Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Matei 8:2 - Biblia în versuri 2014

2 Un biet lepros veni la El: „Doamne!” – a zis omul acel, După ce I s-a închinat – „De vrei Tu, pot fi vindecat!”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

2 Și iată că un lepros s-a apropiat și I s-a închinat, zicând: ‒ Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești!

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 S-a apropiat un lepros care I s-a închinat și I-a zis: „Doamne, dacă vrei, poți să mă vindeci!”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Și apropiindu-se un lepros, s-a prosternat înaintea lui, spunând: „Doamne, dacă vrei, poți să mă cureți”.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Română Noul Testament Interconfesional 2009

2 Un lepros s-a apropiat de El, I s-a închinat şi I-a zis: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă vindeci!”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Și un lepros s-a apropiat de El, I s-a închinat și I-a zis: „Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești.”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Matei 8:2
37 Iomraidhean Croise  

Eu, încă, slab m-am dovedit, Cu toate că am dobândit Ungerea cea împărătească Ce trebuia să mă-ntărească, Iar ai Țeruei fii – văd bine – Sunt prea puternici, pentru mine. Aceluia care-a făcut Răul pe care l-am văzut, Să-i răsplătească Dumnezeu, Doar după fapta lui, mereu!”


Domnul, cu lepră, l-a lovit Pe împărat. El a bolit, Până în ziua morții sale. De-aceea, a găsit cu cale, Să nu mai șeadă la palat, Ci într-o casă așezat, Care era deosebită, Mai la oparte construită. Al său fecior, Ioatam numit, În fruntea casei a venit Să judece pe-al său popor, Căci a fost pus judecător.


Peste oștire, căpitan – În Siria – era Naman. Bine văzut el să vădea Și-n mare cinste se găsea, Căci Domnul – după cum voise – Pe Sirieni îi izbăvise Prin mâna omului acel. Cu toate-acestea însă, el, De lepră, a ajuns, lovit.


Pentru că lepra lui Naman Se va lipi de tine-ndată Și de a ta sămânță, toată.” Lepra, atuncea, a venit Și de Ghehazi s-a lipit. Trupul, de răni, i s-a umplut Și plin de groază a văzut Cum ca zăpada s-a albit. În urmă, el l-a părăsit Pe Elisei, și a plecat, Fiind de boală apăsat.


Norul, de cort, s-a-ndepărtat Și iată că pentru-a ei vină, De lepră-a fost Maria plină, Albă fiind, ca de zăpadă. Când s-a întors Aron s-o vadă, A-ncremenit, pentru că ea, Ca din senin, lepră avea.


Pe cei bolnavi, să-i vindecați, Iar pe cei morți să-i înviați. Veți curăța pe cei leproși Și draci, afară, vor fi scoși. Fără de plată ați primit, La fel trebuie dăruit!


Apoi, minuni, n-a mai făcut, Căci necredința, le-a văzut.


Toți cei prezenți au alergat La Domnul, I s-au închinat Și-au zis, privind la fața Lui: „Tu ești chiar Fiul Domnului!”


Femeia I s-a închinat: „Ajută-mi Doamne!” – L-a rugat.


Robul, atunci, s-a închinat Pân’ la pământ, și l-a rugat Pe-al său stăpân, să-l păsuiască, Sperând că poate să-i plătească.


Steaua, iar magii au intrat Și Pruncului s-au închinat. Apoi, ei – față de Maria – Au scos de la chimir tămâia, Smirna și aurul avut, Și-un dar, Pruncului, I-au făcut.


Atunci, soața lui Zebedei – Urmată de feciorii ei – De Domnul, s-a apropiat, În fața Lui s-a închinat, Să-L roage pentru fiii ei.


Iisus, la Simon, locuia – Leprosul – în Betania.


Când L-au văzut, s-au închinat În fața Lui. S-au bucurat, Dar unii s-au cam îndoit.


Dar iată că le-a-ntâmpinat Însuși Iisus. Ele, de-ndat’, S-au închinat, pân’ la pământ. Picioarele Celui Prea Sfânt, Apoi, în brațe, le-au cuprins. „Vă bucurați, căci am învins!” –


„Privește-le! Toate-Ți fi-vor Date, în stăpânire, Ție, Dacă Te-nchini, acuma, mie!”


Când, de pe munte, a plecat Iisus, norodul L-a urmat.


Ai Săi, fiindcă s-au speriat: „Doamne! Pierim! Scoală-Te dar!”


Pe când Iisus rostea aceste Cuvinte, a primit o veste, Trimisă printr-un mesager, De un fruntaș: „Iată ce-Ți cer – Mai adineauri, am primit Știrea, că fiica mi-a murit – Să-Ți pui Tu, mâna, peste ea, Și-atunci, copila va-nvia!”


De-asemenea, ați auzit, Că-n zilele lui Elisei – Leproși – mulți fost-au. Dintre ei, Un sirian s-a curățat: Naman – doar el s-a vindecat.”


„Cred Doamne, cu-adevărat!”– Orbul I-a zis, și s-a-nchinat.


Dar, Petru a răspuns, îndată: „Nu Doamne, căci eu, niciodată – De când mă știu – nu am mâncat Ceva spurcat și necurat.”


Să intre, Petru a voit, Însă Corneliu i-a ieșit ‘Nainte și s-a aruncat, Îndată, jos și s-a-nchinat, În fața lui, pân’ la pământ.


Tainele-n inimă dosite, Atunci vor fi descoperite, Și au să cadă la pământ, În fața Domnului Cel Sfânt, Mărturisind, mereu, apoi, Că Dumnezeu e printre voi.


Atunci, în mare grabă – eu – Jos, la pământ, m-am aruncat, Vrând, lui, să mă închin, îndat’. Dar el mi-a zis: „Să te ferești, Așa ceva, să făptuiești! Un lucru vreau, să îl știi bine: Și eu sunt slujitor, ca tine – Ca ai tăi frați – și ne-ndoios, Țin mărturia lui Hristos. Lui Dumnezeu, necontenit, Să te închini tu, negreșit! (Căci duh este – de prorocire – A lui Iisus mărturisire.)”


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan