Neemia 1:3 - Biblia în versuri 2014

³ Au început să-mi spună: „Iată, Cei ce scăpat-au din robie, ‘Napoi au reușit să vie. Acuma, sunt aflați în țară, În strâmtorări și în ocară, Căci zidul ce împrejmuia Ierusalimul – și-l veghea – Surpat se află, la pământ, Iar ale lui porți, arse, sânt.”

Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

³ Ei mi-au răspuns: „Supraviețuitorii, cei care au rămas după perioada de captivitate, sunt acolo, în provincie, în necaz mare și rușine. Zidul Ierusalimului este dărâmat, iar porțile lui sunt arse de foc“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³ Ei mi-au răspuns: „Supraviețuitorii captivității care trăiesc în acea provincie, înfruntă dificultăți și o mare rușine! Zidul orașului Ierusalim este dărâmat, iar porțile lui sunt arse!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³ Ei mi-au răspuns: „Cei care au rămas din captivitate sunt acolo, în provincie; sunt în mare necaz și rușine: zidurile Ierusalímului sunt dărâmate și porțile sale sunt arse de foc”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³ Ei mi-au răspuns: „Cei ce au mai rămas din robie sunt acolo, în țară, în cea mai mare nenorocire și ocară; zidurile Ierusalimului sunt dărâmate și porțile sunt arse de foc.”

Traducere Literală Cornilescu 1931

³ Și ei mi‐au zis: Rămășița ce a rămas din robie acolo în țară este în necaz mare și ocară: și zidul Ierusalimului este dărâmatși porțile lui sunt arse cu foc.

Neemia 1:3 Iomraidhean Croise

1 Regi 9:7

Atuncea fi-veți nimiciți Din țara care ați primit-o Și din părinți ați moștenit-o. De-asemeni, fi-va lepădată Casa aceasta, închinată Numelui Meu – Casa pe care Eu am sfințit-o-n adunare. De râs, ajunge-va, astfel, Printre popoare, Israel.

2 Regi 25:10

Oștirile Haldeilor – Cari căpetenia străjilor O însoțeau – au dărâmat Zidul ce a înconjurat Ierusalimul; iar apoi,

2 Cronici 36:19

Haldei-au ars Casa pe care Al lui Israel Domn o are, Iar zidul ce-a înconjurat Ierusalimul, l-au surpat. Au nimicit și au pus foc La casele din acel loc, După ce-ntâi au jefuit Tot ce în cale l-au ieșit.

Esdra 2:1

Iată-i pe cei care scăpară Și cari – în a lui Iuda țară – Din Babilon s-au întors iar. Pe-aceștia, Nebucadențar, Care fusese împărat, În Babilon i-a strămutat.

Esdra 5:8

Află că-n Iuda am plecat De-ndată ce noi am aflat Că a-nceput a fi-nălțată Casa cari este închinată Lui Dumnezeu, Acela care E Dumnezeul Cel mai mare. Casa care s-a început – Așa după cum am văzut – Din piatră are-a fi zidită, Cari mai întâi va fi cioplită. Iar în pereți, când se lucrează, Lemne de cedru se așează. Lucrul se face repejor Și izbutește-n mâna lor.

Neemia 11:3

Iată-i pe capii de ținut Care-au venit de au șezut Atuncea, la Ierusalim. Ceilalți – așa după cum știm – Cu toată ceata de preoți, Precum și cu Leviții toți, Se așezară fiecare Pe la moșia ce o are. La fel s-au dus de-au locuit Și cei ce-n Templu au slujit, Precum și fiii robilor Care urmași sunt ai celor Ce pentru Solomon slujiră.

Neemia 2:13

Prin poarta văii am trecut Și spre izvorul cunoscut Drept „al balaurului”, eu M-am îndreptat. În gândul meu, Am hotărât să plec apoi, Spre porțile dinspre gunoi. Priveam, atent, către cetate La zidurile dărâmate Și porțile ei năruite Care, de foc, sunt mistuite.

Neemia 2:17

După aceea, am plecat, În fața lor m-am așezat Și le-am vorbit: „Vedeți dar voi, Starea în care suntem noi! Ierusalimu-i l-a pământ Iar porțile lui, arse, sânt. Veniți, din nou, să îl zidim, Ca de ocară să nu fim!”

Neemia 2:3

Și i-am răspuns, înspăimântat: „Trăiască marele-mpărat, De-acum și până-n veșnicie! Cum ar putea ca să nu fie Obrajii mei, plini de-ntristare, Dacă cetatea cea în care Își au mormântul toți acei Care au fost părinții mei, E dărâmată, la pământ, Iar ale ei porți, arse, sânt?”

Neemia 7:6

Iată-i pe cei care scăpară Și cari – în a lui Iuda țară – Din Babilon, s-au întors iar. Pe-aceștia, Nebucadențar, Care fusese împărat, În Babilon i-a strămutat.

Estera 1:1

De mult, în timpu-ndepărtat, Ahașveroș, ca împărat, A stăpânit din India Și până-n Etiopia. Când se-ntâmplau aceste fapte, O sută douăzeci și șapte Erau ținuturile care Formau împărăția-i mare.

Psalmi 79:4

Iată că în a noastră țară, Acum ajuns-am de ocară Și de batjocura celor Cari înconjoară-al Tău popor.

Proverbe 25:28

Cel care nu-i stăpân pe sine Și-n frâu nu poate a se ține, E ca cetățile surpate, Cu zidurile dărâmate.

Isaia 43:28

De-aceea, toți aceia cari S-au dovedit a fi mai mari Peste locașul Meu cel sfânt, Drept pângăriți socot că sânt. Pe Iacov, Eu M-am mâniat Și-apoi pierzării l-am lăsat. Pradă batjocurii, la fel, Eu l-am lăsat pe Israel.”

Isaia 5:5

De-aceea, iată ce-am să-i fac Viei aceleia, de-ndată: Am să-i smulg gardul și călcată Are să fie-atunci, de vite, Iar zidurile construite În jurul ei, le năruiesc.

Ieremia 24:9

În vremea care o să vie, De pomină îi fac să fie. Doar pricini de nenorocire, A țărilor de peste fire, Au să ajungă. De ocară Îi fac, în fiecare țară, În care fi-vor izgoniți. Buni de blestem, vor fi găsiți Și de batjocură, mereu, Oriunde-am să-i împrăștii Eu.

Ieremia 29:18

Îi urmăresc cu sabia Cu ciuma și cu foametea. Pricini de spaimă au să fie Pentru oricare-mpărăție, Căci pricini de nenorocire A țărilor de peste fire Au să ajungă. De ocară Îi fac, în fiecare țară În care fi-vor izgoniți. Buni de blestem vor fi găsiți Și de batjocură mereu, Oriunde-am să-i împrăștii Eu.

Ieremia 39:8

Și casa împăratului Și casele poporului Arse-au fost de către Haldei. În urmă, dărâmat-au ei, Zidul Ierusalimului, Ce se afla în jurul lui.

Ieremia 42:18

Domnul oștirilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel, În acest fel a cuvântat: „Așa după cum s-a vărsat Nestăvilita Mea mânie Și cu aprinsa Mea urgie Peste cei care se vădeau Că la Ierusalim ședeau, Așa vă vor lovi apoi Toate acestea, și pe voi, Dacă-n Egipt o să fugiți, Pentru un timp să locuiți. Acolo, vă voi face-apoi, O pricină s-ajungeți voi, De-afurisenie și ocară, De groază și blestem în țară, Iar acest loc n-o să puteți, Nicicând, în urmă, să-l vedeți!”

Ieremia 5:10

„Grabnic, pe ziduri vă urcați, Dar nu de tot le dărâmați! Luați acești butuci, de-ndată, Căci nu ai Domnului se-arată!

Ieremia 52:14

Oștirile Haldeilor Cari căpetenia străjilor O însoțeau, au dărâmat Zidul ce a înconjurat Ierusalimul; iar apoi,

Plângerile 1:7

În zilele necazului Și-ale ticăloșiei lui, Ierusalimul ia aminte La zilele de dinainte, La bunătățile pe care Le-a tot avut fără-ncetare, De mult, în zilele lui bune Din vremile cele străbune. Când a căzut poporul lui În mâna-asupritorului, Nu s-a găsit nici un popor Ca să îi vină-n ajutor, Iar cei care îl dușmăneau, De prăbușirea lui, râdeau.

Plângerile 2:9

Porțile cele ‘nalte-i sânt, Azi, cufundate în pământ. A rupt zăvoarele acele Care erau puse pe ele. Și împăratul – și cei cari Sunt căpitanii lui cei mari – Sunt printre neamuri risipiți. Nu mai au Lege și lipsiți Sunt de proroci și de vreo știre, Vedenie sau vreo vestire Din partea Domnului Cel Sfânt.

Plângerile 3:61

Doamne, ai auzit prea bine, Ocările ce le-au rostit Și tot ceea ce-au uneltit În contra mea. Îți e știut,

Plângerile 5:1

„Aminte să-Ți aduci, de-ndat’, Doamne, de tot ce s-a-ntâmplat! Privește Doamne, către noi, Să vezi ocara noastră-apoi!

Levitic 26:31

Cetățile vor rămânea, Pustii și de-asemenea, Locașurile voastre sfinte Pustii vor fi – luați aminte! Apoi, mirosul cel plăcut, Pe cari tămâia l-a făcut, Eu n-am să vi-l mai mirosesc.

Levitic 26:33

Ale Israelului ramuri, Am să le-mprăștii printre neamuri. Am să scot sabia apoi, Ca să alerge după voi. Țara, atunci, va rămânea Ca un pustiu; de-asemenea, Cetățile voastre-ntărite Au să rămână pustiite.