atuncea, a ieșit – Chiar de la Domnul – și-a-nghițit Grăsimile de pe altar Și jertfa de pe al său jar. Întreg poporul a văzut Tot ceea ce s-a petrecut, Și a scos – plin de veselie – Mari chiote de bucurie; Jos, la pământ, s-a aruncat Cu fața, și s-a închinat.


Doi, dintre cei ce iscodiră Țara, în față-atunci, ieșiră: Iosua, unul se numea Și, tată pe, Nun îl avea, Iar celălalt, Caleb e, iată, Și pe Iefune-l are tată. Când aste lucruri le-au văzut, Furioși, ei, straiele, și-au rupt


Cei doi căzură la pământ Și au strigat: „O, Doamne sfânt! Tu, Dumnezeul tuturor, Domn peste duhurile lor, Tu știi că a păcătuit Un singur om! Va fi lovit, Acum, pentru greșeala lui, Întreg poporul Domnului? Pentru-ale lui păcate, oare, Lovești întreaga adunare?”


Când au sfârșit de cuvântat, ‘Naintea lor, s-a aruncat Moise, cu fața la pământ,


„Voi doi, îndată, să plecați! De-acest popor, vă-ndepărtați, Căci într-o clipă-i potopesc Cu foc din cer și-am să-i topesc!”


Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit: „Al lui Aron toiag să-l pui, Din nou, în cortul Domnului, Căci vreau ca semn să fie el, Pentru întregul Israel – Pentru cei cari se răzvrătesc – Și-n acest fel, am să opresc Cârtirile, din fața Mea. Când ăst toiag, îl vor vedea, Toți au să știe, bunăoară, Cum să se poarte, să nu moară.”


Moise și-Aron i-au părăsit Și, către cort, ei au pornit. Apoi, în fața ușii lui, Văzură slava Domnului Și la pământ s-au aruncat.


Apoi, puțin, S-a-ndepărtat, S-a prăbușit și S-a rugat: „Tată, iată a Mea dorință: Te rog, dacă e cu putință, Îndepărtează ăst pahar, Ce Mi-a fost dat, de Mine; dar, Nu vrerea-Mi fie-nfăptuită, Ci voia-Ți, vreau a fi-mplinită.”


Omul acela a vorbit: „Ca să vă sprijin, am venit, Căci eu sunt Căpetenia care Oștirea Domnului o are În fruntea sa, necontenit. În astă clipă, am sosit.” Iosua-ndată s-a plecat, Jos, la pământ și s-a-nchinat, Plin de respect, în fața Lui. Apoi i-a zis: „Ce ai să-mi spui? Ce are-a spune Domnul meu, Pentru un rob, precum sunt eu?”


Domnu-a-ntrebat, când l-a văzut: „De ce stai, la pământ, căzut?


Bătrâni-n jurul Său aflați – Cei care fost-au arătați Că douăzeci și patru sânt – Cădeau cu fața la pământ Și se-nchinau la Acel care E viu, în veci, fără-ncetare. Cununile și le luau Și-n fața Lui, le aruncau,


Făpturile acolo-aflate – Și care, patru sunt, de toate – Când auzeau vorbele-acele, Spuneau „Amin!”, într-una, ele. Bătrânii care-au fost aflați De față – care-s arătați, Că douăzeci și patru sânt – S-au aruncat, toți, la pământ, Ca să se-nchine, fiecare, Apoi, în fața Celui care Este, mereu, nemuritor Și-i viu, în vecii vecilor.”


În jurul scaunului Lui, Toți îngerii s-au adunat. În roata care s-a-nchegat, Se mai găseau bătrâni-acei Și-apoi, alăturea de ei, Făpturile care vorbeau – Cari patru-n număr se aflau. Aceștia toți s-au aruncat, Jos și, adânc, s-au închinat, În față stând, la Dumnezeu,


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan