Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Neemia 3:5 - Biblia în versuri 2014

5 Și Tecoiții au lucrat, Însă cei care s-au aflat, În fruntea lor, nu s-au supus În slujba Domnului de Sus.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

5 Apoi, următoarea parte a fost restaurată de tekoaniți. Nobilii lor însă nu au pus umărul la lucrarea stăpânilor lor.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Apoi, următoarea parte a fost refăcută de oamenii din Tecoa. Dar oamenii bogați nu au participat la lucrarea stăpânilor lor.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 alături de ei au lucrat cei din Técoa, ai căror nobili nu au pus umărul la lucrarea Domnului.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 alături de ei au lucrat tecoiții, ai căror fruntași nu s-au supus în slujba Domnului.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Și lângă ei au dres tecoiții; dar cei măreți ai lor nu și‐au pus grumazul la lucrul Domnului lor.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Neemia 3:5
17 Iomraidhean Croise  

El, o femeie, cunoștea, Cari iscusită se vădea. Astfel, îndată, a trimis, Soli la Tecoua și i-a zis: „Fă-te că ești nemângâiată Și-apoi, să plângi dar, îmbrăcată Cu-acele straie ale tale Cari folosite-s pentru jale. De-asemenea, te mai îndemn, Să nu te ungi cu untdelemn. Să fii ca o femeie care, Cuprinsă e, de întristare Și-și plânge-un mort, de multă vreme. Să faci cum spun și nu te teme!


El, Betleemul, l-a-nălțat; Etamul l-a mai ridicat; Tecoua a mai fost zidită,


Cei care-n lucru îi urmară Sunt Tecoiții. Au zidit Brâul care s-a nimerit În dreptul turnului cel mare Ce iese-afară, după care Lungiră creasta zidului, Până la zidul dealului.


Până când zidul s-a-nălțat, Cu ei alături a lucrat Și Meremot, acela care, Pe Urie, părinte-l are, Și pe Hacoț. De-asemenea, Și Meșulam îl sprijinea. El se vădea a fi cel care Pe Berechia, tată-l are, Precum și pe Meșezabel. Țadoc a mai lucrat cu el, Țadoc fiind acela care, Pe Bana, drept părinte-l are.


Apoi, Ioiada – acel care, Pe Paseah, părinte-l are – Și Meșulam – cari se vădea Fecior al lui Besodia – Poarta cea veche-o reparară Și-n al ei loc o așezară. Îndată, după ce-o sfârșiră, Cu scânduri o acoperiră Și ușile apoi i-au pus. Încuietori i-au mai adus Și-apoi pe ușile acele, Au așezat zăvoare grele.


La Zedechia, eu m-am dus Și am zis tot ce mi s-a spus: „Grabnic, supune-te-așadar, Și tu, lui Nebucadențar Care aflat este pe tron, Drept împărat, în Babilon. Numai așa doar, reușiți Tu și poporul, să trăiți.


„Domnul la mine a venit Și-aste cuvinte le-a rostit: „Fă-ți niște legături de-ndată Și niște juguri totodată, Pe cari la gât să ți le pui.


Poporul ce se va opune Și care nu se va supune Lui Nebucadențar – cel care, În Babilon, este mai mare – Are să fie nimicit, Pentru că el va fi lovit Cu ciuma și cu foametea Și o să-l taie sabia. Așa va fi căci, negreșit, Domnul e cel care-a vorbit!


„Să fugă fiii care vin Din ramura lui Beniamin! Cei din Ierusalim, fugiți, Fugiți și nu vă mai opriți! Cei din Tecoa, să sunați Din trâmbiți și să ridicați – Lângă Bet-Hacherem – un semn! Să faceți precum vă îndemn, Căci de la miazănoapte-apare Nenorociri și prăpăd mare.


Iată cuvintele pe care Amos le-a spus, acela care De la Tecoua se trăgea Și-a fi păstor se dovedea. Vedeniile-acestea, el Le are, despre Israel, Din vremea-n care, împărat – În Iuda – Ozia a stat, În timp ce-n Israel ședea Ieroboam de stăpânea. Ieroboam este cel care, Părinte, pe Ioas, îl are. Aste vedenii și cuvinte, Cu doi ani doar, mai înainte De-acel cutremur de pământ, Se dovedesc precum că sânt.


Haideți! Luați toți, jugul Meu Și-asemeni Mie fiți, căci Eu Sunt blând, cu inima smerită. La Mine poate fi găsită Odihna-atât de necesară Pentru sufletul vost’. Ușoară


De ce aveți dar, rea voință, Și-L ispitiți pe Dumnezeu, Punând – acum – acest jug greu, Pe gâtul ucenicilor, Pe care – cum știți, fraților – Nici noi măcar, nu l-am purtat, Și nici ai noști’ părinți, vreodat’?


De pildă, vreau să vă uitați, La voi, cei care-ați fost chemați: În rândul vostru, înțelepți – În felul lumii deci, deștepți – Nu sunt prea mulți; nu-s mulți nici cei Cari sunt puternici, nici acei Cari, din alese neamuri, sânt.


Îngerul Domnului, de sus – Din ceruri – a venit și-a spus: „Voi, pe Meroza-l blestemați, Pe cei care-s cu el aflați! Să-i blestemați pe-aceia care, Locuitori, Meroza-i are, Căci nici unul nu a venit Și-n ajutor, nu i-au sărit Lui Dumnezeu, ca-n rând să fie, Cu cei ce-s plini de vitejie!”


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan