Numeri 13:21 - Biblia în versuri 201421 Bărbați-aceia s-au suit Pe munte și au iscodit Țara, așa cum s-a cerut. Ei, cercetare, au făcut, De la pustia Țin pornind Și-n urmă, la Rehob sosind, Care se află așezat Pe-un drum ce duce la Hamat. Faic an caibideilTuilleadh tionndaidheanNoua Traducere Românească21 Și, astfel, ei s-au dus și au cercetat țara, începând de la deșertul Țin până la Rehob, lângă Lebo-Hamat. Faic an caibideilBiblia în Versiune Actualizată 201821 Ei s-au dus și au spionat țara, începând de la deșertul Țin până la Rehob care este lângă Lebo-Hamat. Faic an caibideilVersiunea Biblia Romano-Catolică 202021 Au urcat și au cercetat țara din pustiul Țin până la Rehób, aproape de Lebó-Hamát. Faic an caibideilBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu21 Ei s-au suit și au iscodit țara, de la pustia Țin până la Rehob, pe drumul care duce la Hamat. Faic an caibideilTraducere Literală Cornilescu 193121 Și s‐au suit și au iscodit țara din pustia Tin până la Rehob, până la intrarea Hamatului. Faic an caibideil |
Iată cuvântul Domnului, Privind soarta Damascului: „Hamatul și Arpadul, pline, Ajuns-au de mare rușine. Rușinea e pe a lor față Și în obraji le-a pus roșeață, Pentru că ele au aflat O veste rea ce le-a speriat, Iar frica lor e-atât de mare, Astfel încât nici un leac n-are. Ca marea cea dezlănțuită, Nu poate ea fi potolită.
Mergeți la Calne și priviți! După aceea, să fugiți Să vă uitați și la Hamat! Vă pogorâți și până-n Gat, În țara Filistenilor! Cetățile ăstui popor Se-arată mai înfloritoare De cât sunt ale voastre, oare? Sau este mai înfloritor Ținutul dat ăstui popor, Decât se-arată cele două Ținuturi ce vi le-am dat vouă? Ținutul lor este mai mare Decât sunt ale voastre, oare?…
Era în luna-ntâi, când iată, Ajunse adunarea toată A fiilor lui Israel, Într-un pustiu. Locul acel, Țin, se numea. Când au sosit, La Cades, ei au poposit Și tabăra și-au așezat. În acel loc, s-a întâmplat Cum că Maria și-a sfârșit Călătoria – a murit Și în pustia Țin, chemată, A trebuit a fi-ngropată.
Căci ați făcut un lucru rău, Atunci când v-ați împotrivit Poruncilor ce le-ați primit – Când în pustia Țin erați – Unde cu toții vă certați. Acolo, voi nu M-ați sfințit, Așa cum ar fi trebuit, În fața-ntregului popor, Strâns, cu prilejul apelor.” (Acestea sunt apele care Au provocat o ceartă mare, La Cades – după cum se știe – Chiar în a Ținului pustie.)
Acum, nici tu nu intri-n țară, Ci o privești doar, din afară, Pentru că ați păcătuit, În contra Mea. Nu M-ați sfințit, La apele Meriba – care Sunt în pustiu-acela mare Ce precum știi, Țin, e chemat Și lângă Cades, e aflat. Acolo, voi nu M-ați sfințit – Așa cum ar fi trebuit – În fața-ntregului popor.
Nimeni, atunci, nu a venit, Cetatea s-o fi izbăvit, Căci cei ce în Sidon erau, La depărtare se aflau. Cei ce-n cetate au șezut, Cu nimenea nu au avut Vreo legătură, ci erau Singuri și-n pace viețuiau. Cetatea se-nălța în vale, Iar de urmezi a văii cale, Se vede Bet-Rehobu-n zare, La o distanță foarte mare. Fiii lui Dan au ridicat Cetatea iar; s-au așezat Apoi, în ea, de-au locuit,