Numeri 12:2 - Biblia în versuri 2014

² Domnul, prin Moise doar, vorbește? Dar cum de nu se folosește – Ca să vorbească – și de noi?” Domnul a auzit apoi, Ce-a spus Maria, negreșit, Când, cu Aron, ea a vorbit.

Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

² Ei ziceau: „Oare numai prin Moise a vorbit Domnul? N-a vorbit și prin noi?“. Domnul a auzit ce spuneau.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² Ei ziceau: „Oare numai prin Moise comunică Iahve poporului? Nu a vorbit El și prin noi?” Iahve a auzit ce spuneau ei.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² Ei au zis: „Oare numai prin Moise vorbește Domnul? Nu vorbește oare și prin noi?”. Și Domnul a auzit.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² Și au zis: „Oare numai prin Moise vorbește Domnul? Nu vorbește oare și prin noi?” Și Domnul a auzit-o.

Traducere Literală Cornilescu 1931

² Și au zis: Oare cu adevărat numai prin Moise a vorbit Domnul? Oare n‐a vorbit El și prin noi? Și Domnul a auzit.

Numeri 12:2 Iomraidhean Croise

Geneza 29:33

Iar a rămas însărcinată Și-a mai născut, încă o dată, Un fiu. „Domnul a auzit, Că soțul meu nu m-a iubit” – A gândit ea – „și S-a-ndurat De mine, căci alt fiu, mi-a dat.” Ea, „Simeon” – nume – i-a pus, Cari „Ascultare” e tradus.

2 Samuel 11:27

Iar după ce s-a împlinit Timpul ce fost-a pentru jale, David găsi, apoi, cu cale, Ca să o cheme la palat. În casa lui, s-a așezat Femeia, și i-a fost soție. Apoi – așa precum se știe – Un fiu, lui David, i-a născut. Ceea ce David a făcut Cu Urie și soața lui, N-a fost pe placul Domnului.

2 Regi 19:4

Poate că Domnu-a auzit, Tot ce Rabșache a rostit. De-Asirieni a fost trimis, Iar vorbele care le-a zis, Pe Domnul Îl batjocoresc. De-aceea eu, acum, gândesc Precum că Domnul Dumnezeu – Cel care este viu, mereu – Nu va lăsa nepedepsite Vorbele care-au fost rostite. O rugăciune-n acest ceas, Pentru cei care-au mai rămas, Vreau să îți fac, acuma, eu, Să-i înalți tu, lui Dumnezeu.”

Exodul 4:14

Domnul, atunci, S-a mâniat Și-apoi, pe Moise, l-a-ntrebat: „Aron Levitul, al tău frate, Nu e acolo? Știu că poate Vorbi ușor. Iată că vine Să te întâmpine pe tine. Atuncea când te va vedea, O bucurie va avea

Exodul 4:30

Aron a spus, în fața lor, Cuvintele ce le rostise Domnul, cu Moise, când vorbise. Moise, apoi, la rândul lui, Făcu-n fața poporului, Semnele care i s-au dat.

Exodul 5:1

Moise și-Aron, apoi, s-au dus La Faraon, și-astfel i-au spus: „Domnul, Cel care e – mereu – Al lui Israel Dumnezeu, Ție-mpărate, îți vorbește: „Acuma dar, îngăduiește, Să plece-al Meu popor. Să fie Lăsat, să meargă în pustie, Unde voiesc să pregătească Un praznic și să prăznuiască În cinstea Mea, cum se cuvine.”

Exodul 7:10

Cei doi s-au dus și au făcut, În fața Faraonului, După porunca Domnului: Aron, toiagul, l-a luat Și la pământ l-a aruncat, Sub ochii Faraonului, Precum și a slugilor lui, Și-n șarpe el s-a prefăcut.

Proverbe 13:10

Mândria, certuri doar, stârnește; Înțelepciunea se găsește Cu cel care smerit a stat Și sfaturile-a ascultat.

Isaia 37:4

Poate că Domnu-a auzit, Tot ce Rabșache a rostit. De-Asirieni a fost trimis, Iar vorbele pe cari le-a zis, Pe Domnul Îl batjocoresc. De-aceea, eu acum gândesc Precum că Domnul Dumnezeu – Cel care este viu, mereu – Nu va lăsa nepedepsite Vorbele care-au fost rostite. O rugăciune-n acest ceas, Pentru cei care-au mai rămas, Vreau să îți fac, acuma, eu, Să-i înalți tu, lui Dumnezeu.”

Miheia 6:4

Iată că Eu te-am izbăvit Din al Egiptului ținut, Unde tu, rob, ai fost făcut. Te-am scos din casa de robie, Căci libertate ți-am dat ție. ‘Naintea ta, trimis-am Eu, Atunci, pe Moise – robul Meu – Pe-Aron și pe Maria-apoi!

Numeri 11:1

În gura mare, a cârtit Poporul și L-a-nvinuit Pe Domnul, că îi mergea rău. Când auzit-a glasul său, De furie, a fost cuprins Domnul și-ndată, S-a aprins, În mijlocul poporului. O parte din oamenii lui – Din margini – fost-au pedepsiți, Fiind, de flăcări, mistuiți.

Numeri 11:29

Moise-a răspuns: „Gelos, tu ești, Cum văd acuma, pentru mine. Dar eu îți spun că-i foarte bine Că acești oameni prorocesc. Să deie Domnul, îmi doresc, Să fie-al Său popor format Doar din proroci, neîncetat, Și să-Și așeze Dumnezeu, Al Său Duh, peste ei, mereu.”

Numeri 12:3

Moise-a fost blând, cum nu mai sânt Alții la fel, pe-acest pământ.

Numeri 16:3

La Moise și Aron s-au dus Bărbați-aceia, și le-au spus: „Destul! Întregul Israel E sfânt, iar Domnul e cu el! De ce doar voi tot încercați, Mereu, ca să vă ridicați, Peste-adunarea Domnului, Mai sus decât poporul Lui?”

Romani 12:10

Cu dragoste frățească, voi Să vă iubiți, cu toți, apoi. În cinste, vreau, să învățați, Întâietate, să vă dați.

Romani 12:3

Prin harul care mi-a fost dat, Eu vă îndemn, neîncetat, Ca nicicând, nimeni dintre voi, Să nu își facă, mai apoi, Câte-o părere despre sine, Mai ‘naltă decât se cuvine. Să arătați, astfel, dreptate, Și simțăminte cumpătate, Când este vorba despre „sine”, Cari să se potrivească bine Doar cu măsura de credință Pe care orișice ființă O are, de la Dumnezeu – Acesta a fost sfatul meu.

Filipeni 2:14

Pe toate, să le împliniți, Fără ca însă, să cârtiți, Fără vreo urmă de-ndoială Și fără nici o șovăială,

Filipeni 2:3

Din duh de ceartă – eu vă zic – Nimeni să nu facă nimic. Pentru o slavă ce se-arată A fi deșartă, niciodată, Nimica să nu faceți voi, Ci, în smerenie, mai apoi, Să îl privească fiecare, Pe altul, ca fiind mai mare.

1 Petru 5:5

La fel și voi, tinerilor, Supuși să fiți bătrânilor, Și-n legături, voiesc să fiți, Doar cu smerenie-mpodobiți. Căci împotrivă-i Dumnezeu, La toți cei mândri, dar mereu, Celor smeriți, El le dă har.