În vremea care o să vie, Nicicând, toiagul de domnie, Nu se va-ndepărta de el. La fel va fi și cu acel Toiag de cârmuire, care, El îl va ține la picioare, Până când Șilo se ivește” – Numele Lui se tălmăcește „Mesia”. „De cuvântul Lui, Popoarele pământului – În vremile ce au să vie – Vor asculta, în veșnicie.
Noroadele s-au adunat, În jurul Lui, și au adus Bolnavi-n față-I de i-au pus. Erau acolo foarte mulți: Și șchiopi și orbi, și ciungi și muți. Iisus, pe toți, i-a vindecat.
Multe noroade L-au urmat: Au mers cu El, din Galileea, Decapole, de prin Iudeea, Și din Ierusalim, la fel. De-asemeni, mers-au după El, Atuncea – chiar în primul an – Și mulți aflați peste Iordan.
Era în acea zi, în care, Iisus ieșise lângă mare. Multe noroade au venit, Așa încât a trebuit Ca să se urce și să șeadă Într-o corabie, să-L vadă Gloata, cari țărmul a-mpânzit.