Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Numeri 1:53 - Biblia în versuri 2014

53 În jurul cortului, să stea Leviții ca, mânia Mea Să nu cumva să izbucnească Și-n urmă, să îi nimicească Pe toți fiii lui Israel. Leviții vor păzi, astfel, Cortu-ntâlnirii – cortul care Este, la voi, în adunare.”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

53 Dar leviții să-și așeze tabăra în jurul Tabernaculului Mărturiei, ca să nu izbucnească mânia Mea împotriva comunității fiilor lui Israel. Leviții să aibă responsabilitatea de a păzi Tabernaculul Mărturiei“.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

53 Dar leviții să își facă tabăra în jurul Tabernacolului Declarației, ca să nu se declanșeze mânia Mea împotriva adunării israelienilor. Leviții să fie paznicii Tabernacolului Declarației.”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

53 iar levíții să-și așeze tabăra în jurul cortului mărturiei ca să nu vină mânia asupra adunării fiilor lui Israél! Leviții să păzească ceea ce trebuie păzit la cortul mărturiei”!

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

53 Dar leviții să tăbărască în jurul cortului întâlnirii, pentru ca să nu izbucnească mânia Mea împotriva adunării copiilor lui Israel, și leviții să aibă paza cortului întâlnirii.”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

53 Și leviții să tăbărască împrejurul locașului mărturiei, ca să nu vie mânie peste adunarea copiilor lui Israel: și leviții să păzească cele de păzit ale locașului mărturiei.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Numeri 1:53
26 Iomraidhean Croise  

Ai lui Aron fii sunt acei Care, alăturea de ei, Vegheau la cortul Domnului Precum și la locașul Lui. Ei și Leviții, frați, erau Și împreună îngrijeau Atât de Casa Domnului, Cât și de slujba Casei Lui.


Dar vreau ca să aflați apoi – În ce e privitor la noi – Precum că nu L-am părăsit Pe Dumnezeu, ci L-am slujit, Neîncetat. Preoții Lui – Care fac slujba Domnului – Ai lui Aron fii se vădesc. Leviții care-i însoțesc Își împlinesc slujbele date, După poruncile lăsate.


În zori, precum și seara-apoi, Arderi de tot aducem noi, Pentru al nostru Dumnezeu. Tămâie ardem, tot mereu, Pentru cinstirea Domnului Și pâini punem ‘naintea Lui. Sfeșnicul cel de aur care, Doar candele, pe brațe, are, Aprins e-n fiecare seară, Până când zorile vin iară. Toate acestea le-mplinim, Pentru că astfel, noi păzim Poruncile ce le-am primit. Pe Domnul, voi L-ați părăsit.


„Văzând fapta prorocilor, A zis Domnul oștirilor: „Pelin, drept hrană, vor avea Și apă otrăvită-or bea, Căci prin proroci – pe care-i știm Că sunt azi în Ierusalim – Nelegiuirea, negreșit, Întreaga țară a-mpânzit.”


Minciuni, prorocii prorocesc, Iar preoții le folosesc Pentru a stăpânii în pace. Poporului Meu mult îi place Lucrul acesta. Dar apoi – În urmă – ce veți face voi?”


Cu fii săi – cu Eleazar, Și-asemeni și cu Itamar – Era Aron, când a venit Moise, la el, și le-a vorbit: „Acum, să nu vă dezveliți Voi, capetele! Vă păziți, Să nu rupeți haine, cumva, Ca să nu piară cineva, Căci nu vreau – din cauza voastră – Pe toată adunarea noastră, Să se mânie Dumnezeu. Deci ascultați de sfatul meu: Voi trebuie, pe-ai voștri frați, Deoparte, ca să îi lăsați Și-n al lui Israel popor, Să plângă toți, arderea lor, Cari, de la Domnul, a venit.


„Al întâlnirii”, va fi dat În grija lor. De-asemenea, Ei, de unelte, vor avea Grijă, mereu, și tot ce ține De cort, în grija lor revine. Ei, cortul, trebuie să-l ducă, Uneltele să le aducă, Să împlinească slujba lui Și să stea-n jurul cortului.


Tot Israelul a făcut, Întocmai, precum a cerut Domnul, atunci când a vorbit Cu Moise. Ei au împlinit, Porunca Domnului, îndată, Așa precum fusese dată.


Moise, atuncea, l-a trimis Pe-Aron, în grabă, și i-a zis: „Du-te, cădelnița de-ți ia! Foc de pe-altar să pui în ea! Pui și tămâie, după care, Pentru întreaga adunare, Fă ispășire – negreșit – Pentru că Și-a dezlănțuit Domnul, acum, din nou, mânia Și iată, a-nceput urgia!”


Lucrul acest, puțin e oare, Că din întreaga adunare A fiilor lui Israel, Va ales Domnul, pentru El, Să fiți în slujba cortului, Mereu, în preajma Domnului?


Moise, pe toate, le-a luat Și-apoi, în cort, le-a așezat, Să stea-naintea Domnului, În fața mărturiei Lui.


Cortu-ntâlniri-apoi urmând Ca să pornească-n urma lor, Cu tabăra Leviților Care, la mijloc, e aflată. Pe drum, va trebui păstrată Ordinea-n care s-a pornit Și fiecare – negreșit – La al său steag, să se găsească.


Locul familiilor lor Din casa Gherșoniților, Era-n spatele cortului Către apusul soarelui.


Familiile lui Chehat, La miazăzi, s-au așezat.


Al casei Merariților – A fost, atuncea, Țuriel; Abihail este acel Pe care l-a avut drept tată.


Moise și-Aron cu fii lui, Ședeau ‘naintea cortului, Cu fața către răsărit, Căci ei aveau de-ndeplinit Ceea ce Domnul poruncise – Cu Moise-atuncea când vorbise – Referitor la Israel. De-asemenea, străinu-acel Cari, îndrăzneală, va avea De cort de a se-apropia, Urma să fie pedepsit, Fiind, de moarte-astfel, lovit.


Apoi, din jumătatea care Revine pentru adunare, Ai să iei una, la cincizeci, Adică tu vei lua deci, Câte-o bucată dintre boi, Din oameni, din măgari sau oi, Sau din oricare dobitoc Care se află-n acel loc. Partea ce-o iei de la popor, Tu să o dai Leviților Aflați în slujba Domnului, Având în pază, cortul Lui.”


Moise, din astă jumătate, Opri partea cerută. Deci, Luat-a unul la cincizeci, Din orișicare dobitoc Și-apoi din oameni. La un loc, I-a strâns pe toți; numărul lor, L-a dat apoi, Leviților – După porunca Domnului – Căci ei fac paza cortului.


Din mijlocul lui Israel, Eu, pe Leviți, în acest fel, I-am scos întâi și i-am luat Și-n urmă, lui Aron, i-am dat – Și-asemenea fiilor lui – Să facă slujba cortului În locul fiilor pe care Neamul lui Israel îi are, Ca nu cumva, de vreo urgie, Acești copii loviți să fie Atuncea când aproape sânt De-al Meu locaș ce este sfânt.”


Mereu, să propovăduiești Cuvântul și să stăruiești Asupra lui, necontenit, Atât la timpul potrivit, Precum și în orice răstimp Ce nu pare a fi la timp. Mustră și ceartă, cu măsură, Îndeamnă, dă învățătură, Împarte, tuturor, povețe Și le-nsoțește cu blândețe.


Domnul, pe cei ce-au locuit Chiar la Bet-Șemeș, i-a lovit, Căci în chivot ei s-au uitat. Moartea – pe loc – i-a secerat, Atuncea, pe cincizeci de mii Dintre-ai lui Israel copii, La care s-au adăugat – În urmă – șaptezeci, de-ndat’. Poporu-ntreg s-a tânguit, Pentru că Domnul l-a lovit, Îngăduind așa urgie, Asupra lui, atunci, să vie.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan