Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Matei 10:2 - Biblia în versuri 2014

2 Acum, iată cum s-au numit Cei doisprezece: au venit Simon – zis Petru – și Andrei: Sunt frați; fiii lui Zebedei: Ioan și Iacov; iar apoi,

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

2 Iar numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: cel dintâi, Simon, care este numit Petru, și Andrei, fratele lui; Iacov, fiul lui Zebedei, și Ioan, fratele lui;

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: Simon, numit ulterior și Petru, împreună cu fratele lui care se numea Andrei; Iacov și Ioan, doi frați al căror tată se numea Zebedei;

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: cel dintâi Símon, cel numit Petru, și Andrei, fratele lui; Iacób, [fiul] lui Zebedéu, și Ioan, fratele lui;

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Română Noul Testament Interconfesional 2009

2 Iată numele celor doisprezece apostoli: întâi, Simon, zis Petru, şi Andrei, fratele lui; apoi Iacov, fiul lui Zebedeu, şi Ioan, fratele lui;

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Iată numele celor doisprezece apostoli: Cel dintâi, Simon, zis Petru, și Andrei, fratele lui; Iacov, fiul lui Zebedei, și Ioan, fratele lui;

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Matei 10:2
44 Iomraidhean Croise  

Iisus, cu Sine, a luat Trei ucenici, și S-a urcat Pe-un munte. Fost-a însoțit De Petru, Iacov, și-a venit Cu ei, Ioan, fratele lui.


Atunci, soața lui Zebedei – Urmată de feciorii ei – De Domnul, s-a apropiat, În fața Lui s-a închinat, Să-L roage pentru fiii ei.


Luă pe Petru – dintre ei – Și pe fiii lui Zebedei. Mâhnit, El S-a simțit deodată, Iar către cei trei zise: „Iată


Pe lângă mare a trecut Iisus. Acolo, i-a văzut Pe Simon – Petru poreclit – Și pe Andrei, la pescuit, Pentru că ei pescari erau. Tocmai atuncea, aruncau O mreajă-n mare, când chemați Au fost, de Domnul, cei doi frați:


La drum, cu toții au pornit Și alți doi frați au întâlnit: Pe Iacov al lui Zebedei, Și pe Ioan. Frații acei, Pe o corabie, erau, Cu tatăl lor, și își cârpeau Năvoadele. Când i-a chemat


Din sinagogă, a ieșit Iisus, de Iacov însoțit Și de Ioan. Apoi, toți trei, Mers-au la Simon și Andrei.


Pe Muntele Măslinului, Iisus și ucenicii Lui, Urcară-apoi. Când s-au oprit, Cu toți, spre Templu, au privit. Acolo, Petru și Andrei, Ioan și Iacov au fost cei Cari, după ce s-au așezat, Lângă Iisus, au cuvântat:


Apostolii au revenit, Toți, la Iisus, și-au povestit Ceea ce li s-a întâmplat, Pe drum, și cum i-au învățat Pe oameni, precum El le-a spus.


De-aceea, a lui Dumnezeu Înțelepciune-a zis, mereu: „Proroci și-apostoli le-am trimis; Pe unii din ei i-au ucis; I-au prigonit pe alți-apoi,


Atunci, când timpul a sosit, Iisus a hotărât să plece, Cu-apostolii cei doisprezece, În sat. În casă, au intrat, Iar după ce s-au așezat,


În acea zi, Iisus trimite, Pe Petru și Ioan, zicând: „Acum, sosit-a vremea, când, Va trebui să ne-așezăm Și, Paștele, să le mâncăm. Să pregătiți totul și-apoi, Când isprăviți, venim și noi.”


La fel, fiii lui Zebedei – Iacov și cu Ioan – și ei, Foarte înspăimântați, erau. Cu Simon Petru se aflau, Pe-acea corabie. Iisus S-a-ntors spre Petru și i-a spus: „Să nu te temi! De-acum, să știi, Pescar de oameni, ai să fii!”


Apostolii au revenit, Toți, la Iisus, și-au povestit Ceea ce li s-a întâmplat, Pe drum, și cum i-au învățat, Pe oameni, precum El le-a spus. Atuncea, i-a luat Iisus, La Sine și s-au îndreptat Înspre Betsaida, de îndat’.


Să Îl vedem.” Filip s-a dus, Ca să vorbească, cu Andrei; S-au sfătuit, iar apoi, ei Au mers să-I spună, lui Iisus.


Un ucenic – cel mai iubit – La masă stând, capul și-a pus, Pe pieptul Domnului Iisus.


La Simon Petru-a alergat, Să-i spună ce s-a întâmplat. Cu el, un ucenic ședea – Acel pe care îl iubea Iisus. Maria a strigat, De cum ajunse: „L-au luat Pe Domnul, din mormânt! L-au dus Și nu mai știu unde L-au pus!”


Simon – zis Petru – însoțit De Toma – Geamănul numit – Natanael – ce se trăgea Din Cana, în Galileea – Apoi, fiii lui Zebedei Și alți doi ucenici, cu ei. Toți, împreună, se aflau, Pe malul mării și vorbeau.


Petru s-a-ntors și l-a zărit Pe ucenicul mult iubit De Domnul – cel care și-a pus, Capul, pe pieptul lui Iisus, La cină, întrebând apoi: „Cine Te vinde, dintre noi?”.


În plus; iar acel ucenic, E cel care adeverește Aceste lucruri și vestește Tot ceea ce s-a petrecut, Căci, aste lucruri, le-a văzut Și-apoi le-a scris. Noi, totodată, Cunoaștem că-i adevărată Mărturisirea lui. Mai sânt


Către cei doisprezece, El S-a-ntors și a vorbit astfel: „Iată, că am rămas doar noi. Nu vreți, ca să plecați, și voi?”


Iisus, atuncea, le-a vorbit: „Pe voi – cei doisprezece – Eu V-am adunat, în jurul Meu. Deși-am știut bine ce fac, Totuși, unul – din voi – e drac.”


Când, în acest fel, a vorbit, La Iuda, El S-a referit – La cel care iubea mult banul, La fiul lui Iscarioteanul – Cel care parte a făcut, Din rândul lor, dar L-a vândut.


Alt ucenic, Andrei numit – Frate cu Petru – a vorbit:


Sosind, în casă, au intrat Și, în odaie, au urcat, Unde – de obicei – ședeau. Atunci, acolo, se aflau Petru, Iacov, Ioan, Andrei; De-asemenea, erau cu ei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov al lui Alfeu, Simon – Zilotul, poreclit – Și cel cari Iuda s-a numit –


Au tras la sorți și a ieșit Că Iuda fi-va-nlocuit, De către Matia, iar, astfel, Apostol, a ajuns și el Și, cu cei unsprezece-ndat’, De-atuncea, fost-a numărat.


Cu sabia, el l-a lovit, Pe Iacov, al lui Ioan frate.


Era ceasul al nouălea, Vreme la care începea Lumea, la Templu, să se-adune, La ceasul pentru rugăciune. Dintre apostoli, doi urcau, Spre Templu-atuncea. Ei erau Ioan și Petru. Când sosiră,


Iacov e cel care-a putut – Către sfârșit – să-L fi văzut, Iar ultimii L-au întâlnit, Ai Săi apostoli, negreșit.


Prin El – să știți dragii mei frați – Unii, apostoli, sunt lăsați, Alții proroci, alții păstori, Evangheliști și-nvățători,


„De-aceea dar, frați sfinți, voi care, Parte aveți de-acea chemare, Pe cari, din ceruri, o primiți, Vă rog, ca să vă ațintiți Privirile, către Cel care Apostol e și Preot Mare. Pentru mărturisirea noastră, Întoarceți-vă fața voastră, Mereu dar, spre Iisus Hristos,


„Petru, acel care e pus Apostol, în Hristos Iisus, Către aleșii cari trăiesc, Printre străini, și se găsesc – Unii, prin Pont, împrăștiați, Alți-n Galatia aflați, Precum și-n Capadocia, Bitinia și Asia –


„Simon, zis Petru, rob supus Și-apostol, în Hristos Iisus, Către cei care-au dobândit Credința ce s-a dovedit De-același preț cu cea pe care, Noi am primit-o, fiecare, Prin voia Dumnezeului Și a Mântuitorului Nostru, aflat în ceruri, sus – Adică prin Hristos Iisus.


„Prezbiterul scrie, acum, Alesei Doamne dar, precum Și fiilor – copiii ei – Pe care eu și toți acei Cari, adevărul, au primit, Întotdeauna, i-am iubit.


„Prezbiterul, către acel, Pe care îl iubește el, Într-adevăr. Este numit Gaiu, acel om preaiubit.


„Descoperirea lui Iisus, Pe cari i-a dat-o Cel de Sus, Să poată arăta, prin ea, Robilor Săi, ce va avea Să se întâmple în curând. Ei au primit-o atunci când Îngerul lui Hristos Iisus, La robul Său – Ioan – s-a dus,


Iată că eu, Ioan – cel care, Frate, vă sunt, la fiecare, Părtaș sunt la necaz cu voi, Părtaș la-mpărăție-apoi, Și la răbdarea lui Iisus – Într-un ostrov, am fost adus, Din pricina Cuvântului Cari este-al Dumnezeului Cel viu în veci și credincios, Și-a mărturiei lui Hristos. Ostrovu-n care m-am aflat Atuncea, Patmos e chemat.


„Te bucură cerule-acum, Și voi, apostolii, precum Și voi cei sfinți! Alături lor, Vă bucurați prorocilor! Căci Dumnezeu – cum ați văzut – Dreptate-acuma, v-a făcut Și a adus vremea lăsată, Pentru această judecată.”


Chiar eu – Ioan – am auzit Și am văzut ce s-a-ntâmplat. În urmă, eu m-am aruncat, Jos, la pământ, în fața lui, Să mă închin, îngerului.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan