Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Numeri 11:10 - Biblia în versuri 2014

10 Atunci, acel întreg popor, De Moise fost-a auzit, Plângându-se, nemulțumit, Ba pe la ușa cortului, Ba fiecare printre-ai lui. Domnul, mânia, Și-a aprins Și cu tărie, ea s-a-ntins. Moise, adânc, s-a întristat, Văzând aceasta, și-a-ntrebat

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

10 Moise a auzit poporul plângând, fiecare în clanul lui și la intrarea cortului său. Atunci Domnul S-a mâniat foarte tare. Moise a înțeles că ceea ce făceau ei era un lucru rău.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 Moise a auzit poporul plângând. Fiecare proceda așa în cadrul clanului de care aparținea, stând la intrarea cortului lui. Atunci mânia lui Iahve s-a declanșat cu o foarte mare intensitate. Moise a înțeles că ce făceau ei era un lucru rău.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 Moise a auzit poporul plângând, fiecare în familia lui și la ușa cortului lui. Domnul s-a aprins de mânie tare; iar în ochii lui Moise acesta era [lucru] rău.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 Moise a auzit pe popor plângând, fiecare în familia lui și la ușa cortului lui. Mânia Domnului s-a aprins cu tărie. Moise s-a întristat

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

10 Și Moise a auzit pe popor plângând prin familiile lor, fiecare la intrarea cortului său. Și mânia Domnului s‐a aprins foarte tare și a fost rău în ochii lui Moise.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Numeri 11:10
19 Iomraidhean Croise  

Cârtind în contra Domnului.


Să nu fie urâți de mine, Cei care Te urăsc pe Tine? De-aceia care se ridică Ție-mpotrivă fără frică, Să nu îmi fie scârbă, oare?


Dar Dumnezeu a auzit, Cuvintele ce le-au rostit Și, foc aprins, S-a arătat Față de Iacov. De îndat’, Mânia Și-a stârnit-o El, Față de-ntregul Israel,


Domnul, atunci, S-a mâniat Și-a Lui mânie a picat Peste întregul Israel.


Peste popor are să vie – Astfel – a Domnului mânie. Mânia Lui o să-l lovească, Încât o să se zguduiască Munții în temelia lor, Iar trupurile morților Întinse-n ulițe-au să fie, Precum noroiul de pe glie. Însă mânia Domnului Nu este stinsă. Brațul Lui Este, de furie, cuprins, Pentru că încă e întins.


Ceea ce tu ai moștenit – Prin bunătatea Mea cea mare – Îți voi lua, fără cruțare. Am să te fac să îi slujești Pe cei pe cari îi dușmănești. Iată că te voi scoate-afară Și te voi duce într-o țară Îndepărtată, neștiută, Ce nu îți este cunoscută. Tu ai aprins focul pe care Apriga Mea mânie-l are. Îl faci să ardă-ntotdeauna, Căci ai păcătuit într-una.”


În gura mare, a cârtit Poporul și L-a-nvinuit Pe Domnul, că îi mergea rău. Când auzit-a glasul său, De furie, a fost cuprins Domnul și-ndată, S-a aprins, În mijlocul poporului. O parte din oamenii lui – Din margini – fost-au pedepsiți, Fiind, de flăcări, mistuiți.


Apoi, pe Dumnezeul său: „De ce mâhnești, pe robul Tău? Și pentru ce n-am căpătat Trecere-n față-Ți, și-ai lăsat Sarcina ăstui neam întreg, Doar peste mine? Nu-nțeleg!


Roua, după ce s-a-nnoptat, Cădea și mana, imediat, Acoperind tabăra lor.


Moise-a fost blând, cum nu mai sânt Alții la fel, pe-acest pământ.


Domnul, îndată, Și-a aprins Mânia, care i-a cuprins Pe amândoi, și a plecat.


Atunci, întreaga adunare A părăsit locul în care Core ședea. S-au depărtat Și de Datan și l-au lăsat Singur pe Abiram. Cei doi – Datan și Abiram – apoi, Din cort, afară, au ieșit. Nevestele i-au însoțit Îndată, cu copiii lor. La ușile corturilor, Cu toții, ei s-au adunat,


Lui Dumnezeu; toți au cârtit, Contra lui Moise, întrebând: „Spune-ne dar, ce ai de gând? De ce ai scos acest popor, Din țara Egiptenilor? Ce faci cu noi? Nimeni nu știe! Vrei să pierim, toți, în pustie? Nu vezi că, pâine, nu avem, Că nu-i nici apă, ca să bem? De hrana proastă, ce-am primit, Și sufletul ni s-a scârbit!”


Pe ucenici, S-a mâniat Și-a zis, privindu-i supărat: „Lăsați copiii, nu-i opriți! – La Mine, copilași, veniți! – Fiindcă a cerurilor Împărăție e a lor.


Dar ei tăceau. Atunci, Iisus, Privindu-i mânios, a spus: „Întinde-ți mâna!” Omu-acel, A-ntins-o și-a ajuns la fel, Cu și cealaltă, de îndat’,


Iată, aprind a Mea mânie: Voi arde până-n temelie Și locuința morților Și temelia munților. Voi arde-n para focului Și roadele pământului.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan