Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Numeri 10:12 - Biblia în versuri 2014

12 Atunci, poporul a pornit La drum și-astfel, a părăsit Sinaiul și pustia lui. După porunca Domnului, Mergeau cu toți și nimenea, Din tabăra lui, nu ieșea. Având, mereu, în față, norul, Până-n Paran, a mers poporul. Acolo, norul s-a oprit Și în pustie-au poposit.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

12 Atunci fiii lui Israel au pornit din deșertul Sinai în călătoriile lor. Și norul s-a așezat în deșertul Paran.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Atunci israelienii au plecat din deșertul Sinai și și-au continuat călătoriile. Norul s-a oprit și s-a stabilit (peste Tabernacol) în deșertul Paran.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 Fiii lui Israél au pornit din pustiul Sinài după ordinea lor de mers. Norul s-a oprit în pustiul Parán.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 Și copiii lui Israel au pornit din pustia Sinai după taberele lor. Norul s-a oprit în pustia Paran.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

12 Și copii lui Israel au plecat după călătoriile lor din pustia Sinai și norul a stătut în pustia Paran.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Numeri 10:12
22 Iomraidhean Croise  

La rând, Horiții au venit; Chedorlaomer i-a lovit Între Seir și-ntre Paran. Apoi, precum avea în plan,


Și în pustie a trăit – Chiar în Paran – iar mama lui, Din fetele Egiptului, S-a dus de i-a ales soție, Ca sprijin potrivit să-i fie.


În acel timp. Din Madian, El a fost dus până-n Paran, Iar de acolo a trecut În al Egiptului ținut, Căci Faraon i-a dăruit O casă și s-a îngrijit Să aibă haine și mâncare, Precum și o moșie mare.


Întreg poporul a pornit De la Sucot și-a poposit În locul ce este aflat Lângă pustiu, Etam chemat.


Cel Sfânt sosește din Paran, Iar Dumnezeu, de la Teman… (Oprire) Întinderile cerului Pline-s de măreția Lui. Ale pământului hotare Umplute-s de-a Lui slavă mare.


Al doilea an abia sosise, De când Israelul ieșise Din al Egiptului ținut. Când luna-a doua a-nceput – În prima zi – precum se știe – În a Sinaiului pustie, Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:


Când de la munte au plecat, Trei zile-apoi, ei au umblat. Chivotul legământului Cu mărturia Domnului, Mergea – mereu – ‘naintea lor Și-a căutat, pentru popor, Trei zile-n șir, un loc de tihnă, Unde să poată-avea odihnă.


Poporu-ntreg, din nou, la drum. El a plecat, astfel, acum, Din Hațerot și-a poposit Într-un pustiu, Paran numit.


La Moise, ei s-au dus. Cu el, Aron și-ntregul Israel Erau, la Cades, în pustie, Și-i așteptau, pe ei, să vie Cu veștile din Canaan, În tabăra lor, din Paran. Iscoadele, știri, au adus Și-apoi, în fața lor, au pus Roada ce fost-a adunată Din țara ‘ceea minunată.


Moise, îndată, din Paran – După porunca Domnului – Și-a și trimis oamenii lui. Toți cei ce-au fost trimiși de el, Erau fruntași în Israel.


Israelul a împlinit, Întocmai, tot ce-a poruncit Domnul, prin Moise: poposeau Cu steagul lor, iar când porneau, Plecau, după familia lor Și casele părinților.


Domnul, lui Moise, i-a vorbit, Atuncea când a poposit Poporu-așa precum se știe, În a Sinaiului pustie, În luna-ntâi, din anu-n care Al doilea e, de la plecare Din al Egiptului ținut, De când El, liber, l-a făcut:


Când, de pe cort, se-nălța norul, Atunci pornea, la drum, poporul, Iar unde norul se oprea, Israel tabăra-și punea.


Ei, Paștele, l-au prăznuit, Atunci, la timpul potrivit, În a Sinaiului pustie, În luna-ntâi – precum se știe – A paișpea zi, pe înserat, Precum poruncile s-au dat, De către Dumnezeul lor, Prin Moise-ntregului popor.


Moise vorbit-a, în ăst fel, Copiilor lui Israel, Lângă Iordan, într-o câmpie Ce se-ntindea înspre pustie, Chiar lângă Suf, între Paran, Între Tofel, între Laban Și Di-Zahab, și între tot Ținutul de la Hațerot.


„De la Horeb, noi am plecat Și spre pustiu, ne-am îndreptat. A mers astfel, al nost’ popor, La muntele-Amoriților, Așa precum a poruncit Domnul, atunci când ne-a vorbit. Acel pustiu, noi l-am trecut – Grozav a fost, cum ați văzut – Dar pân’ la urmă-am reușit, La Cades-Barnea, de-am sosit.


Întoarceți-vă, acum, voi. La muntele-Amoriților, Să plece dar, al Meu popor, Și-n toate-mprejurimile. Să împânziți câmpiile, Să vă urcați pe munte-apoi, Să coborâți, în vale, voi; Spre miazăzi, să vă-ndreptați Și pe al mării mal să stați. Să intre dar, al vost’ popor, În țara Canaaniților, Iar din Liban, veți merge voi, Până la Eufrat apoi.


Când moartea-i s-a apropiat, Moise, astfel, a cuvântat: „De pe Sinai, Domnu-a venit; Peste Seir, a răsărit; Din muntele Paranului, Venit-a strălucirea Lui – Din zecile de mii pe care Numărul sfinților le are – Purtând în dreapta Domnului, Focul nestins al legii Lui.


Întreg poporul Israel A plâns, atunci când Samuel, Din astă lume, a plecat. Israeliții au aflat De moartea lui și toți s-au strâns, La Rama, iar apoi l-au plâns. În urmă, ei l-au îngropat La Rama-n casa-n care-a stat. David, atuncea, a pornit, Spre un pustiu, Paran, numit.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan