Numeri 11:1 - Biblia în versuri 2014

¹ În gura mare, a cârtit Poporul și L-a-nvinuit Pe Domnul, că îi mergea rău. Când auzit-a glasul său, De furie, a fost cuprins Domnul și-ndată, S-a aprins, În mijlocul poporului. O parte din oamenii lui – Din margini – fost-au pedepsiți, Fiind, de flăcări, mistuiți.

Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

¹ Poporul a început să se plângă în auzul Domnului că-i merge rău. Când Domnul i-a auzit, S-a mâniat foarte tare. Focul Domnului s-a aprins împotriva lor și a ars o parte din marginea taberei.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹ După un timp, poporul a început să se lamenteze în prezența lui Iahve, reclamând dificultățile pe care le avea. Iahve a auzit; și I s-a declanșat mânia. Focul Lui s-a aprins împotriva lor; și a ars total o parte din marginea taberei.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹ Poporul murmura și [lucrul acesta] a fost rău înaintea Domnului. Domnul a auzit și s-a aprins de mânie și a trimis împotriva lor foc de la Domnul și a mistuit marginea taberei.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹ Poporul a cârtit în gura mare împotriva Domnului, zicând că-i merge rău. Când a auzit, Domnul S-a mâniat. S-a aprins între ei focul Domnului și a mistuit o parte din marginea taberei.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹ Și a fost așa: când poporul cârtea, a fost rău în urechile Domnului; și Domnul a auzit și mânia lui s‐a aprins, și focul Domnului a ars între ei și a mistuit în marginea taberei.

Numeri 11:1 Iomraidhean Croise

Geneza 38:10

Ăsta a fost un lucru rău Văzut, în fața Domnului, Aducând pedepsirea lui. Astfel, Onan a fost ucis.

2 Samuel 11:27

Iar după ce s-a împlinit Timpul ce fost-a pentru jale, David găsi, apoi, cu cale, Ca să o cheme la palat. În casa lui, s-a așezat Femeia, și i-a fost soție. Apoi – așa precum se știe – Un fiu, lui David, i-a născut. Ceea ce David a făcut Cu Urie și soața lui, N-a fost pe placul Domnului.

2 Regi 1:12

Ilie a răspuns: „Ei bine, Dacă așa ai spus că eu Sunt chiar omul lui Dumnezeu, Atunci, din cer, coboare foc Și să vă mistuie, pe loc, Pe tine și oamenii tăi!” Îndată, el – și toți ai săi – De-un mere foc, au fost loviți – Venit din cer – și mistuiți.

Iov 1:16

Când încă solul mai vorbea, Spre ei un alt argat zorea: „Focul lui Dumnezeu” – a zis Acesta – „din ceruri trimis, Ți-a ars și slujitori și oi! Eu am scăpat și înapoi, Aici, grabnic m-am înturnat, Să îți vestesc ce s-a-ntâmplat!”

Psalmi 106:18

Le-a cuprins ceata și-au pierit Cei care răi s-au dovedit.

Psalmi 78:21

Dar Dumnezeu a auzit, Cuvintele ce le-au rostit Și, foc aprins, S-a arătat Față de Iacov. De îndat’, Mânia Și-a stârnit-o El, Față de-ntregul Israel,

Psalmi 78:63

În foc să cadă, i-a lăsat Pe toți cei tineri din popor. Fecioarele, la rândul lor, Nu au mai fost sărbătorite Cu cântecele pregătite, Anume, pentru nuntă. Toți

Exodul 16:7

Când dimineața va să vie, Vedea-veți slava Domnului – Căci ați cârtit în contra Lui – Iar Dumnezeu v-a auzit. Dar ce suntem noi, de-ați cârtit, Cu toții împotriva noastră?”

Exodul 16:9

Către Aron – fratele lui – Moise, apoi, a cuvântat: „Spune poporului, de-ndat: „Veniți să vă apropiați Și-n fața Domnului să stați, Căci Dumnezeu v-a auzit Cum împotrivă-I ați cârtit.”

Isaia 10:17

Apoi, Lumina cea pe care Neamul lui Israel o are, Se va preface într-un foc. Sfântul lui Israel, pe loc, În flacără mistuitoare Se va preface, lovind tare – Doar într-o zi – toți ai lui spini Și tufele de mărăcini.

Isaia 30:33

De multă vreme-i pregătit Un rug, pentru-mpărat gătit. Adânc și lat este făcut Căci din belșug lemne-a avut. Suflarea Domnului, furioasă – Precum șuvoiul de pucioasă – Asupră-i vine, îl cuprinde Cu valul ei și îl aprinde.”

Isaia 33:14

Cei păcătoși sunt îngroziți, Iar cei ce sunt nelegiuiți Și în Sion sunt așezați, De-un tremur fost-au apucați Și-au întrebat, speriați, apoi: „Dar cine, oare, dintre noi, Poate să stea, biruitor, Lângă un foc mistuitor?” „Sau cine, oare, dintre noi, Poate ca să rămână-apoi, Lângă acest foc, care – iată – Flacără veșnică se-arată?”

Plângerile 3:39

Să plângă omul, cât trăiește? Mai bine, plângă fiecare, Pentru păcatul ce îl are!

Езекиел 20:36

Că fac, în judecata Mea, Așa după cum e știut Că înainte am făcut, Atuncea când v-am judecat Părinții care s-au aflat În a Egiptului pustie. Și-acum, la fel are să fie Cu voi, cu toți, căci judec Eu” – Zisese Domnul Dumnezeu.

Levitic 10:2

Un foc, atunci, Domnu-a trimis, Cari, pe cei doi, i-a mistuit Și-n fața Lui, ei au murit.

Nahum 1:5

Se clatină în fața Lui Piscul semeț al muntelui. Topite, dealurile sânt ‘Nainte-I, iar acest pământ – Cu lumea și cu toți acei Cari sunt locuitori ai ei – În față-I stau înspăimântați, De un cutremur secerați.

Habacuc 3:5

Ciuma, ‘naintea Lui, pășește Și molima-n urmă-I sosește.

Numeri 10:33

Când de la munte au plecat, Trei zile-apoi, ei au umblat. Chivotul legământului Cu mărturia Domnului, Mergea – mereu – ‘naintea lor Și-a căutat, pentru popor, Trei zile-n șir, un loc de tihnă, Unde să poată-avea odihnă.

Numeri 11:18

Să spui poporului apoi: „Să vă sfințiți, pe mâine, voi, Căci carne o să căpătați, Precum ați vrut, ca să mâncați. Iată că Domnu-a auzit Cum plâns-ați și cum ați vorbit Atuncea când ați întrebat: „De unde vom fi căpătat Carne – aicea – în pustie? Căci în Egipt, precum se știe, Am dus-o bine, tot mereu”. Iată că Domnul Dumnezeu, Carne, vă dă, ca să mâncați Cât vreți, și-o să vă săturați.

Numeri 12:2

Domnul, prin Moise doar, vorbește? Dar cum de nu se folosește – Ca să vorbească – și de noi?” Domnul a auzit apoi, Ce-a spus Maria, negreșit, Când, cu Aron, ea a vorbit.

Numeri 14:2

Apoi, la Moise, a venit – Și la Aron – și a cârtit În urmă, împotriva lor. Iată ce-a zis acel popor: „Oare de ce n-om fi pierit Când, în Egipt, am locuit? De ce să nu fi murit noi, Chiar în acest pustiu apoi?

Numeri 14:22

Atât este de-adevărat Că toți cei care s-au uitat La slava Mea și au văzut Minunile ce le-am făcut – Și în Egipt și în pustie – Și-apoi au cutezat să vie, La Mine, și M-au ispitit De zece ori și n-au voit Ca să asculte glasul Meu –

Numeri 14:27

Plin de mânie: „Până când Mai las, această adunare, De a cârti, fără-ncetare, În contra Mea?! I-am auzit Pe toți cei care au cârtit, În contra Mea, din ăst popor. Rea este adunarea lor!

Numeri 14:28

Tu să le spui: „Pe viața Mea!” – Domnul a zis – „Că veți avea Parte, de tot ce ați vorbit, Căci vă voi face, negreșit, Întocmai cum ați gândit voi Că se va întâmpla apoi, Petru că tot ce ați vorbit, Urechea Mea a auzit!

Numeri 16:11

De-aceea, tu-mpotriva Lui – Cu ceata ta – acum, te pui! Cine-i Aron, ca să veniți Și împotrivă-i, să cârtiți?”

Numeri 16:35

Un foc, atuncea, a ieșit – Cari, de la Domnul, a venit – Iar oamenii care-aduceau Tămâie și care erau La două sute cincizeci inși, De flăcări, au sfârșit, cuprinși.

Numeri 17:5

Eu, un bărbat, Îmi voi alege. Ai să-l cunoști, după toiege: Al cui toiag a înflorit, Va fi bărbatul potrivit. În felu-acesta, voi putea, Capăt să pun, în fața Mea, Tuturor vorbelor pe care, A lui Israel adunare, În contra voastră, le-au pornit.”

Numeri 21:5

Lui Dumnezeu; toți au cârtit, Contra lui Moise, întrebând: „Spune-ne dar, ce ai de gând? De ce ai scos acest popor, Din țara Egiptenilor? Ce faci cu noi? Nimeni nu știe! Vrei să pierim, toți, în pustie? Nu vezi că, pâine, nu avem, Că nu-i nici apă, ca să bem? De hrana proastă, ce-am primit, Și sufletul ni s-a scârbit!”

1 Corinteni 10:10

Să nu cârtiți, cum ați văzut, Că unii din ei au făcut, Când Domnul, cu Nimicitorul, Și-a curățat, apoi, poporul.

Deuteronom 25:18

Știi că atunci când te-ai aflat Pe drum, pribeag, s-a aruncat Asupra ta, pe dinapoi, Lovind pe cei care-n convoi Erau în coadă, obosiți Și de puteri secătuiți.

Deuteronom 32:22

Iată, aprind a Mea mânie: Voi arde până-n temelie Și locuința morților Și temelia munților. Voi arde-n para focului Și roadele pământului.

Deuteronom 9:22

Când la Tabera v-ați aflat, Pe Domnul, iar L-ați ațâțat. La fel, la Masa ați făcut; De-asemenea, când ați trecut Pe la Chibrot-Hatava dar, L-ați ațâțat pe Domnul, iar.

Evrei 12:29

Căci, „foc mistuitor”, mereu, Este al nostru Dumnezeu.”

Iacov 5:4

Nu i-ați plătit pe lucrători, Care-au trudit la secerat, Pe-al vost’ ogor: i-ați înșelat Când fost-a vorba de plătit. Această plată, negreșit, În contra voastră, strigă-acum. Pedeapsa voastră e pe drum. Iată, Domnul oștirilor – Plânsul secerătorilor – Din cortul Său, l-a auzit.

Iuda 1:16

Oameni-aceștia-s cârtitori – Mereu sunt nemulțumitori De soarta lor. Ei dovedesc, Doar după pofte, că trăiesc. Vorbe trufașe au în gură Și-i laudă, peste măsură, Neîncetat – și îi slăvesc – Pe toți cei, de la cari, simțesc Că un câștig primesc apoi.