Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Numeri 14:11 - Biblia în versuri 2014

11 Domnul, lui Moise, i-a vorbit: „Cât voi mai fi nesocotit De-acest popor, te-ntreb, pe tine?! Cât nu va crede el, în Mine, Deși minuni mari a văzut, Că-n al său mijloc, am făcut?

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

11 Domnul i-a zis lui Moise: ‒ Până când Mă va disprețui poporul acesta? Până când nu va crede în Mine, în pofida tuturor semnelor pe care le-am făcut în mijlocul lui?

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Iahve i-a zis lui Moise: „Până când Mă va desconsidera acest popor? Până când vor refuza să creadă în Mine, în ciuda tuturor minunilor pe care le-am făcut între ei?

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 Domnul i-a zis lui Moise: „Până când mă va disprețui poporul acesta? Până când nu va crede în mine, cu toate semnele pe care le fac în mijlocul lui?

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Și Domnul a zis lui Moise: „Până când Mă va nesocoti poporul acesta? Până când nu va crede el în Mine, cu toate minunile pe care le fac în mijlocul lui?

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 Și Domnul a zis lui Moise: Până când mă va disprețui poporul acesta? Și până când nu vor crede ei în mine, pentru toate semnele pe care le‐am făcut între ei?

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Numeri 14:11
29 Iomraidhean Croise  

Ei au nesocotit, mereu, Țara aceea minunată, Care urma a le fi dată. Nu au crezut Cuvântul Lui,


Pentru că ei nu au știut, Pe Dumnezeu, să-L fi crezut Și pentru că se îndoiau De ajutorul ce-l aveau Din partea Lui, necontenit.


Însă întreg poporu-acel – Chiar după tot ce a văzut – Pe Dumnezeu nu L-a crezut, Ci-n contra Lui, nestingherit, Cu toții au păcătuit.


„Nu vă mai împietriți, la fel, Așa după cum ați făcut Când la Meriba ați șezut, Sau după cum voi v-ați purtat Când în pustie v-ați aflat – La Masa – unde-ai voști’ părinți


Îndată, Moise și Aron Se duseră la Faraon, Și înaintea lui au spus: „Până când fi-vei nesupus? Cât ai să Mi te-mpotrivești? Când ai de gând să te smerești În fața Mea? Pe-al Meu popor, Din țara Egiptenilor, Să-l lași să plece, să-Mi slujească!


Domnul, lui Moise, i-a vorbit: „Cât va mai fi nesocotit Cuvântul Meu?! Și până când Mai aveți, oare, voi, de gând, Porunca, să nu-Mi ascultați Și legea să Mi-o încălcați?!


S-asculți ce-ți va fi poruncit, Și ochi-n patru să îi ai. În fața Lui, când ai să stai, Să nu I te împotrivești, Fiindcă nu ai să găsești Iertare, pentru-al tău păcat, La El, căci Eu am așezat, Numele Meu, în El, acum.


Domnul, lui Moise, i-a vorbit: „Acest popor, am observat, Că este încăpățânat.


„Până când oare, proștilor, Prostia doar o s-o iubiți? Iar voi cei cari batjocoriți, Când încetați a vă plăcea Batjocura, și-asemenea, Nebunii când au să sfârșească, Știința, să o mai urască?


Poporu-acesta, negreșit, Drept un neam rău s-a dovedit. Ei nu urmează-al Meu cuvânt, Ci doar pornirile ce sânt În ale lor inimi, căci ei Umblă după alți dumnezei. De-aceea ei – într-un târziu – Ajunge-vor ca acest brâu, Care – după cum vezi – îți zic Că nu mai e bun de nimic!


„Ierusalime, te grăbește Și inima îți curățește, De răul ce te-a încolțit Ca să fii astfel mântuit! Cât timp, gânduri nelegiuite Vei ține-n inimă pitite?”


Dar în pustie, s-a vădit Că Israel s-a răzvrătit Și-atuncea el a lepădat Poruncile ce le-am lăsat Ca oamenii să le-mplinească, Prin ele ca să viețuiască. Peste măsură, negreșit, Sabatele Mi-au pângărit. În felu-acesta, M-au făcut – Atuncea când Eu i-am văzut – Să Mă gândesc ca, în pustie, Să le trimit a Mea mânie, Cu care să îi pedepsesc Și-apoi, pe toți să-i nimicesc.


Samario, un lucru rău Și-o scârbă e vițelul tău! A Mea mânie s-a aprins Și împotriva lor s-a-ntins! Dar până când, au să voiască Ei, ca să nu se curățească?


Iată ce-a spus Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Căci după cum am căutat Să vă fac rău, când mâniat Am fost de-ai voști’ părinți mereu – Și-apoi de acest lucru Eu Nu M-am căit – astăzi vă spun


Deci toți aceia – îți spun Eu, Că n-au să vadă țara lor, Pe care Eu, părinților, Jurat-am că le-o dăruiesc. Toți cei ce Mă nesocotesc, Nu vor putea să intre-n ea, Nicicând, și nu o vor vedea.


Plin de mânie: „Până când Mai las, această adunare, De a cârti, fără-ncetare, În contra Mea?! I-am auzit Pe toți cei care au cârtit, În contra Mea, din ăst popor. Rea este adunarea lor!


S-a mâniat, pe Israel, Și-n ziua ‘ceea, a jurat:


„O, neam necredincios și rău, Cât voi mai sta în sânul tău?! Aduceți copilul, Mine!”


Iisus, atuncea, a vorbit: „O, neam necredincios și rău! Cât voi mai sta în sânul tău?! Cât să te sufăr Eu? Ei bine, Copilul, să-l aduci la Mine!”


Chiar dacă nu vă e pe plac A crede – totuși, să credeți, Lucrările ce le vedeți, Ca astfel, să știe oricine, Precum că Tatăl e în Mine, În timp ce Eu, în Tatăl, sânt.”


Măcar că semne a făcut, Printre Iudei, ei n-au crezut, Nici chiar atuncea, în Iisus,


Dacă-ntre ei n-aș fi făcut Lucrări, cum nimeni n-a putut A mai face asemenea, Atunci, păcate, n-ar avea. Acuma însă, le-au văzut Și iată că am început A fi urâți de ei: și Eu, Și-asemenea și Tatăl Meu.


Însă, încredere – în El – Voi, niciodată, n-ați avut,


Cine-au fost cei ce-au auzit, Și care-apoi, s-au răzvrătit? Nu, din Egipt, ieșit-au oare, Prin Moise-atuncea, fiecare?


Și oare, cui, El S-a jurat, Că n-au să poată, niciodat’, Să intre în odihna Lui? Dar oare, nu poporului Cel care nu L-a ascultat, Ajunse El de S-a jurat?


În inimi să nu vă-mpietriți, La fel ca-n ziua răzvrătirii, Sau ca în ziua ispitirii, Când în pustie-au rătăcit


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan