Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Matei 2:4 - Biblia în versuri 2014

4 Irod, preoți, a adunat Și cărturari. Au încercat Să afle unde-ar fi putut Hristosul să se fi născut.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

4 El i-a convocat pe toți conducătorii preoților și pe cărturarii poporului și i-a întrebat unde urma să Se nască Cristosul.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 A organizat o reuniune la care a invitat liderii preoților și pe experții în lege(a mozaică), vrând să afle de la ei în ce localitate trebuia să Se nască acel Cristos.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Adunându-i pe toți arhiereii și cărturarii poporului, a căutat [să afle] de la ei unde avea să se nască Cristos.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Română Noul Testament Interconfesional 2009

4 Atunci i-a adunat pe toţi marii preoţi şi cărturarii poporului şi căuta să afle de la ei unde se va naşte Hristos.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 A adunat pe toți preoții cei mai de seamă și pe cărturarii norodului și a căutat să afle de la ei unde trebuia să Se nască Hristosul.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Matei 2:4
30 Iomraidhean Croise  

Pe lucrători, ei îi vegheau; În slujba lor, îi ajutau Și alți Leviți – ca veghetori – Cu logofeți și dregători Și cu cei cere se vădeau Precum că, ușieri, erau.


Atuncea, Hilchia – cel care Fusese preotul cel mare – Către Ștefan, a cuvântat: „Întâmplător, eu am aflat O carete-n Casa Domnului. În ea, e scrisă legea Lui.” Ștefan, când cartea a primit-o, Plin de uimire a citit-o.


La fel făcură și cei cari Erau, peste popor, mai mari. De ei se-alăturară toți Cei care se vădeau preoți. Prin ceea ce au făptuit, Fărădelegi au săvârșit, Sporind păcatul, fiecare, Prin urâciunile pe care, Necontenit, ei le-au făcut, Precum la neamuri au văzut. Au pângărit Casa pe care Domnu-n Ierusalim o are, Deși ea, Lui, i-a fost gătită, Fiind de Dumnezeu sfințită.


Ezra – atunci – s-a ridicat Și-apoi, la sine i-a chemat, De grabă, pe aceia cari Se dovedeau a fi mai mari Peste soborul de preoți, Dar și peste Leviții toți. Apoi, să jure, el îi puse, Că face-vor precum se spuse. Cu-atenție îl ascultară, Iar după-aceea îi jurară Că au să facă, negreșit, Așa după cum au vorbit.


Ezra, din Babilon, venise. În Legea ce o dăruise Domnul lui Moise, s-a vădit Că este foarte iscusit. El fost-a însoțit, mereu, De către Domnul Dumnezeu. De-aceea, el a căpătat Tot ce-a cerut, de la-mpărat.


Amoc și Salu au venit, Iar Hilchia i-a însoțit; Apoi Iedaia a urmat. Oameni-acești s-au arătat Ca fiind capi peste preoți Și-asemeni peste-ai lor frați, toți. Lucrul acesta se făcea, Când Iosua încă trăia.


Împărații, toți, se scoală, Domnitori se sfătuiesc, Și-mpreună se răscoală Contra Domnului ceresc Și-mpotriva Celui care Este al Său Uns, zicând Prinși de o furie mare: „Hai să strângem al nost’ rând,


„Cum de puteți să ziceți voi, „E Legea Domnului cu noi Și înțelepți ne-am arătat!”?” „De-aceea, cu adevărat, ‘Geaba la lucru o să iasă Pana aceea mincinoasă, A cărturarilor deștepți.


Iată că preotu-i cel care Știința-n paza lui o are. De-aceea, doar din a lui gură, Mereu, se-așteaptă-nvățătură, Căci el este un sol pe care Domnul oștirilor îl are.


Iisus continuă: „Eu voi Asemăna pe acel care A-nvățat totul cu răbdare – Ce trebuie ca să se știe Despre acea Împărăție A cerului – cu-n gospodar Care va scoate, așadar, Din visterie, lucruri noi Și, de-o potrivă, vechi, apoi.”


Când astă veste a aflat, Irod tare s-a tulburat. Ierusalimul tot – cu el – S-a tulburat, atunci, la fel.


„În Betleem!” – preoți-au zis – „Căci prin proroci se află scris Despre ceea ce s-a-ntâmplat:


Dar preoții cei mai de seamă, Lipsiți de cea mai mică teamă De Dumnezeu, când au văzut Minunile ce le-a făcut – Și-asemeni, când au auzit Cum că Iisus e preamărit, Că pruncii chiar, strigau „Osana, Fiu al lui David!” – atunci cana Mâniei lor s-a încărcat, Și, pe Iisus, L-au întrebat:


Iisus, la Templu-apoi, S-a dus. Bătrânii, preoții, I-au spus: „Cu ce putere-ai săvârșit Totul? De unde ai primit Astă putere? Să ne spui!”


Atuncea, preoții cei mari, Bătrâni din sfat și cărturari, În curtea marelui preot, S-au adunat, de peste tot – Din întregul Ierusalim.


Pe când Iisus, încă, vorbea, Iuda, de ei, se-apropia – De gloată însoțit – să-L lege. Armați cu săbii și ciomege, Gloata aceea de strânsură – Toată acea adunătură – Trimisă-a fost, după Iisus, De preoții cei mai de sus Și de bătrânii lor, din sfat.


De ziuă, când s-a luminat, Grabnic, s-au strâns, să țină sfat, Bătrânii și marii preoți, Voind să hotărască toți, Pedeapsa Lui Iisus, pe care Să i-o aplice. Să-l omoare, Au hotărât, în al lor sfat.


De la Iisus – pentru că El, Îi învăța ca și Acel Care, puterea, o avea; Nimeni n-a fost, asemenea.


De-atunci, Iisus a început Ca să le facă cunoscut, Care e viitorul Lui: Le-a spus că Fiul omului, Mult are ca să pătimească Și că au să-L tăgăduiască Bătrânii, preoții cei mari – Cu toți vestiții cărturari – Și omorât are să fie, Dar, în trei zile, o să-nvie.


Auzind, preoții cei mari, Precum și ai lor cărturari, Voiră – chiar în ceasu-acel – Să pună mâinile, pe El, Dar, de mulțime, se temeau. Ei, foarte bine, pricepeau Că-n pilda ce tocmai s-a spus, La ei, s-a referit Iisus.


Prezenți erau preoții mari, Precum și ai lor cărturari. Toți se-ntreceau, care de care, În a-L pârî cu-nverșunare.


Iuda, de oaste însoțit Și de aprozi trimiși de cei Mai mari preoți și Farisei – Purtând cu sine, fiecare, Făclii, arme și felinare – Pornit-au, grabnic, ca să vină, Să-L poată prinde, în grădină, De-ndată, pe Domnul Iisus.


Iisus răspunse: „Tu ești cel, Care-l înveți, pe Israel, Și nu pricepi ce-am încercat


Când Farisei-au auzit Că, prin mulțime, s-a șoptit, Pe seama Lui, aprozi au pus, Ca să Îl prindă, pe Iisus.


La El, veniră Farisei Și cărturari. Aveau cu ei, Pe o femeie ce-a fost prinsă În preacurvie. Ea fu-mpinsă Până în fața lui Iisus.


Zarvă, iar cearta a-nceput. Atuncea, niște cărturari De seamă – dintre cei mai mari – Din grupul Fariseilor, Au spus, în fața tuturor: „Aflați dar, că noi nu găsim Vreo vină, ca să-l osândim Pe-acest om. Dacă i-a vorbit Vreun duh, sau dacă a venit Un înger ca să îi vorbească?”


În zori, bătrâni și cărturari – Precum și capii cei mai mari Ai gloatelor – se sfătuiră Și, spre Ierusalim, porniră. Acolo, ei s-au adunat Și-au hotărât a ține sfat.


Aceste vorbe au stârnit Gloata, cu care s-au unit Bătrâni și cărturari. Furioasă, Ascultând vorba mincinoasă, Mulțimea, pe Ștefan, a pus, Mâna și, la Sobor, l-a dus.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan