Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Numeri 11:25 - Biblia în versuri 2014

25 Domnul s-a pogorât în nor Și-apoi, în fața tuturor, Cu Moise, El de vorbă-a stat. Din duhul, peste el aflat, Luă o parte și a pus Peste cei care i-a adus Moise, acolo. Șaptezeci, Au fost bătrâni-aceia. Deci, După ce duhul i-a umplut, Îndată ei au început Să prorocească. La sfârșit, Ei – însă – n-au mai prorocit.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

25 Apoi Domnul S-a coborât în nor, i-a vorbit lui Moise, a luat din Duhul Care era peste el și L-a pus peste cei șaptezeci de bătrâni. Când Duhul S-a așezat peste ei, au profețit. Dar după aceea n-au mai profețit.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

25 Apoi Iahve a coborât în nor și i-a vorbit lui Moise. El a luat din Spiritul care era peste Moise și L-a pus peste acei bătrâni. Când Spiritul S-a stabilit peste ei, au început să profețească. Dar după acel moment, nu au mai profețit.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

25 Domnul a coborât în nor și i-a vorbit lui Moise; a luat din duhul care era peste el și l-a pus peste cei șaptezeci de bătrâni. Când duhul s-a așezat peste ei, au început să profețească; dar după aceea n-au mai profețit.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

25 Domnul S-a coborât în nor și a vorbit lui Moise; a luat din duhul care era peste el și l-a pus peste cei șaptezeci de bătrâni. Și de îndată ce duhul s-a așezat peste ei, au început să prorocească, dar după aceea n-au mai prorocit.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

25 Și Domnul s‐a pogorât în nor și i‐a vorbit și a luat din Duhul care era peste el și l‐a pus peste cei șaptezeci de bătrâni. Și a fost așa: când s‐a odihnit Duhul peste ei, au prorocit, dar n‐au mai făcut așa.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Numeri 11:25
28 Iomraidhean Croise  

În fața Ierihonului – Pe câmpul dinaintea lui – Fiii prorocilor ședeau Și-n zare, spre Iordan, priveau. Când pe Ilie l-au văzut, Peste Iordan cum a trecut, Au zis: „E, peste Elisei, Al lui Ilie duh.” Toți cei Care acolo s-au aflat, Fugiră și s-au închinat În fața lui, pân’ la pământ


Le-ai dat din Duhul Tău cel bun, Făr’ să iei seama la ce spun, Ca-n felu-acesta să-i deștepți Și să îi faci mai înțelepți. De gura lor, n-ai depărtat Mana din cer și-apoi le-ai dat Și apă să se răcorească Și setea să și-o potolească.


Din stâlp de nor, Domnu-a vorbit Cu ei, iar ei au împlinit Poruncile de Domnul date, Și Legile ce-au fost lăsate.


Păcatul lui e foarte mare! Dacă voiești, îi dă iertare! De nu Te învoiești, mai bine, Te rog, ca să mă ștergi, pe mine, Din cartea Ta, din al Tău scris!”


Domnul S-a pogorât la el Învăluit în noru-acel, Și a rostit, în fața lui Apoi, Numele Domnului.


Ziua, deasupra cortului, Se afla norul Domnului. Atuncea când se însera, Un foc, deasupra lui, era. Poporul fost-a însoțit – În timp ce a călătorit – Ziua, de norul Domnului, Iar noaptea-apoi, de focul Lui.


Poporu-apoi și-a amintit De zilele-n care-a trăit Moise, zicând: „Unde-i Cel care Și-a scos al Său popor din mare, Și cel care, peste popor, Fusese pus a fi păstor? Unde-i Cel care, pe pământ, Trimis-a Duhul Său Cel Sfânt Din cer, peste al său popor, Să șeadă în mijlocul lor?


În a lor față, se aflau Mai mulți bătrâni, care erau Din Israel. În număr deci, Se ridicau la șaptezeci. În al lor mijloc se vădea Că se afla Iazania Cari, lui Șafan, îi e fecior. În mâinile bătrânilor, Cădelnițele fumegau. În acest fel, nori groși scoteau, Mereu, cădelnițele-acele, Căci se ardea tămâie-n ele.


Acolo, am să Mă pogor Și-ți voi vorbi, în fața lor. Atunci când vei veni la Mine, Din duhul care-i peste tine, Îți iau o parte, după care, Voi pune peste fiecare, Din acel duh, și vor purta Cu toți-apoi, sarcina ta.


Că Dumnezeu S-a pogorât În stâlp de nor și-a tăbărât Apoi, la ușa cortului. El i-a chemat, în fața Lui, Pe Moise și pe-Aron apoi. Când s-au apropiat cei doi,


Moise, îndată, a plecat Și pe Datan l-a căutat Și pe-Abiram. Au mers, cu el, Bătrânii toți, din Israel.


În largul ei, el l-a zărit Pe Israel, stând rânduit În corturi, după seminție. Atunci s-a întâmplat să vie Al Domnului Duh, peste el


Domnul, lui Moise, i-a vorbit: „Iată că Eu l-am rânduit Pe Iosua, fiul lui Nun. Ia-l lângă tine, căci îți spun Că e un om în care Eu O parte-am pus, din Duhul Meu. Tu, mâna doar, să îți așezi,


Oameni avură, printre ei, Pe un proroc, Agab, numit. Prin Duh, acesta a vestit Că lumea fi-va bântuită, Curând, de-o foamete cumplită. Când lucru-acesta s-a-ntâmplat, Claudiu fost-a împărat.


În toate – duhurile lor – Supuse sunt, prorocilor.


Oricare lucru bun, primit, Oricare dar desăvârșit, Pe care noi l-am căpătat, Numai de sus, ne este dat. Toate acestea, fraților, Părintele luminilor Ni le-a trimis. Nici o schimbare Și nici o umbră de mutare – În El – nicicând, nu s-a văzut.


Căci nici una nu e venită, Prin voia omului. Mereu, Oamenii, de la Dumnezeu, Vorbit-au, iar al lor cuvânt Fost-a rostit de Duhul Sfânt.”


De Duhul Domnului umbrit, Mereu fusese Otniel Și a ajuns în Israel, Să fie pus judecător. El a condus al său popor, În luptele ce s-au purtat Cu acel mare împărat Care, atunci, împărățea Peste Mesopotamia Și cari era – după cum știm – Chemat Cușan-Rișeataim. Poporul l-a învins pe-acel Stăpânitor, sub Otniel.


În Ghibea, când ei au intrat, Îndată i-au întâmpinat O ceată de proroci. Astfel, Atunci venit-a peste el Duhul lui Dumnezeu. Cu ei – Adică cu proroci-acei – Să prorocească a putut Și Saul. Cei ce l-au știut –


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan