Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Numeri 10:30 - Biblia în versuri 2014

30 Hobab răspunse-apoi: „Eu știu Că este-a așa, dar n-am să viu. Mi-am pus în gând, ca să mă mut, În țara-n care m-am născut.”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

30 Dar el i-a răspuns: ‒ Nu, eu nu voi merge, ci mă voi întoarce în țara mea și la rudele mele.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

30 Dar el i-a răspuns: „Nu. Eu nu voi merge (împreună cu voi); ci mă voi întoarce în țara mea și la rudele mele.”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

30 [Hobáb] i-a răspuns: „Nu merg, căci mă voi duce în țara mea și în locul meu de naștere”.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

30 Hobab i-a răspuns: „Nu pot să merg, ci mă voi duce în țara mea și în locul meu de naștere.”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

30 Și el i‐a zis: Nu voi merge, ci mă voi duce în țara mea și la rudenia mea.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Numeri 10:30
12 Iomraidhean Croise  

Domnul îi zise lui Avram: „Iată acum, ce planuri am: Din țara ta, din neamul tău Și din casa tatălui tău, Să ieși, să pleci cu casa ta, În țara ce-ți voi arăta.


Acuma spune-mi, dragul meu, Dacă o dată ai plecat De dorul casei ațâțat, De ce-ai luat idolii mei? Oare la ce-ți folosesc ei?!”


Ascultă fiică și privește În jurul tău, căci trebuiește Să uiți de-acum, al tău popor Și casele părinților!


Moise, pe Ietro, înapoi, Acasă, îl trimise-apoi.


Eu săvârșesc. Dar, ce credeți? Era un om care avea Doi fii, și-i spuse unuia: „Să mergi în vie, ți-am cerut!”


„Nu vreau!” – apoi, rău i-a părut Și-a mers în via tatălui.


„Omul acela, care vine, Și vrea să meargă după Mine, De nu-și urăște mamă, tată, Soață, copii, frați, n-o să poată Să fie, ucenicul Meu.


Astfel, de-acum în colo, noi N-avem a mai cunoaște-apoi, În felul lumi-acesteia – Să știți – nicicând, pe nimenea. Chiar dacă noi – cum am văzut – Că pe Hristos, L-am cunoscut În felul lumii, nici pe El Nu Îl mai știm, acum, astfel.


Oameni-aceștia au trăit Și, în credință, au murit, Chiar dacă nimeni nu primise Ceea ce se făgăduise. Ei, aste lucruri, le-au văzut, Din depărtare, și-au putut Să le ureze doar, de bine, Mărturisind la orișicine Că sunt străini pe-acest pământ, Că simpli călători, ei sânt.


Tot prin credință, a plecat Avram, când Domnul l-a chemat, În locul pe care-l avea, În stăpânire, să îl ia. El n-a avut, deci, nici o știre, De viitoarea moștenire, Dar L-a crezut, cu-adevărat, Pe Dumnezeu, și a plecat, Așa precum i s-a cerut, Făr’ ca nimic să fi știut.


Socrul pe care îl avea Moise, Chenit se dovedea. Fiii acestuia veniră Și cu-ai lui Iuda se suiră Din a Finicilor cetate, Și-au mers înspre-o pustietate, La miazăzi de-Arad aflată, Pustie ce fusese dată, Lui Iuda. Ei au poposit Acolo, și au locuit În mijlocul poporului.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan