Numeri 1:53 - Biblia în versuri 201453 În jurul cortului, să stea Leviții ca, mânia Mea Să nu cumva să izbucnească Și-n urmă, să îi nimicească Pe toți fiii lui Israel. Leviții vor păzi, astfel, Cortu-ntâlnirii – cortul care Este, la voi, în adunare.” Faic an caibideilTuilleadh tionndaidheanNoua Traducere Românească53 Dar leviții să-și așeze tabăra în jurul Tabernaculului Mărturiei, ca să nu izbucnească mânia Mea împotriva comunității fiilor lui Israel. Leviții să aibă responsabilitatea de a păzi Tabernaculul Mărturiei“. Faic an caibideilBiblia în Versiune Actualizată 201853 Dar leviții să își facă tabăra în jurul Tabernacolului Declarației, ca să nu se declanșeze mânia Mea împotriva adunării israelienilor. Leviții să fie paznicii Tabernacolului Declarației.” Faic an caibideilVersiunea Biblia Romano-Catolică 202053 iar levíții să-și așeze tabăra în jurul cortului mărturiei ca să nu vină mânia asupra adunării fiilor lui Israél! Leviții să păzească ceea ce trebuie păzit la cortul mărturiei”! Faic an caibideilBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu53 Dar leviții să tăbărască în jurul cortului întâlnirii, pentru ca să nu izbucnească mânia Mea împotriva adunării copiilor lui Israel, și leviții să aibă paza cortului întâlnirii.” Faic an caibideilTraducere Literală Cornilescu 193153 Și leviții să tăbărască împrejurul locașului mărturiei, ca să nu vie mânie peste adunarea copiilor lui Israel: și leviții să păzească cele de păzit ale locașului mărturiei. Faic an caibideil |
În zori, precum și seara-apoi, Arderi de tot aducem noi, Pentru al nostru Dumnezeu. Tămâie ardem, tot mereu, Pentru cinstirea Domnului Și pâini punem ‘naintea Lui. Sfeșnicul cel de aur care, Doar candele, pe brațe, are, Aprins e-n fiecare seară, Până când zorile vin iară. Toate acestea le-mplinim, Pentru că astfel, noi păzim Poruncile ce le-am primit. Pe Domnul, voi L-ați părăsit.
Cu fii săi – cu Eleazar, Și-asemeni și cu Itamar – Era Aron, când a venit Moise, la el, și le-a vorbit: „Acum, să nu vă dezveliți Voi, capetele! Vă păziți, Să nu rupeți haine, cumva, Ca să nu piară cineva, Căci nu vreau – din cauza voastră – Pe toată adunarea noastră, Să se mânie Dumnezeu. Deci ascultați de sfatul meu: Voi trebuie, pe-ai voștri frați, Deoparte, ca să îi lăsați Și-n al lui Israel popor, Să plângă toți, arderea lor, Cari, de la Domnul, a venit.
Moise și-Aron cu fii lui, Ședeau ‘naintea cortului, Cu fața către răsărit, Căci ei aveau de-ndeplinit Ceea ce Domnul poruncise – Cu Moise-atuncea când vorbise – Referitor la Israel. De-asemenea, străinu-acel Cari, îndrăzneală, va avea De cort de a se-apropia, Urma să fie pedepsit, Fiind, de moarte-astfel, lovit.
Apoi, din jumătatea care Revine pentru adunare, Ai să iei una, la cincizeci, Adică tu vei lua deci, Câte-o bucată dintre boi, Din oameni, din măgari sau oi, Sau din oricare dobitoc Care se află-n acel loc. Partea ce-o iei de la popor, Tu să o dai Leviților Aflați în slujba Domnului, Având în pază, cortul Lui.”
Din mijlocul lui Israel, Eu, pe Leviți, în acest fel, I-am scos întâi și i-am luat Și-n urmă, lui Aron, i-am dat – Și-asemenea fiilor lui – Să facă slujba cortului În locul fiilor pe care Neamul lui Israel îi are, Ca nu cumva, de vreo urgie, Acești copii loviți să fie Atuncea când aproape sânt De-al Meu locaș ce este sfânt.”
Domnul, pe cei ce-au locuit Chiar la Bet-Șemeș, i-a lovit, Căci în chivot ei s-au uitat. Moartea – pe loc – i-a secerat, Atuncea, pe cincizeci de mii Dintre-ai lui Israel copii, La care s-au adăugat – În urmă – șaptezeci, de-ndat’. Poporu-ntreg s-a tânguit, Pentru că Domnul l-a lovit, Îngăduind așa urgie, Asupra lui, atunci, să vie.