Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Numeri 1:3 - Biblia în versuri 2014

3 De douăzeci de ani, trecuți, În stare-a fi și pricepuți Să poarte arme. Numărați, Vor trebui acești bărbați, Luându-i după ceata lor, Din al lui Israel popor. Tu și Aron sunteți cei care Veți face astă numărare.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

3 a fiecăruia din Israel, de la douăzeci de ani în sus, care este în stare să meargă la război. Tu și Aaron să-i numărați potrivit armatelor lor.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Această listă să cuprindă numele tuturor celor din Israel care au vârsta de cel puțin douăzeci de ani și care sunt capabili să meargă la război. Tu și Aaron să îi numărați în grupurile lor de care aparțin.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 de la douăzeci de ani în sus, pe toți cei care pot ieși la luptă în Israél; numărați-i, tu și Aaròn, după grupele lor!

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 de la vârsta de douăzeci de ani în sus, pe toți cei din Israel care sunt în stare să poarte armele; să le faceți numărătoarea după cetele lor, tu și Aaron.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 de la douăzeci de ani și mai sus, pe toți cei ce pot ieși la oaste în Israel, numărați‐i după cetele lor, tu și Aaron.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Numeri 1:3
16 Iomraidhean Croise  

Ioab a mers la împărat, Să-i spună ceea ce-a aflat. Au fost la opt sute de mii – Dintre-ai lui Israel copii – Oamenii care mânuiau Săbii și de război erau; Iar dintre ai lui Iuda fii, Au fost la cin’sute de mii.


Gadiții, cari s-au întrupat Din Ruben, lângă cari se trase Și jumătate din Manase, Oameni viteji – mulți – au avut, Care-au purtat săbii și scut. Aceștia, arcuri, mânuiau, Iar la război, deprinși, erau. Sunt patruzeci și patru mii Și șapte sute șaizeci fii, Din rândul lor, cari s-au vădit Că-s buni de oaste, negreșit.


Amația a mai cerut Locuitorilor pe care Țara lui Iuda-n ea îi are, Să se adune-n fața lui. Din mijlocul poporului Alese mai mulți oameni cari Se arătau drept cei mai mari, Puși peste cetele făcute Din mii de oameni și din sute. La fel a fost cu cei ce vin Din ramura cu Beniamin. Întreg poporul adunat, În urmă, fost-a numărat – Așa precum fusese spus – De la ani douăzeci în sus. Astfel, dintre ai țării fii Au fost aflații trei sute mii De oameni, care se vădeau Că armele le mânuiau. Așa după cum s-a văzut, Ei purtau sulițe și scut.


Să țină astă sărbătoare, Întotdeauna, fiecare, Căci ale voastre oști – pe toate – În ziua ‘ceea le voi scoate Eu, din Egipt. Veți ști apoi, Că ziua ce-o veți ține voi, Va trebui lege să fie, De-acuma, pentru veșnicie.


Omul care a împlinit Ani douăzeci, e socotit, La tine, în numărătoare; Deci, obligație el are Să deie darul așezat, Cari pentru Domnu-i ridicat.


Jumate siclu revenea – După cel care-l folosea Sfântul locaș – pe fiecare Persoană prinsă-n numărare, De douăzeci de ani în sus, Exact așa cum Domnu-a spus. Dintre ai lui Israel fii, Sunt șase sute și trei mii Și încă cinci sute cincizeci Prinși în numărătoare. Deci, Jumate siclu s-a luat De la cei cari s-au numărat.


Doar trupuri moarte au să fie Împrăștiate, în pustie, Pentru că-n ea o să pieriți. De-asemenea, voiesc să știți Că voi, cu toți, aceia care Cuprinși ați fost în numărare – De la ani douăzeci în sus, Exact așa precum am spus – Și ați cârtit în contra Mea,


„Să faceți iar, o numărare, Pentru întreaga adunare, De la o vârstă – cum v-am spus – De douăzeci de ani în sus, După familiile lor Și casele părinților. Să-i numărați pe toți cei care, Să poarte arme, sunt în stare.”


„Să mergi și pe-ai lui Levi fii, Să-i numeri, căci voiesc să-i știi, După familiile lor Și casele părinților. Vreau dar, ca să se socotească Toți cei de parte bărbătească. Să-i iei de la o lună-n sus, Și să îi numeri, cum am spus.”


„Toți oamenii, cari s-au urcat Din al Egiptului ținut – Deci cei pe care i-am trecut, În numărare, cum am spus, De la ani douăzeci, în sus – Pieri-vor făr’ a fi intrat, În țara care, am jurat, Că lui Avram, Isac și-apoi, Lui Iacov, dărui-o voi. Ei, țara, nu o vor vedea, Căci n-au pășit, pe calea Mea,


Iată popasurile care A lui Israel adunare, Din al Egiptului ținut – De când ieșise – le-a făcut. Moise și-Aron – fratele lui – Erau capii poporului.


De la treizeci de ani în sus, Pân’ la cincizeci. Îi vei fi pus, În rândul lor, pe toți cei care Se dovedesc a fi în stare, În slujba cortului să fie, Având în ei destoinicie.


„Cel care-i proaspăt însurat, La oaste, nu va fi luat. Să nu se pună peste el, Vreo sarcină, ci omu-acel, Un an de zile – negreșit – Va trebui a fi scutit, Din pricina familiei lui. Astfel, în timpul anului, Omul va trebui să știe Să-și veselească-a lui soție.


Astă poruncă v-am dat eu, Atuncea: „Domnul Dumnezeu, Țara vi-o dă, s-o stăpâniți. La luptă dar, voi să porniți. Pe toți bărbații de război Să-i înarmați, iar ei, apoi, Să se așeze-n fruntea lui – Adică a poporului – Ca să se lupte-n acest fel, Lângă întregul Israel.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan