Matei 4:1 - Biblia în versuri 20141 Iisus, apoi, a fost adus, De Duhul, și-n pustie pus, Faic an caibideilTuilleadh tionndaidheanNoua Traducere Românească1 Atunci Isus a fost dus de Duhul în deșert, ca să fie ispitit de diavolul. Faic an caibideilBiblia în Versiune Actualizată 20181 Apoi Spiritul Sfânt L-a dus pe Isus în deșert ca să fie supus unui test din partea diavolului. Faic an caibideilVersiunea Biblia Romano-Catolică 20201 Atunci, Isus a fost condus de Duhul în pustiu ca să fie ispitit de diavol. Faic an caibideilRomână Noul Testament Interconfesional 20091 Iisus a fost dus de Duhul în pustie ca să fie ispitit de Diavol. Faic an caibideilBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu1 Atunci, Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul. Faic an caibideil |
Și-apoi au zis: „Iată că sânt Aicea, cincizeci de bărbați, Viteji. Sunt oameni încercați. Poruncă dă, ca să pornească Și pe Ilie să-l găsească. Poate că Duhul l-a luat Și-n urmă, l-o fi aruncat Pe-un munte sau poate-n vreo vale. Fă dar, precum găsești cu cale.” „Lăsați-i” – zise Elisei – „Nu-i mai trimiteți!” Însă ei
Duhul m-a dus – căci m-a răpit – La poarta de la răsărit A Casei Domnului, aflată Spre răsărit pusă. Și iată Că douăzeci și cinci erau Numărul celor cari ședeau În acel loc. Când m-am uitat Mai bine, eu am observat Că omul care se găsea În mijloc, e Iazania – Cari, lui Azur, îi e fecior. De-asemeni, în mijlocul lor, Era Pelatia – cel care, Părinte, pe Benaia-l are. Ei, căpetenii, se vădeau, Peste popor, că se aflau.
El a întins, ceva, spre noi – Ca și o mână – iar apoi, M-a apucat cu mâna Lui, Chiar de zulufii capului. Duhul – atuncea – m-a răpit Și de îndată am simțit Precum că sunt luat pe sus, Între pământ și cer, și dus Spre înălțimile cerești Și-n viziuni dumnezeiești, Ierusalimul l-am văzut. În felu-acesta, am putut S-ajung la poarta cea pe care Curtea din interior o are. Poarta – acolo așezată – Spre miazănoapte-i îndreptată. Idolul care se vădea Al geloziei, se găsea În acel loc. El e cel care Stârnise gelozia mare A Domnului. Priveam, când iată,