23 Apoi, în grabă, au trecut Până la valea minunată Care, Eșcol, a fost chemată. Din vie-acolo, au tăiat O ramură și au luat, Un strugure, cu ei apoi, Pe cari l-au dus tot câte doi. Mare fiind, când l-au cărat, Ei, de prăjini, s-au ajutat. Rodii, smochine au adus,
23 Apoi au ajuns în Valea Eșcol. Acolo au tăiat o ramură de viță cu un singur ciorchine de struguri, după care doi dintre ei l-au dus pe un drug. De asemenea, au luat și niște rodii și smochine.
23 Apoi au ajuns în valea Eșcol. Acolo au tăiat (dintr-o viță-de-vie) o ramură tânără pe care crescuse (și se copsese) un ciorchine de struguri. Apoi, doi dintre ei l-au transportat pe o bară de lemn. Au mai luat niște rodii și smochine.
23 Au ajuns pînă la valea Eșcól; acolo au tăiat o ramură de viță cu un strugure – pe care l-au dus cu ajutorul unui toiag în doi – [și au luat] rodii și smochine.
23 Au ajuns până la valea Eșcol. Acolo au tăiat o ramură de viță cu un strugure și l-au dus câte doi cu ajutorul unei prăjini. Au luat și rodii și smochine.
23 Și au venit până la valea Eșcol, și de acolo au tăiat o mlădiță cu o ciorchină de strugure; și au adus‐o pe o prăjină între doi, și din rodii și din smochine.
Un om, din cei care scăpară Din luptele ce se purtară, În mare grabă, a plecat Și pe Avram l-a înștiințat De ceea ce s-a petrecut, Mărturisind tot ce-a văzut. Avram fusese așezat În locul care s-a chemat „Stejarii lui Mamre” – cel care Fusese Amorit și-l are Pe Eșcol și Aner, drept frați – De-Avram, cu toți fiind legați Prin înțelegeri multe – toate, De pace și vecinătate.
Iar locului, nume, i-au pus „Eșcol”, ceea ce tălmăcit, Prin „Strugure” e definit. I-au zis în ăst fel locului, Din pricina strugurelui Pe cari, din vie, l-au tăiat Atuncea când au cercetat Țara aceea minunată.
Pân’ la Eșcol, ei s-au suit, Iar după ce au iscodit Țara – așa cum le-am cerut – Când s-au întors, știți ce-au făcut? Ei inimile-au înmuiat, La toți și-astfel, nu i-au lăsat Să intre-n țara mult dorită, Care le-a fost făgăduită, De către Domnul. Atunci, El