Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Matei 4:1 - Biblia în versuri 2014

1 Iisus, apoi, a fost adus, De Duhul, și-n pustie pus,

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

1 Atunci Isus a fost dus de Duhul în deșert, ca să fie ispitit de diavolul.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Apoi Spiritul Sfânt L-a dus pe Isus în deșert ca să fie supus unui test din partea diavolului.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Atunci, Isus a fost condus de Duhul în pustiu ca să fie ispitit de diavol.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Română Noul Testament Interconfesional 2009

1 Iisus a fost dus de Duhul în pustie ca să fie ispitit de Diavol.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Atunci, Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Matei 4:1
18 Iomraidhean Croise  

De-acum, voi pune vrăjmășie, Care de-a pururi va să fie, Între femeie și-ntre tine, Pedeapsă ce ți se cuvine! Sămânța ei îți va zdrobi Capul, și nu te va slăbi! Sămânța ta – când va-ncerca – Călcâiul doar i-l va mușca!”


De-l înștiințez pe împărat Și-n urmă, tu vei fi luat, De Duhul Domnului și dus Altundeva, ce va fi spus, Atuncea, împăratul meu? Chiar viața mi-o voi pierde eu. Nu-l știu pe împăratul, oare? Ahab are să mă omoare! Din tinerețea mea, mereu, Eu m-am temut de Dumnezeu.


Și-apoi au zis: „Iată că sânt Aicea, cincizeci de bărbați, Viteji. Sunt oameni încercați. Poruncă dă, ca să pornească Și pe Ilie să-l găsească. Poate că Duhul l-a luat Și-n urmă, l-o fi aruncat Pe-un munte sau poate-n vreo vale. Fă dar, precum găsești cu cale.” „Lăsați-i” – zise Elisei – „Nu-i mai trimiteți!” Însă ei


Duhul m-a dus – căci m-a răpit – La poarta de la răsărit A Casei Domnului, aflată Spre răsărit pusă. Și iată Că douăzeci și cinci erau Numărul celor cari ședeau În acel loc. Când m-am uitat Mai bine, eu am observat Că omul care se găsea În mijloc, e Iazania – Cari, lui Azur, îi e fecior. De-asemeni, în mijlocul lor, Era Pelatia – cel care, Părinte, pe Benaia-l are. Ei, căpetenii, se vădeau, Peste popor, că se aflau.


Pe mine, Duhul m-a răpit Și iarăși eu m-am pomenit Precum că sunt luat pe sus Și în vedenie sunt dus Iar, în Haldeea, înapoi, La cei ce sunt prinși de război. În acest fel, a dispărut Vedenia ce am avut.


Atuncea, Duhul m-a răpit Și-n urma mea am auzit Vuiete cari făcute sânt De un cutremur de pământ. Îndată, eu am priceput Că zgomotul a fost făcut De slava Domnului, când ea, Din locul în care ședea, S-a ridicat. Am auzit,


Atunci când Duhul m-a răpit, Mergeam furios și necăjit, Iar Domnul, mâna, Își lăsase, Asupra mea de apăsase.


Pe-un munte-nalt, eu am fost pus, După ce-am fost acolo dus Prin înălțimile cerești Și viziuni dumnezeiești În locu-acela am avut. Spre miazăzi, eu am văzut Ceva cari, la asemănare, La fel ca o cetate pare.


Pe mine, Duhul m-a luat Și-n curtea care s-a aflat În curtea cea din interior M-a dus apoi, iute, în zbor. Văzut-am Casa Domnului Plină fiind, de slava Lui!


El a întins, ceva, spre noi – Ca și o mână – iar apoi, M-a apucat cu mâna Lui, Chiar de zulufii capului. Duhul – atuncea – m-a răpit Și de îndată am simțit Precum că sunt luat pe sus, Între pământ și cer, și dus Spre înălțimile cerești Și-n viziuni dumnezeiești, Ierusalimul l-am văzut. În felu-acesta, am putut S-ajung la poarta cea pe care Curtea din interior o are. Poarta – acolo așezată – Spre miazănoapte-i îndreptată. Idolul care se vădea Al geloziei, se găsea În acel loc. El e cel care Stârnise gelozia mare A Domnului. Priveam, când iată,


N-am, multe, să vă mai vorbesc. Curând, am să vă părăsesc. Stăpânitorul lumii vine, Însă, nimic n-are, cu Mine;


Filip a fost, apoi, luat De Duhul, și a dispărut, Iar acel famen și-a văzut, Cu bucurie, de-al său drum.


Cei ce-s călăuziți mereu, De Duhul de la Dumnezeu, Copii ai Săi sunt, negreșit.


Fiindcă fost-a ispitit Chiar El, în ce a suferit, Poate să vină-n ajutor La toți cei cari, la rândul lor, Au să se afle strâmtoriți Și-ajung să fie ispitiți.”


Ci, fiecare-i ispitit, Când e atins și e momit De pofta care l-a-ncercat.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan