Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Numeri 11:12 - Biblia în versuri 2014

12 Dar oare, eu am zămislit Acest popor? Ai socotit Că eu sunt cel ce l-a născut Și de aceea, ai putut Să-mi zici „Să-l poți la sânul tău, Cum poartă doica, pruncul său”, Până în țara cea de vis, Pe care, Domnul a promis, Părinților ăstui popor, Și ai jurat că le-o dai lor?

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

12 Oare eu am conceput poporul acesta? I-am născut eu ca să-mi spui: „Poartă-i la sân cum poartă o doică un sugar“ înspre țara pe care ai jurat strămoșilor lor că le-o vei da?

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Oare eu l-am conceput? I-am născut eu, ca să îmi spui: «Ține-l la piept așa cum procedează o bonă cu un sugar» (în timp ce ne deplasăm) înspre țara despre care ai jurat părinților lor că le-o vei da?

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 Oare eu am zămislit tot poporul acesta? Oare eu l-am născut, ca să-mi zici: «Poartă-l la sânul tău așa cum poartă doica pe cel pe care-l alăptează până în țara pe care ai jurat-o părinților lui!»?

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 Oare eu am zămislit pe poporul acesta? Oare eu l-am născut, ca să-mi zici: ‘Poartă-l la sânul tău, cum poartă doica pe copil, până în țara pe care ai jurat părinților lui că i-o vei da’?

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

12 Oare eu am zămislit pe tot poporul acesta, eu i‐am născut ca să‐mi zici: Poartă‐i în sânul tău cum poartă o doică pe sugaciu, până în țara pe care ai jurat‐o părinților lor?

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Numeri 11:12
20 Iomraidhean Croise  

Tot ce zărești în fața ta, E țara ce-o vei căpăta În stăpânire, pe vecie, Tu, cu întreaga-ți seminție.


Căci scos am fost, de Dumnezeu, Din casele tatălui meu Și-apoi, din țara mea, la fel. „Ție îți dau” – îmi spuse El – „Și-urmașilor ce-ți vor veni, Țara, spre a o stăpâni”. El va trimite-n fața ta, Un înger, spre-a te ajuta.


Acolo vreau să locuiești – Străin – așa cum te găsești. Eu sunt cu tine – nu uita! – Și te voi binecuvânta. Ținuturile-acestea, toate, Să știi că ție-ți vor fi date Și celor de pe urma ta. Eu am promis lucru-acesta, Tatălui tău, cu jurământ, Și Eu Îmi țin al Meu cuvânt!


Iosif le-a spus fraților lui: „Eu am să mor, dar Dumnezeu O să vă cerceteze. Eu Știu că se va-ngrijii de voi Și va aduce înapoi, Pe toți acei cari sunt ai voștri, În țara părinților noștri, Dată de Domnul lui Avram, Isac și Iacov. Iată, am


În număr, șaptezeci erau Aceia care îl aveau Pe-Ahab, drept tată. Negreșit, Feciorii lui au locuit, În al Samariei ținut. Iehu, atuncea, a cerut Ca să se scrie o scrisoare, Spre-a fi trimisă celor care, Peste Samaria erau Mai mari, celor ce cârmuiau În Izreel, bătrânilor, Precum și-ngrijitorilor Copiilor ce îi avea Ahab. Scrisoarea glăsuia:


Atuncea, toți aceia cari S-au dovedi a fi mai mari În casa împăratului, Cei ce grijeau de fiii lui, Cu căpeteniile-aflate În a Samariei cetate Și cu bătrânii din popor, S-au strâns, îndată, în sobor, Și-au hotărât că, o solie, La Iehu, trebuie să fie Trimisă grabnic, spre a-i spune: „Pe nimenea, noi nu vom pune, Ca să ne fie împărat. În toate, noi te-am ascultat, Căci toți suntem slugile tale. Fă dar, precum găsești cu cale.”


Atuncea când ai să sosești, În țara Canaaniților, Pe cari Domnul, părinților – Și ție-n urmă – a jurat Că ți-o va da, ești obligat


„Domnul te scoate azi, afară. Când vei ajunge-n a ta țară – Care-i a Canaaniților, Heviților, Hetiților, Și-a celor ce sunt Amoriți Și-a celor cari sunt Iebusiți – În locu-acela minunat, Pe care, Domnul a jurat, Părinților, că ți-l dă ție – Țară în cari, precum se știe, Lapte și miere curg mereu, Tu să nu uiți de Dumnezeu, Și să-ți ții slujba viitoare, Atunci când luna următoare, A spicelor, sosi-va iar.


Domnul, lui Moise, i-a mai spus: „Acest popor trebuie dus În țara care am promis Că le-o voi da, precum am zis Pe când vorbit-am cu Avram Isac și Iacov, de-al lor neam: „Seminței voastre-i va fi dată Țara aceasta minunată!”


Eu sunt Acel care apoi, Vă voi călăuzi, pe voi, Spre țara ‘ceea minunată, Cari am jurat că va fi dată În stăpânire, lui Avram, Isac, Iacov și al lor neam. Veți stăpâni acel pământ, Cum am promis. Eu, Domnul sânt!”


El Își va paște a Lui turmă, Ca un Păstor adevărat. În brațe, îi va fi luat, Pe miei; la sân, El îi așează, Iar oile ce alăptează Sunt, cu blândețe, ocrotite, De El fiind călăuzite.”


Dar poate o femeie, oare, Să-și uite pruncul cel pe care Îl alăptează? Apoi ea, Milă, de el, nu va avea, Când pruncul acelei femei E rod al pântecului ei? Chiar dacă întâmpla-se-va, Femeia a-l uita, cumva, Cu nici un chip nu te uit Eu, Pentru că tu ești doar al Meu.


De la-mpărați, vei căpăta Hrană și te vor alăpta Împărătese. Toți – la tine – Veni-vor ca să se închine Și au să-ți lingă fiecare, Țărâna strânsă pe picioare, Ca tu să știi cum că, mereu, Adevăratul Domn, sunt Eu, Iar cei ce n-au nădejdea-n Mine Au să rămână de rușine.”


Voi pune-n fruntea oilor, Mereu, doar un singur păstor. Acela este Robul Meu, David chemat, pe care Eu Îl pun în fruntea turmelor,


Eu sunt, adevărat vă spun, Păstorul – Păstorul cel bun – Care-și dă viața pentru oi.


Chiar dacă întâmpla-se-va, Ca în Hristos, s-aveți, cumva, Învățători cari, numărați, Să fie zece mii – dragi frați – Totuși să știți că nu puteți, Mai mulți părinți, ca să aveți. Numai pe mine m-ați avut, Căci, în Hristos, eu v-am născut, Prin Evanghelia Sa, pe care, Eu am vestit-o-n lumea mare.


Voi sunteți copilașii mei, Pentru că voi sunteți acei Care mă faceți, cu putere, Să simt a nașterii durere, Până când iar, Hristos, apoi, Își dobândește chip, în voi.


Apoi, de grijă, v-a purtat Când, prin pustie, ați umblat. Va dus, deci, Domnul, prin pustiu, Precum un om, pe al său fiu, Și ați ajuns aici, astfel.


Dar n-am cerut, ci, ne-ncetat, Blânzi, între voi, ne-am arătat, Ca și o doică ce-ngrijește, Cu drag, de pruncii ce îi crește.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan